Dr. Francu Nicoleta
Se afișează postările cu eticheta Bebe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bebe. Afișați toate postările

Cat trebuie sa ia in greutate un bebelus?

12:38
greutate-bebelusi, greutate-bebelus



Bebelusii nascuti la temen (adica cei cu varsta gestationala cuprinsa intre 37 de saptamani implinite si cel mult 42 de saptamani implinite) au la nastere o greutate cuprinsa intre 2500 si 4500 de grame.


In primele zile dupa nastere, are loc o scadere normala in greutate cuprinsa intre 3 si 10 % din greutatea initiala. De exemplu, un bebelus nascut cu greutatea de 3000 grame, va pierde in greutate pana la 300 grame in aceasta perioada. Greutatea pierduta se recastiga trepatat, astfel incat in maxim 10-14 zile bebelusul ajunge din nou la greutatea de la nastere.


Dupa recastigarea greutatii pierdute, curba ponderala inscrie o linie ascendenta, in primele 3 luni de viata bebelusul crescand in medie cu 30 grame pe zi (aproximativ 175 - 210 grame pe saptamana). Intre 4 si 6 luni sugarii iau in greutate pana la 20 grame pe zi, iar de la 6 la 9 luni cate 12-13 grame zilnic. Incepand cu varsta de 9 luni si pana la 1 an, greutatea bebelusilor creste cu 10 grame zilnic. 


In alta ordine de idei, aprecierea sporului lunar se poate face dupa urmatoarea schema:

  • in primele 4 luni bebelusii iau in greutate cate 750 grame pe luna,
  • intre 5 si 8 luni bebelusii castiga cate 500 grame pe luna,
  • intre 9 si 12 bebelusii cresc in greutate cu 250 grame pe luna.

Astfel, in primele 3 luni bebelusul castiga in greutate 3 kilograme, de la 5 la 8 luni greutatea sa creste cu 2 kilograme, iar de la 9 la 12 luni greutatea bebelusului creste cu 1 kilogram. Se admit variatii in plus sau in minus de 100 grame.

Altfel spus, la varsta de 4 luni bebelusul isi dubleaza greutatea de la nastere (cantareste aproximativ 6 kg = 6000 grame), iar la 1 an o tripleaza (are greutatea de 9 kg = 9000 grame).

Aveti in vedere ca fiecare bebelus are propriul ritm de crestere, iar abaterea de la valorile considerate normale trebuie sa fie interpretata de medic!



Mai mult ...

Colicile bebelusilor - cauze si tratament

21:40
colici-bebelusi, colici-bebelusi-tratament, plans-colici


COLICILE, CE MAI SUNT SI ASTEA ?

Colicile sunt definite ca dureri abdominale cu durata si intensitate variabile si caracter colicativ. Ele apar la sugari dupa varsta de 2-3 saptamani, frecvent intre 2 si 8 saptamani, si dispar spontan dupa varsta de 3-4 luni. Colicile nu sunt tocmai rar intalnite. Studiile au aratat ca cel putin unul din cinci sugari sanatosi sufera de colici.


REGULA 3 – 3 – 3

Episoadele de plans si agitatie sunt considerate drept colici daca au o durata de 2-3 ore pe zi, minim 3 zile pe saptamana, timp de 3 saptamani consecutiv.

De obicei, un bebelus care are colici prezinta episoade de plans inconsolabil. Plansul apare "din senin", aparent fara motiv, de obicei in aceeasi perioada a zilei sau a noptii, si continua timp de cateva ore. In timpul reprizelor de plans, sugarul inghite aer, fapt care accentueaza balonarea abdominala si flatulenta.
Plansul copilului cu colici este viguros si ascutit. Bebelusul este rosu la fata, isi trage genunchii la piept, tine pumnii stransi si isi freaca piciorusele. Prin pipaire, veti observa ca muschii burticii sunt foarte incordati.


CE E DE FACUT ?

Daca suspectati bebelusul de colici, este indicat sa va prezentati cu el la medicul de familie. In urma consultului, doctorul este in masura sa stabileasca daca episoadele de agitatie si plans prelungit pot fi atribuite colicilor sau, dimpotriva, sunt semne de alarma ale unor boli.


SA CALMAM COLICILE !

Colicile bebelusilor sunt cauzate sau agravate de distensia badominala. Aceasta semnifica acumularea de gaze in intestin prin inghitirea unei cantitati crescute de aer in timpul alimentatiei, plansului sau prin procesul de digestie a laptelui.

Pentru limitarea cantitatii de aer inghitit, alimentati bebelusul in pozitie oblica, si nu culcat! Faceti pauze si ajutati copilul sa eructeze batandu-l usor pe spate dupa fiecare masa pentru eliminarea aerului inghitit. Daca hraniti bebelusul cu biberonul, folositi tetine cu orificii mici. Exista si tetine speciale anti-colici cu supape care reduc cantitatea de aer inghitita in timpul alimentarii.

Uneori, colicile pot fi cauzate de o intoleranta la proteinele laptelui de vaca din formulele de lapte. In aceste cazuri se recomanda inlocuirea formulei obisnuite cu o formula hipoalergenica (Aptamil HA®, Hipp HA®, Nestle Nan HA®, Humana HA®). Evitati schimbarea frecventa a formulelor!

La bebelusii alaptati, colicile pot avea drept cauza unele alimente sau bauturi din dieta mamei. Medicul va poate recomanda sa renuntati la produsele lactate si sa evitati pentru o perioada ouale, nucile, cerealele din grau, pestele sau ciocolata daca suspicioneaza o alergie alimentara De asemenea, mamicile care alapteaza, trebuie sa este evite consumul de varza, fasole, mazare, conserve, mezeluri, tocaturi (mici, sarmale s.a.), mancaruri condimentate, bauturi acidulate (inclusiv apa minerala carbogazoasa si Coca Cola care pe langa acid contine si cofeina crescand astfel riscul de agitatie la bebelusi), excesul de cafea sau ceaiuri.

Renuntati la tigari! Fumul de tigara inhalat de bebelusi creste riscul de a avea colici.

Bebelusilor le place miscarea. Daca deja ati invatat orarul episoadelor de plans, cu putin inainte de debutul acestora asezati copilul in marsupiul pentru bebelusi sau in carucior si iesiti la o scurta plimbare.

Sunete pentru liniste. Unii bebelusi se calmeaza la auzul unor melodii ambientale, a inregistrarilor cu sunete din natura precum susurul unei ape sau ciripitul pasarilor, dar mai ales la perceperea unor sunete mai puternice precum motorul masinii de spalat, al aspiratorului sau al automobilului.

Masaj calmant. Colicile pot fi ameliorate prin masarea burticii copilului. Pentru aceasta, asezati bebelusul pe spate si masati bland abdomenul in sensul acelor de ceasornic. Folosind ulei de masaj pentru copii, realizati masajul la 30 de minute - 1 ora dupa masa pentru imbunatatirea digestiei. Pernutele anti-colici incalzite, asezate pe burtica pot, de asemenea, sa ajute la calmarea durerilor.


IN CONCLUZIE ...

Nu exista o formula castigatoare pentru calmarea colicilor.

Episoadele repetate de plans si agitatie pot fi epuizante pentru parinti. Incercati sa va mentineti calmul si in niciun caz nu bruscati bebelusul!

Incercati tehnicile descrise mai sus si nu ezitati sa consultati medicul! Acesta va poate prescrie medicamente adjuvante in calmarea colicilor precum Colief, Espumisan, Gripe Baby Water, Happy drink s.a..

Ultima actualizare: 16.12.2014
Mai mult ...

Bronsiolita acuta

18:59
bronsiolita-astmatica, dr-francu-nicoleta, bronsiolita-alergica, bronsiolita-tratament


Bronsiolita este o afectiune inflamatorie acuta a cailor respiratorii inferioare de cauza preponderent virala, caracteristica sugarului si copilului mic. Reprezinta cea mai frecventa cauza de spitalizare in primul an de viata.


CAUZELE BRONSIOLITEI

De cele mai multe ori boala este determinata de virusul sincitial respirator, dar pot fi implicati si alti agenti precum rinovirusul, virusul gripal, paragripal, coronavirusul, si germeni atipici precum Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae, Chlamydia trachomatis.

Cel mai mare numar de cazuri de bronsiolita se inregistreaza in intervalul de varsta 3-6 luni, fiind afectati mai frecvent sugarii de sex masculin.

Sursa de infectie este, de obicei, un membru al familiei cu o infectie respiratorie acuta, iar transmiterea virusului se realizeaza prin secretii nazale, tuse, stranut, obiecte recent contaminate cu secretii rinofaringiene (jucarii, vesela).

Printre factorii care favorizeaza aparitia bronsiolitei acute se numara: prematuritatea, alimentatia artificiala, aglomeratia, expunerea la fum de tigara, malnutritia si deficitul imun.


CUM SE MANIFESTA BRONSIOLITA?

Majoritatea sugarilor afectati au istoric de expunere la infectie, prin contact cu persoane adulte cu forme usoare de boli respiratorii acute.
Boala este precedata de o rinofaringita acuta manifestata prin febra moderata, secretie nazala apoasa, tuse, stranut si apetit capricios.
In evolutie apar urmatoarele semne si simptome:
  • tuse spastica, in accese, care in cateva zile devine productiva;
  • polipnee (respiratie rapida);
  • wheezing (respiratie sueratoare);
  • expir prelungit;
  • agitatie;
  • refuzul alimentatiei;
  • meteorism abdominal/ varsaturi.
In cazurile grave, pot aparea semne de insuficienta respiratorie:
  • respiratie rapida (60-80 respiratii/minut), geamat expirator;
  • sete de aer;
  • cianoza (coloratie albastruie a pielii si mucoaselor);
  • dificultatie de alimentare si hidratare orala;
Investigatiile biologice sunt sugestive pentru o infectie virala, dar pot releva si o eventuala suprainfectie bacteriana.


TRATAMENTUL BRONSIOLITEI ACUTE

Masuri generale:
  • Aport lichidian crescut pentru inlocuirea pierderilor suferite prin tahipnee (frecventa respiratorie crescuta) si febra. Lichidele se administreaza preferabil oral sub forma de sucuri proaspete de fructe/ legume, supe, ceaiuri, lapte, apa, sau intravenos in cazul in care copilul refuza alimentatia;
  • Alimentatia nu trebuie modificata pe parcursul bolii (daca aceasta este corecta) iar diversificarea trebuie intrerupta pana la vindecarea completa a copilului.
  • Pozitionare antireflux la 35-40 grade fata de orizontala, cu capul putin ridicat si in usoara extensie;

Tratament medicamentos:
  • Pentru febra se apeleaza la antitermice precum ibuprofen suspensie orala (ex: Nurofen, Algin)/ supozitoare, paracetamol suspensie (ex: Panadol, Bioflu Baby) sau supozitoare. In cazurile cu febra inalta se poate apela - la indicatia medicului - si la algocalmin sub forma de picaturi (ex: Locamin, Alvotor picaturi orale);
  • Desfundarea nasului su ser fiziologic sau apa de mare (Quixx Baby, Nosette Baby picaturi) prin picurarea a 1-2 picaturi in fiecare nara, urmata de aspirarea secretiilor umectate cu pompita nazala sau aspiratorul nazal (ex: Batista bebelusului); 
  • In functie de gravitatea bronsiolitei, medicul poate recomanda efectuarea aerosolilor cu solutie salina hipertonica (ex: Respisun) sau aerosoli cu Adrenalina + Respisun/ ser fiziologic;
  • Pentru formele severe de boala, se apeleaza, in plus, la corticoterapie sistemica (ex: Hidrocortizon administrat intramuscular sau intravenos, Prednison administrat oral);
  • Antibioticele vor fi folosite doar la indicatia medicului.
Ultima actualizare: 05.06.2015

Mai mult ...

Convulsiile febrile

10:42


Convulsiile sunt miscari involuntare, dezordonate si violente ale muschilor membrelor, capului sau ale intregului corp. Miscarile apar pe neasteptate si pot fi insotite de pierderea cunostintei.

Convulsiile sunt mai frecvente in primii 3 ani de viata, perioada in care sistemul nervos este mai usor excitabil. Ele apar spontan sau pot fi declansate de factori precum:
  • febra inalta
  • intoxicatii, 
  • unele infectii (meningita, meningoencefalita),
  • tumori intracraniene,
  • in urma unor episoade de apnee voluntara (retinerea voita a respiratiei).


Convulsiile febrile

Cea mai frecventa cauza a convulsiilor la copii este febra inalta. Convulsiile declansate de febra poarta numele de convulsii febrile si apar in special la copiii cu varsta cuprinsa intre 6 luni si 5 ani.

Convulsiile febrile survin de obicei la temperaturi corporale crescute, de aproximativ 40 de grade, insa pot fi declansate de orice valoare a temperaturii mai mare de 38,5 grade Celsius.

Durata convulsiilor febrile este relativ scurta, in general sub 15 minute. Mai mult de jumatate dintre copiii care au prezentat o convulsie febrila nu vor mai suferi niciodata o alta convulsie.


Ce putem face acasa?

Cand survine primul episod de convulsii febrile, incercati pe cat posibil sa va mentineti calmul si sa tineti seama de faptul ca majoritatea convulsiilor trec de la sine in cateva minute. Intre timp, feriti copilul  de eventuale accidentari, indepartand de el obiectele care l-ar putea rani.

In timpul convulsiiilor febrile, muscarea limbii nu este frecventa, fapt pentru care este indicat sa nu incercati blocarea gurii cu mana sau cu diverse obiecte. Totusi, este important sa mentineti caile aeriene deschise prin asezarea copilului pe o parte sau pe spate, cu extensia usoara a capului spre spate si tragerea usoara a mandibulei.

Daca convulsia s-a oprit si copilul are febra, contactati medicul. Intre timp, pentru scaderea temperaturii, puteti administra copilului  paracetamol intrarectal (supozitoare), algocalmin (supozitor sau picaturi). De folos in scaderea febrei  pot fi si impachetarile cu prosoape inmuiate in apa la temperatura camerie si stoarse sau baile in apa calduta (34-35 grade Celsius).


La spital...

Medicul va examina copilul si va adresa intrebari in legatura cu caracterele si durata convulsiei febrile. Daca febra este prezenta, medicul va cauta sursa infectiei prin examen clinic si investigatii. Diazepamul adimistrat intrarectal sau intravenos este tratamentul de electie pentru scoaterea copilului din criza convulsiva. Examenul neurologic completeaza de obicei investigatiile paraclinice.

Ultima actualizare: 17.01.2016

Mai mult ...

Retinopatia prematurului

13:06


Retinopatia de prematuritate este o afectiune a retinei care apare la copiii nascuti prematur si care poate duce la pierderea vederii daca nu este diagnosticata la timp.


Ce se intampla de fapt cu retina?

Retina este membrana interna a globului ocular, sensibila la lumina, alcatuita din numeroase celule dispuse in straturi, pe care se formeaza imaginea vizuala. Formarea retinei incepe in saptamana a saisprezecea de sarcina si este complet dezvoltata la nou-nascutul la termen. La copilul prematur, vasele retinei sunt incomplet dezvoltate si se pot forma vase de sange anormale, ceea ce poate duce in final la dezlipire de retina si la pierderea totala a vederii.


Care copii sunt expusi riscului de a dezvolta retinopatie de prematuritate?

Retinopatia prematurului se dezvolta mai frecvent la copiii prematuri cu varsta gestationala mai mica de 34 de saptamani si la cei cu greutate la nastere mai mica de 2000 g.

Cauza principala a retinopatiei de prematuritate este expunerea prelungita la oxigen in concentratii mari, la care se adauga si alti factori de risc precum: deficitul de vitamine al prematurilor, ventilatia mecanica indelungata, oxigenarea insuficienta, anemia, socul, hemoragiile si unele boli congenitale, dar si boli ale mamei din timpul sarcinii cum ar fi diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala.


Cum evolueaza retinopatia de prematuritate?

Retinopatia prematuritatii evolueaza in cinci stadii. In primele doua stadii, retinopatia se poate vindeca de la sine, in stadiul trei este indicat tratamentul, iar stadiile patru si cinci (de dezlipire de retina), sunt cele in care ajung copiii care nu au primit tratament precoce, dar si cei tratati corespunzator, dar s-au confruntat cu forme severe de boala (retinoaptie agresiva posterioara).

Retinopatia de prematuritate nu evolueaza la fel la toti copiii. Uneori boala se vindeca de la sine, alteori, mai ales in lipsa tratamentului, poate duce la dezlipire de retina si orbire.


Cum se stabileste diagnosticul de retinopatie de prematuritate?

Prima examinare oftalmologica se efectueaza la aproximativ 28 de zile dupa nastere. Exceptie fac prematurii cu varsta de gestatie mai mica de 26 de saptamani la care prima consultatie se face in saptamanile 5 sau 6 de viata.

De cele mai multe ori, primul consult oftalmologic are loc in maternitate. In cazul in care prematurul a fost externat inaintea examenului de specialitate, parintii trebuie sa se prezinte la control conform indicatiilor medicului neonatolog si oftalmolog.


Cum tratam retinopatia prematurului?

Retinopatia prematuritatii necesita frecvent tratament cu laser. Interventia opreste dezvoltarea anormala a vaselor retinei care pot duce in final la dezlipire de retina si pierderea vederii.

La prematurii cu foma agresiva de retinopatie, inainte de tratamentul laser, poate fi indicata injectia intraoculara cu Avastin in scopul limitarii distructiei retiniene.

In cazul prematurilor la care afectarea oculara a ajuns la stadiul de dezlipire de retina, este indicata interventia chirugicala, insa aceasta reuseste de cele mai multe ori sa restabileasca vederea cel mult pana la nivelul de perceptie a luminii.


Ce trebuie sa faceti la externarea din maternitate?

Parintii prematurilor expusi la factorii de risc pentru retinopatia prematuritatii trebuie sa citeasca cu atentie recomandarile din biletul de externare si sa intrebe neonatologul si oftalmologul maternitatii cand trebuie sa mearga cu bebelusul la control sau daca s-a facut examenul oftalmologic.
Ulima actualizare: 09.01.2016

Mai mult ...

Cum desfundam nasul bebelusului bolnav?

18:43


Nasul infundat la bebelusi este de cele mai multe ori un semn al infectiilor virale sau bacteriene-mai rar, dar poate sa apara si in cadrul unor reactii alergice.

Congestia nazala se agraveaza noaptea, cand copilul sta culcat, cauzand dificultate respiratorie care trezeste micutul din somn si il agita. Nasul infundat ingreuneaza si alimentatia, de aceea trebuie sa curatati nasul copilului inainte de mese si somn pentru a-i diminua disconfortul.


SER FIZIOLOGIC SAU APA DE MARE IZOTONICA

Serul fiziologic poate fi folosit pentru igienizarea narilor bebelusului inca din prima zi de viata. Se pot face instilatii nazale cu ser fiziologic de 1-6 ori pe zi, in functie de necesitati, de obicei inainte de mese si somn. Produse aflate pe piata:
  • Ser fiziologic Infant Uno - doze a cate 5 mililitri. Utilizare: Inclinati capul pe spate sau pe o parte, introduceti varful unidozei in nara si apasati foarte usor pe doza. Repetati operatiune si pentru cealalta nara. Indreptati capul si lasati sa se scurga mucozitatile sau aspirati-le cu pompa de cauciuc ori aspiratorul nazal.
  • Ser fiziologic SeptiClean - doze de 5 ml.
  • Ser fiziologic Hyllan - unidoze de 5 ml.

Apa de mare izotonica poate fi utilizata similar cu serul fiziologic. Pentru nou-nascuti si sugarii mai mici de 3 luni, apa de mare izotonica poate fi aplicata indirect, cu ajutorul unui tampon de vata (betior de ureche) umezit. Produse:
  • Quixx Baby picaturi
  • Isomar picaturi

Puteti prepara o solutie salina acasa amestecand un sfert de lingurita de sare de masa neiodata in jumatate de cana de apa calda. Adaugati un vârf de cutit de bicarbonat de sodiu pentru a preveni arsurile provocate de sare si administrati in nari cateva picaturi de solutie salina seara, inainte de culcare. Solutia va decongestiona nasul si va imbunatati respiratia in timpul somnului.


POMPITA DE CAUCIUC SAU ASPIRATORUL NAZAL

Dupa fluidizarea mucozitatilor cu ser fiziologic sau apa de mare, aspirati-le cu ajutorul pmpitei sau a aspiratorului nazal!
Incepeti prin a apasa pe pompita de cauciuc pentru a elimina aerul si pentru a crea un gol inauntrul ei. Apoi introduceti cu grija varful din cauciuc intr-o nara. Lasati usor pompita sa absoarba mucusul, apoi scoateti-o din nas si apasati-o puternic pentru a elimina mucusul intr-o batista. Stergeti pompita si repetati procesul la cealalta nara. 

Daca micutul are in continuare nasul infundat, dupa 5-10 minute aplicati din nou picaturile de solutie salina si reluati procesul de absorbtie cu pompita.

Aspiratorul nazal pare sa fie mai eficient decat pompa de cauciuc in majoritatea cazurilor. 
Produse:
  • Baby Nose Vacuum - functioneaza cu baterii
  • Batista bebelusului
  • Aspirator nazal electric cu melodii Akiko

In cazul in care copilul este destul de mare pentru a-si sufla nasul, puneti-l sa faca acest lucru la cateva minute dupa administrarea solutiei saline.


BAIE DE ABURI

Decongestionarea nasului se poate face si la baie. Lasati apa fierbinte sa curga la dus sau in cada si inchideti usa pentru a permite salii de baie sa se umple cu aburi. Stati cu copilul in baie pentru 20 de minute, inainte de culcare. Umezeala va subtia mucusul si va favoriza scurgerea acestuia lasand nasucul curat.


UMIDIFICATOR DE AJUTOR

Amplasati un umidificator in dormitorul copilului in timp ce doarme. Va creste umezeala din aer si astfel va calma iritatia nazala si congestia.


UN ULTIM SFAT...

Ridicati capul copilului in timpul somnului cu ajutorul unei perne pentru a fovoriza scurgerea anterioara a secretiilor. Altfel, acestea pot fi inghitite ducand la greata, varsaturi sau scaune moi, cu mucus, sau se vor acumula in caile respiratorii superioare ingreunand respiratia. Pentru copiii mici care dorm inca in patut, puneti perna sub saltea pentru a preveni sufocarea.
Ultima actualizare:12.09.2015



Mai mult ...

Combinarea alimentelor la masa copilului

11:02
combinare-alimente-copil,combinare-alimente-bebelusi,alimente-copil,meniuri-copii


Pana la varsta de 6 luni bebelusii primesc substantele nutritive necesare din laptele de san sau din formulele de lapte cu care sunt alimentati. Dupa aceasta varsta, mamele sunt nevoite sa apeleze la creativitate pentru a alcatui meniuri diverse, din alimente corect combinate, care sa satisfaca nevoile  micutilor. Incepand cu varsta de 1 an insa, lucrurile se simplifica, copiii putand manca aprope la fel ca restul membrilor familiei.

Meniuri sanatoase si echilbrate pot fi obtinute daca impartim alimentele in 5 grupe, dupa care le combinam in diferite proportii. Cele 5 grupe sunt:


Paine, cereale, cartofi

Acest grup include toate tipurile de paine, paste, orez, cartofi, cartofi dulci, cereale pentru micul dejun sau orice alte alimente obtinute din cereale sau din faina acestora cum ar fi porumbul, ovazul, secara, meiul. Acestea ofera baza de carbohidrati complecsi care dau copilului energie, asadar fiecare masa trebuie sa contina alimente din aceasta grupa. In plus, ele ar trebui sa se regaseasca si in gustarile copilului.
La masa, o treime din mancarea de pe farfuria micutului trebuie sa fie acupata de alimente din aceasta grupa.


Fructe si legume

Acest grup include vegetate proaspete, congelate, uscate sau consevate. Cu toate ca acestea contin si carbohidrati, fructele si legumele reprezinta principla sursa de antioxidanti, vitamine si minerale de care micutii in crestere au mare nevoie. Legumele nu trebuie sa lipseasca de la nicio masa. In plus, ca si fructele, ele pot fi oferite si ca gustari, intre mese.

Fibrele continute au un rol deosebit de important in mentinerea unei digestii bune, de aceea fresh-urile si sucurile de legume - din care s-a eliminat fibra si care sunt foarte concentrate - nu sunt foarte valoroase, dar pot fi oferite intr-o singura portie pe zi.


Laptele si produsele lactate

Acest grup include laptele, banzeturile si iaurtul - produse bogate in calciu, proteine, vitamine si minerale.
Untul si smantana se vor gasi in cel de-al cincilea grup, alaturi de alimentele grase.
Copiii mai mari de 1 an au nevoie de 3 portii de lactate pe zi, insa marimea portiilor creste odata cu varsta si apetitul micutului. Astfel, pentru un copil cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani, un pahar de lapte de 125 ml este suficient. Copiii mai mari au nevoie de 150-250 ml.

Evitati lactatele degresate pentru copiii mai mici de 2 ani, oferit-le in schimb lapte integral, iaurt, kefir si branzica proaspata. Daca doriti sa evitati excesul de grasimi, puteti trece la lapte semidegresat dupa varsta de 2 ani si lapte 0,1 % grasime dupa varsta de 5 ani.

Copilul vegetarian. Vegetarienii exclud din alimentatie orice aliment de origine animala, adica lapte si alte produse lactate, oua, carne si peste. Personal, nu recomand vegetarianismul la copii deoarece sanatatea si dezvoltarea normala a micutului sunt supuse riscului din cauza cantitatii insuficiente de proteine, calciu, fier, zinc si vitamina B12. Daca totusi insistati sa adoptati alimentatia strict vegetariana pentru copil, consultati un dietetician pentru recomandarea unor meniuri echilibrate si, eventual, suplimente adecvate.


Carne, peste, oua, nuci si leguminoase

Alimentele cuprinse in acest grup  furnizeaza copiilor necesarul de proteine, fier, zinc si alte minerale si vitamine.

Leguminoasele includ mazarea, fasolea si lintea. Pentru micutii vegetarieni includerea acestora in meniul zilnic este deosebit de important. Doua portii pe zi sunt absolut necesare si suficiente.

Copiii care mananca carne si peste au nevoie de 2 portii zilnic. Aceste portii ar trebui combinate cu alimente din grupul care contine paine, cereale si cartofi.

Fierul continut de produsele vegetale (chia, susan, spanac, curmale, patrunjel), se absoarbe mult mai greu decat fierul existent in carne si peste, de aceea ar trebui servite cu o sursa buna de vitamina C, pentru a grabi absorbtia.


Alimente bogate in zahar si grasimi

Persoanele tinere si active au nevoie de aceste alimente deoarece le asigura caloriile necesare. Cu toate acestea, se recomanda numai in cantitati mici, deoarece grasimile asigura un numar foarte mare de calorii, in detrimentul nutrientilor si, in timp, poate surveni obezitatea.

Exista mai multe tipuri de grasimi, unele mult mai sanatoase decat altele. Limitati pe cat posibil grasimile saturate si trans (acizi grasi nesaturati) din alimentatia micutului.

Grasimea aflata in carne, unt, smantana, lapte integral, uleiuri de cocos si palmier este grasime saturata. Cantitati mari din aceste grasimi sunt prezente si in dulciurile din comert precum foietaje, biscuiti si prajituri.

Grasimile trans se formeaza in timpul prelucrarii alimentelor si se gasesc in special in margarina si toate produsele care o contin. Grasimile mononesaturate si polinesaturate se gasesc in uleiurile vegetale, nuci si seminte.

Zaharul, dulciurile, sucurile dulci, biscuitii, prajiturile si inghetata se incadreaza, de asemenea, in acest grup. In cantitati mici, pot fi consumate alaturi de alimente din celelalte grupuri, dar nu in locul acestora.
Ultima actualizare:13.09.2015




Mai mult ...

Diareea cu rotavirus la bebelusi si copii

18:05


Infectia cu rotavirus este cea mai frecventa cauza de boala diareica severa la sugari si copiii mici. Anual pe glob se infecteaza cu rotavirus peste 125 milioane de copii cu varsta mai mica de 5 ani. Infectia este mai severa la copiii cu varsta cuprinsa intre 3 luni - 24 luni.

Infectia este mai fecventa in lunile reci ale anului, sporadic, dar pot sa apara cazuri multiple in colectivitatile de copii.

Transmiterea infectiei se face pe cale fecal-orala, virusul transmitandu-se prin alimente, apa contaminata, jucarii contaminate, mobilier, grup sanitar.


Cum recunoastem infectia cu Rotavirus ?

Dupa o incubatia este de 1-3 zile, rotaviroza debuteaza prin febra inalta, varsaturi alimentare, numeroase scaune apoase, cu mucozitati sau striuri de sange, inapetenta.
La nou-nascuti si sugarii sub 3 luni infectia poate evolua asimptomatic datorita protectiei oferite de anticorpii materni transmisi transplacentar si prin lapte.

Sugarii si prescolarii prezinta: febra, varsaturi, scaune apoase numeroase. Febra si varsaturile dureaza 2-3 zile, insa scaunele diareice apoase pot sa persiste si 6 zile, cu extreme cuprinse intre 2-23 zile.

In cazuri grave pot sa apara semne clinice de deshidratare precum: mucoase uscate (buze uscate, limba uscata), fontanela anterioara deprimata, ochi incercanati, pliului cutanat abdominal lenes sau persistent.
In unele cazuri pot sa apara si tulburari ale sistemului nervos central manifestate prin: somnolenta marcata, agitatie psihomotorie, apatie.


Investigatii paraclinice

Pentru diagnosticarea infectiei cu rotavirus se efectueaza urmatoarele examene de laborator:
  • coprocitograma -  arata prezenta in scaun a leucocitelor,
  • examenul de identificare a virusului in materiile fecale,
  • coprocultura si examenul coproparazitologic - sunt de obicei negative.


Tratamentul diareei cu rotavirus 

La copiii care nu varsa, rehidratarea se va realiza in primele 4 ore cu saruri de rehidratare. Copiii alimentati natural vor primi in continuare lapte matern, iar cei alimentati artificial - formula de lapte obisnuita. In cazurile cu diaree apoasa, persistenta, se inlocuieste preparatul de lapte obisnuit cu unul fara lactoza. Apoi, vor urma regim alimentar (supa de morcov, orez, banana, mar copt, grisine, sticksuri, paine prajita). Cand starea generala se amelioreaza se trece treptat la alimentatia obisnuita. Antidiareicele  cu activitate antisecretorie intestinala (Smecta, Hidrasec ) si probioticele grabesc vindecarea. 

Daca micutul prezinta varsaturi incoercibile si deshidratare severa, rehidratarea se face pe cale intravenoasa.
                                                                                                                                                           09.2015




Mai mult ...

Dermatita seboreica la bebelusi (Crustele de lapte)

10:13
tratament-dermatita,sampon-dermatita-seboreica,crema-dermatita-seboreica,dermatita-seboreica-scalp,dermatita-seboreica-bebelusi,crusta-de lapte,cruste-de lapte,cruste-scalp,coji-cap,coji-scalp


Dermatita seboreică apare de obicei in primul an de viaţă sub forma unor cojite aspre, grase, de culoare galbenă localizate pe pielea capului, în jurul urechilor, ochilor sau la baza nasului. Aspectul este asemanator unor cruste de lapte uscat si este dat de o acumulare de celule moarte si de un exces de sebum. In cazul îngrijirii neadecvate crustele de lapte pot provoca inflamaţia pielii şi deteriorarea calitatii părului.


Ce este de facut daca micutii dezvolta dermatita seborica ?

În majoritatea cazurilor nu este necesar un tratament special pentru dermatita seboreica, fiiind suficientă spălarea blândă a scalpului cu apă caldută şi cu un şampon delicat, special conceput împotriva crustelor de lapte (ex: Seboderm® - sampon cu ketoconazol 2%). Prin utilizare regulată (de 2-3 ori pe saptamana) crustele dispar şi reaparitia lor este limitata. 

Este indicat ca intre imbaieri sa aplicati pe scalpul bebelusului o crema calmanta si hidratanta care sa conţină gălbenele sau uleiuri vegetale precum Colief Baby Scalp Oil®, bogate în acizi graşi esenţiali.

Tunderea scurta a parului sau acoperirea capului cu caciulite (mai ales daca acestea sunt confectionate din materiale sintetice!) nu grabesc vindecarea!

In cazurile usoare, puteţi folosi alternativ cu samponul antiseboreic şi alte sampoane destinate bebelusilor, imbogatite cu panthenol.

Ultima actualizare:23.08.2015


Mai mult ...

De ce nu mananca bebe? (Greva suptului)

13:31


Chiar si cei mai mancaciosi bebelusi au momente cand nu prea au pofta de mancare si intra in asa-numita greva a suptului, fapt care ingrijoreaza adesea tinerele mamici.

In cazul copiilor mai mici de un an, este foarte putin probabil ca renuntarea la lapte sa fie definitiva. De cele mai multe ori greva suptului apare la varsta de 3-5 luni si are o durata de 2-3 zile, dar se poate intinde si pe o perioada de 2-3 saptamani, in functie de cauza determinanta.

Daca bebe refuza sanul cu indarjire, nu-l fortati! Altfel, se va enerva, va plange si, in final, va exista frustrare de ambele parti. Cel mai bine este sa incercati sa descoperiti motivele pentru care micutul este dintr-odata mofturos si sa gasiti solutiile potrivite pentru rezolvarea problemei.
Iata cateva posibile cauze pentru refuzul laptelui:

Mastita
Mastita inseamna inflamatia sanilor si apare mai ales atunci cand sanii nu sunt goliti la timp prin alaptare iar germenii aflati pe sani, maini sau lenjeria de corp patrund in canalele galactofore prin mici leziuni ale mameloanelor.
Sanul cu mastita se inroseste, se umfla, devine tare si dureros la atingere sau in timpul alaptarii. In plus, gustul laptelui se schimba, devine neplacut, si este lesne de inteles de ce copilul il refuza.

Primul dinte sta sa iasa
Daca greva suptului apare intre 6 si 8 luni, se poate ca aceasta sa fie cauzata de neplacerile ce insotesc aparitia primului dintisor de lapte.
Primul dinte apare de obicei pe mandibula si este unul dintre cei 4 dinti frontali numiti incisivi. Eruptia dintilor este adesea insotita de episoade de plans, somn agitat, salivatie abundenta si durere a gingiilor. Spalati bine mainile, apoi cu degetul curat palpati usor gingia pentru a simti un eventual mugure dentar aproape de suprafata. Daca gingia este umflata, rosie si aparent dureoasa poate fi necesara administrarea unui siropel antiinflamator.

Infectii virale
Infectiile respiratorii superioare sunt insotite frecvent de secretii nazale abundente care, neeliminate, ajung sa fie inghitite de bebelusi si sa le provoace acestora senzatie de greata insotita de scaderea poftei de mancare. Daca bebelusului ii curge nasul, are febra, este apatic si refuza alimentatia, consultati medicul.

Otita
Din cauza faptului ca micutii petrec foarte mult timp culcati pe spate, o parte din secretiile neeliminate din nas si gat trec prin trompa lui Eustachio si ajung in urechea medie creand aici un mediu favorabil dezvoltarii bacteriilor.
Inflamatia urechii este insotita frecvent de durere si de pierderea apetitului. Astfel, copiii cu otita sunt adesea agitati, plangaciosi, isi duc mana la urechea bolnava, isi freaca urechea de perna sau trag de ea.

Micutul este prea comod
Trebuie sa stiti ca bebelusilor nu le prea place sa se eforteze si prefera hrana obtinuta usor. Daca in primele saptamani de viata sau cateva zile la rand bebelusul este hranit cu biberonul, acesta va ajunge sa prefere tetina in locul sanului, si asta pentru ca prin orificiile tetinei laptele se scurge mai usor, iar efortul depus pentru a suge este mult mai mic decat in cazul sanului.

Bebe are colici
Daca micutul a inceput deja diversificarea si tocmai i-ati introdus un aliment nou, se poate ca acesta sa fi sensibilizat sistemul digestiv al bebelusului.

Atentie!
Chiar si unele alimente consumate de mama pot influenta digestia copilului alaptat.


Candidoza bucala
Infectia cu Candida poate fi recunoscuta prin prezenta pe limba a unor depozite cremoase, chiar branzoase, care se curata greu. Candidoza este insotita de senzatie de usturime sau durere care poate determina bebelusul sa refuze laptele.
In cazul in care observati in gura micutului pete albicioase, consultati medicul.

Daca nu reusiti sa depistati cauza grevei laptelui, programati o vizita la medic pentru excluderea prezentei unor boli. Intre timp, detensionati sanii manual sau cu pompa pentru a nu scadea productia de lapte si pentru a evita inflamarea sanilor.
Ultima acutualizare:03.08.2015



Mai mult ...

Ingrijirea penisului la bebelusi

13:51


Din ce in ce mai multe mamici se intereseaza despre ingrijirea corecta a penisului baieteilor si am constat ca multe dintre acestea nu sunt familiarizate cu termeni precum fimoza, parafimoza sau decalotarea penisului, motiv pentru care am ales drept tema pentru acest articol problemele penisului la bebelusi.

In primul rand, trebuie sa stiti ca in primele saptamani de viata, penisul nu necesita ingrijiri speciale si poate fi spalat cu apa calda si sapun sau lotiune pentru bebelusi, la fel cum procedati cu funduletul.


Fimoza la copii 

La bebelusi, pielea care acopera glandul, adica preputul, nu este retractabila in intregime. Aceasta conditie poarta numele de fimoza si nu este un lucru neobisnuit la copiii mici.

Fimoza se rezolva de cele mai multe ori pana la varsta de 6 luni prin retragerea preputului de la sine. Intre timp, in lipsa complicatiillor, nu incercati sa trageti de pielea de pe gland fiindca riscati sa provocati fisuri insotite de durere si mici sangerari. Totusi, este necesar sa supravegheati bebelusul cand urineaza. Daca observati ca jetul este foarte slab si baietelul pare a avea neplaceri in timpul mictiunii este posibil ca orificiul din preput sa fie prea mic si sa nu permita eliminarea normala a urinei. In plus, un preput foarte strans poate conduce la iritatii si infectii ale grandului (balanita), precum si la infectii urinare.


Tratament pentru fimoza ?

Daca retractia pielii intarzie sa se produca sau sunt prezente complicatii, parintii pot incepe un program de igiena si ingrijire a preputului.
Astfel, la baia generala sau baie de sezut cu infuzie de musetel, parintii pot tenta usoara decalotare a penisului, adica vor tractiona cu blandete preputul, atat cat acesta permite, pentru a nu provoca durere, leziuni sau chiar parafimoza.

Info!
Parafimoza  reprezinta blocarea preputului in pozitie retractata si este urmarea unei decalotari fortate.

Retractia preputului este un proces indelungat care poate dura chiar luni de zile, de aceea este necesar sa aveti rabdare. Daca insa preputul unui baiat este atat de strans incat nu permite decalotarea, rezolvarea fimozei consta intr-o operatie minora in serviciul de chirurgie.

Atentie!
Circumcizia nu este aproape niciodata necesara in rezolvarea problemelor preputului.

Dupa retragerea pielii de pe penis, curatati glandul si trageti inapoi pielea peste penis. Pe masura ce copilul creste, aceasta manevra trebuie sa devina obisnuinta


Lectii de igiena

Invatati copilul sa-si curete penisul la baie in 3 pasi simpli:
  • indeparteaza pielea de pe gland
  • spala varful penisului si cutele pielii cu apa si sapun pentru copii sau gel intim
  • readuce preputul in pozitia initiala, peste varful glandului
Ultima actualizare:15.07.2015




Mai mult ...

Piciorul stramb la bebelusi

11:33
picior-stramb, defect-picior,defect-nastere-picior


Denumirea de picior stramb reuneste o serie de anomalii congenitale, adica prezente la nastere, in care piciorul bebelusului are o forma anormala, o pozitie inversa si un aspect care aduce mai mult sau mai putin cu o crosa de golf.
Adesea, muschii piciorului afectat sunt slab dezvoltati, iar piciorul este ceva mai scurt decat cel sanatos.


Pe scurt...

Piciorul stramb este un defect cu care bebelusul se naste si este prezent in grade variabile si diverse variante, unul sau ambele picioare putand fi afectate.
Fiind deformat in toate axele sale, piciorul stramb va impiedica dezvoltarea copilului atunci cand va veni vremea ca acesta sa mearga. De aceea, se recomanda tratarea acestui defect congenital imediat dupa nastere, atunci cand ligamentele si oasele bebelusului sunt foarte flexibile.
In lipsa tratamentului, piciorul stramb se poate complica cu picior plat, insuficienta dezvoltare a muschilor, dar si cu membre inferioare  de lungimi inegale.


De ce s-a nascut bebe cu picior stramb ?

Pana nu demult era sustinuta ideea conform careia piciorusele strambe ale nou-nascutilor au drept cauza pozitia fatului in uter pe parcursul sarcinii, insa aceasta teorie a fost treptat abandonata.

Cercetari recente au aratat ca factorii genetici precum si cei de mediu pot juca un rol important in aparitia piciorului stramb. Astfel, potrivit studiilor, fumatul si consumul de alcool sau de medicamente fara indicatia medicului, in primele 3 luni de sarcina pot constitui factori favorizanti pentru piciorul stramb.


Tratamentul piciorului stramb

In functie de gradul de afectare, metodele de tratament sunt variate.

Daca diagnosticul se pune imediat dupa nastere, corectia se realizeaza prin masaj si gimnastica medicala. In schimb, daca deformarea piciorului este grava si tarziu diagnosticata, tratamentul include intinderea si punerea in ghips a acestuia.
In cazurile  care nu raspund acestor metode de tratament, se indica interventia chirurgicala in serviciul de ortopedie si chirurgie pediatrica.
Ultima actualizare:14.07.2015



Mai mult ...

Greutatea bebelusului in prima luna de viata

12:12
greutate prima luna de viata,calcul greutate, greutate bebe, greutate bebelusi, greutate copii,


In primele zile de viata bebelusul pierde excesul de fluide cu care s-a nascut, ceea ce inseamna ca atunci cand veti ajunge acasa de la maternitate va cantari cu cateva sute de grame mai putin decat la nastere. Acest lucru nu trebuie sa va nelinisteasca, micutii vor lua rapid in greutate, astfel incat in 10-14 zile ajung din nou la greutatea de la nastere.

In prima luna de viata bebelusul trebuie alaptat la cerere, si nu dupa un program impus de mama. Frecventa meselor bebelusilor este variabila, insa in medie acestia ajung sa manance o data la 2-3 ore. Astfel, in primele saptamani de viata micutii primesc intre 10 si 12 mese in decurs de 24 de ore.
Cantitatea de lapte consumata la o masa variaza intre 30 si 90 de mililitri.

Pont !
Cantitatea de lapte pe care bebelusul trebuie sa o bea la o masa o aflati inmultind greutatea sugarului cu 180, apoi impartind totul la 8.

Veti sti ca cel mic a ajuns sa consume o cantitate suficienta de lapte daca pana la sfarsitul primei saptamani va uda intre sase si opt scutece si va avea unul sau doua scaune pe zi.

Un nou-nascut alimentat corespunzator va lua in greutate 200-250 g pe saptamana, astfel incat in prima luna de viata va lua in greutate aproximativ 1 kg.

Mai mult ...

Alimente permise si interzise in timpul alaptarii

13:39


In perioada alaptarii alimentatia mamei este deosebit de  importanta, si asta deoarece in primele 4-6 luni de viata bebelusul se hraneste exclusiv cu lapte matern. De aceea, trebuie sa incercati pe cat posibil sa adoptati o dieta sanatoasa si un stil de viata echilibrat.
Pe langa elementele nutritive, laptele matern contine imunoglobulina, lactoferina si macofage, celule ale sistemului imunitar cu rol antiinflamator si antialergic.


7 reguli in alaptare

  1. Consumati alimente cat mai variate si impartiti-le echilibrat in 3 mese principale si 2 gustari.
  2. Lasati deoparte cura de slabire. Stiu ca vreti sa scapati cat mai repede de kilogramele acumulate in timpul sarcinii, dar perioada alaptarii nu este deloc potrivita curelor de slabire drastice.
  3. Consumati cat mai multe alimente vegetale proaspete, neprocesate sau putin procesate.
  4. Evitati pe cat posibil alimentele care contin aditivi alimentari, coloranti artificiali si conservanti.
  5. Consumati alimente bogate in acizi Omega 3: peste, nuci, ulei de masline.
  6. Nu consumati alcool in perioada alaptarii si reduceti cantitatile bauturilor care contin cofeina: cafea, Coca Cola, ceai verde.
  7. Optati pentru un supliment de vitamine si minerale in prima luna de alaptare daca va simtiti slabite.


Ce mananca mami

Dupa cum am mentionat si mai sus, perioada alaptarii nu este potrivita adoptarii unor diete restrictive. Daca veti avea o alimentatie saraca in calorii, dezechilibrata, laptele va fi sarac din punct de vedere nutritional iar bebe va avea de suferit.
Necesarul zilnic al unei femei care alapteaza este de 2000-2500 de calorii, cu 500 de calorii mai mult fata de cele care nu alapteaza.
Incercati sa consumati alimente cat mai sanatoase. Cerealele integrale, fructele, legumele proaspete si alimentele bogate in grasimi sanatoase precum: uleiul de masline, pestele gras, avocado, nucile si migdalele nu ar trebui sa lipseasca din meniul zilnic al unei femei care alapteaza.
In plus, este important sa evitati pe cat posibil grasimile mai putin sanatoase cum ar fi: carnea grasa de porc, untul si margarina. Aceste grasimi se depun pe peretii vaselor de sange si cresc riscul afectiunilor cardio-vasculare.


Pesticidele

Alimentele tratate cu pesticide, precum si cele care contin aditivi alimentari, conservanti si coloranti pot dauna bebelusului producandu-i tulburari intestinale (varsaturi, diaree, scaderea poftei de mancare).
Printre vegetalele cu continut crescut de pesticide se numara merele, capsunile, spanacul, strugurii, mandarinele, cartofii si salata verde de la supermarket.
Alimentele cu cel mai scazut continut de pesticide sunt: ceapa, varza, cartofii dulci, ciupercile, vinetele, kiwi, avocado, pepene rosu, ananas, grapefruit.
Daca aveti posibilitatea, alegeti-va vegetalele din sectiunile bio  sau eco, sau cumparati de la tarani, din piete. Spalati-le bine si curatati-le de coaja inainte de servire.


Pestele

Datorita continutului de Omega 3, pestele este recomandat a fi consumat regulat de femeile care alapteaza. Evitati macroul si axati-va pe soman salbatic, creveti si ton. Daca preferati tonul din conserva, nu consumati mai mult de 2 portii pe saptamana.


Condimentele

Condimentele din alimentatia mamei influenteaza gustul laptelui. Majoritatea bebelusilor nu sunt deranjati de aroma speciala a laptelui, insa unii sugari pot fi foarte sensibili la alimentele picante si piperate. Daca dupa consumul lor bebe devine agitat, se poate ca acestea sa-i fi provocat neplaceri si este necesar sa le evitati in perioada alaptarii.


Varza si broccoli

Aceste vegetale pot provoca sugarilor gaze si dureri de burtica. Evitati-le!


Apa

Cea mai buna apa pentru femeile care alapteaza este cea plata si cea filtrata. Apa de la robinet poate contine mult clor, dar si oua de paraziti intestinali, virusuri si alti poluanti care scapa procesului de filtrare si trec in laptele mamei provocand sugarului deranjamente intestinale.


Alcoolul

Alcoolul trece in lapte, prin urmare esti interzis femeilor care alapteaza.


Cafeaua, ceaiul verde, Coca Cola

Cofeina trece in lapte si deoarece bebelusul nu are resurse pentru a o metaboliza, aceasta se acumuleaza facand sugarul sa fie agitat. In schimbul acestor bauturi, alegeti ca consumati multa apa si  sucuri naturale de fructe fara adaos de zahar sau indulcitori.


Mai mult ...

Tratamentul iritatiei de scutec

17:40

Pielea bebelusilor este deosebit de sensibila si este predispusa la iritatii in special in conditii de caldura si umiditate crescuta. De aceea, nu este de mirare ca pielea micutilor se irita in contact cu urina, mai ales din cauza amoniacului care este extrem de iritant.

Singurii copii care nu fac iritatie de scutec sunt cei care nu poarta scutec. Totusi, nu trebuie sa acceptati iritatia ca pe  o conditie normala, deoarece pielea iritata este predispusa la suprainfectie cu bacterii sau ciuperci, in special Candida sp. Suprainfectia bacteriana poate fi recunoscuta prin aparitia unor besicute pline cu lichid, in timp ce candidoza genitala se prezinta sub forma unor pete mici si rosii. In cazul baietilor cu iritatie de scutec puteti observa mici pete ca cele de sange care apar prin iritarea orificiului extern al uretrei.


Ce puteti face acasa

In primul rand, trebuie sa mentineti zona scutecului cat mai uscata. Asta presupune sa schimbati scutecul bebelusului cat mai des si sa lasati copilul fara scutec ori de cate ori este posibil.

Daca folositi scutece din material textil, spalati-le cu sapun neutru si clatiti-le foarte bine. Resturile de detregenti pot irita chiar mai mult pielea.

Pentru prevenirea instalarii iritatiei, puteti folosi creme pe baza de oxid de zinc precum Nivea Baby Bottom Ointment ® sau unguente cu dexpantenol  cum ar fi Bepanthen unguent®.

Unii parinti  apeleaza si la pudra de talc, insa eu nu o recomand deoarece praful de pudra de talc  este iritant pentru plamanii bebelusilor. Daca totusi doriti sa o folositi, puneti pudra mai intai in palma dumneavoastra si dupa aceea pudrati funduletul.

In cazul in care, in ciuda unguentelor folosite iritatia nu cedeaza, consultati medicul de familie!


Consultul medical

La cabinet, medicul va inspecta pielea bebelusului si, in cazuri deosebite, va recolta probe pentru examene de laborator.

Daca medicul va constata o suprainfectie fungica, va prescrie o crema pe baza de nistatin, clortimazol sau miconazol. In cazul infectiilor bacteriene se indica unguente care contin antibiotic.




Mai mult ...

10 Mituri despre vaccinare

19:29


1. Vaccinurile sunt ineficiente, în sensul că oamenii pot face boala pentru care au fost vaccinați.

Niciun vaccin nu poate garanta o protecție de 100%, însă formele de boală pe care le poate dezvolta o persoană deja vaccinată sunt, în general, cu mult mai ușoare decât cele care pot apărea în absența vaccinării. Diferența poate consta în sechele grave, pe viață, sau chiar în deces.


2. Bolile care au fost eradicate nu mai au nevoie de vaccinare.

Atâta timp cât o boală eradicată în România mai există undeva în lume, copilul poate ajunge să fie expus la ea. Ori o poate aduce cineva în preajma lui, ori o poate contacta chiar de la sursă în timpul unei călătorii. În unele cazuri, persoanele vaccinate pot fi purtători sănătoşi care pot transmite microbii celor din jur, iar cei nevaccinaţi pot face boala. Eradicarea nu este definitivă. Orice boală poate reveni dacă programele de imunizare sunt oprite.


3. Copiii alăptați nu au nevoie de vaccinare pentru că își iau anticorpii din laptele mamei.

Într-adevăr, alăptarea este foarte importantă pentru dezvoltarea sistemului imunitar al bebelușului, dar laptele mamei nu poate oferi protecție împotriva tuturor bolilor. Este foarte posibil ca mama să nu fie imună la anumiți germeni sau să fie, dar, din anumite motive, anticorpii să nu ajungă în lapte. Majoritatea copiilor nu beneficiază, de exemplu, de imunitate de la mamă împotriva difteriei, tusei convulsive, poliomielitei, tetanosului, hepatitei B sau Haemophilus influenzae de tip B. Nu în ultimul rând, laptele protejează doar atâta timp cât copilul este alăptat, în timp ce vaccinurile oferă protecție pentru mulți ani sau chiar pe viață.


4. Este de preferat boala în locul vaccinului, ea fiind cel mai bun factor de imunizare și mult mai puțin periculoasă.

Există părinți care, în virtutea acestei filozofii, organizează chiar “petreceri de îmbolnăvire”, expunând copiii la interacțiunea cu alți copii, deja infectați. Din nefericire, o boală ca varicela poate provoca un discomfort extrem și se manifestă prin apariția unei erupții pe piele. Iar forme de varicelă, pojar sau oreion contactate în absența vaccinării pot duce la complicații grave (paralizie, retard, surditate) sau chiar la pierderea vieții. Hepatita B poate provoca afectarea permanentă a ficatului sau poate duce la cancer hepatic, poliomielita poate provoca paralizie, iar infecțiile pneumococice, meningococice și cu Haemophilus influenzae de tip B pot duce la surzire și leziuni ale creierului. Prin comparație, riscurile vaccinurilor sunt febra ușoară, o mică diaree sau inflamarea locului unde a fost făcută injecția. Efectele secundare grave sunt extrem de rare, variind de la unul la mie, până la unu la un milion de doze administrate. Cazurile de deces în urma vaccinării sunt atât de rare încât nici măcar nu a putut fi elaborată o metodă de calcul al riscului la care este expus un copil atunci când e vaccinat. Acesta este infim. Vaccinurile nu sunt aprobate decât după ce, în urma testărilor, s-a stabilit că sunt sigure și eficiente, după care sunt monitorizate permanent, cu maximă atenție, de instituțiile însărcinate cu supravegherea lor.


5. Vaccinurile slăbesc sistemul imunitar al copilului.

Organismul unui bebeluș poate suporta fără probleme mai multe vaccinuri simultan, iar acestea nu-i slăbesc sistemul imunitar, ci, dimpotrivă, i-l întăresc. Omul e construit în așa fel încât, atunci când e sănătos, poate face față întâlnirii cu sute de mii, poate milioane de germeni. Infecțiile sunt cele care slăbesc sistemul imunitar. De exemplu, pe fondul unei infecții cu varicelă, un copil devine foarte vulnerabil față de periculoasa bacterie a fasceitei necrozante, care poate cauza infirmități grave sau poate fi fatală. De asemenea, copiii cu rujeolă sunt mai sensibili la otite, pneumonii, encefalite și tuberculoză.


6. Vaccinurile nu au un efect real, multe boli dispăruseră înainte să apară vaccinurile pentru ele, datorită îmbunătățirii condițiilor de viață, a igienei și a nutriției.

Este adevărat că igiena, salubritatea, nutriția de calitate și condițiile bune de viață micșorează riscurile, însă nici una dintre ele nu are puterea de protecție pe care o are un vaccin. Oricât de igienic ar fi mediul în care trăiește, un copil expus la o infecție o va contracta. Un exemplu concret se referă la infecția cu Haemophilus influenzae de tip B, a cărei incidență a fost redusă cu 99% în Statele Unite în urma campaniei de vaccinare din anul 1985. Până la respectiva campanie, nicio măsură de igienă nu reușise să reducă incidența bolii care cauza infecții grave la circa 20.000 de copii anual, provocând peste 400 de decese. O altă dovadă că vaccinurile sunt cele care reduc incidența bolilor este faptul că, de îndată ce sunt reduse programele de vaccinare, crește rapid incidența bolii. Când Marea Britanie, Suedia și Japonia au redus folosirea vaccinului anti-pertussis, efectul a fost dramatic și imediat. În Anglia, rata vaccinării a scăzut în 1974, iar până în 1978 s-au înregistrat 100.000 de cazuri de pertussis și 36 de decese, iar Suedia și Japonia au avut experiențe asemănătoare. Pe scurt, dacă oamenii nu se mai vaccinează în masă, boli dispărute sau parţial eradicate vor reapărea în cel mai scurt timp.


7. Vaccinurile provoacă exact boala pe care ar trebui să o prevină.

Acest mit este bazat pe speculația că vaccinul conține germenul care provoacă boala, deci… de ce nu ar provoca vaccinul însuși boala?
În realitate, singurele vaccinuri care conțin virusul viu sunt cele vii atenuate, celelalte conținând fie viruși morți, fie fragmente de viruși sau bacterii, fie chiar gene ale acestora.
Vaccinurile vii atenuate pot provoca, într-adevăr, simptome ușoare ale bolii, însă acestea sunt extrem de rare și nu se compară ca gravitate cu simptomele pe care le cauzează boala, în deplinătatea virulenței ei, atunci când copilul nu e vaccinat.
Un vaccin mai special care, în foarte rare situații (1 la 2,4 milioane de doze) poate cauza infecția, este vaccinul oral împotriva poliomielitei (OPV), compus din viruși atenuați. Din acest motiv a fost și retras de pe piață și înlocuit cu vaccinul inactivat (VPI) care e compus din viruși inactivați (morți) și nu poate provoca boala.


8. Vaccinurile provoacă autism.

Este una dintre cele mai vehiculate legende și se referă la vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR). “Bomba” a fost aruncată acum 15 ani de medicul englez Andrew Wakefield, iar panica pe care a generat-o nu a încetat nici astăzi, în ciuda faptului că cercetători din întreaga lume au demontat, prin zeci de studii, teoria lui. Mai mult decât atât, în februarie 2009, ziarul Times a publicat o amplă anchetă  prin care a demonstrat că rezultatele cercetării lui Wakefield fuseseră măsluite. Medicul a fost exclus din lumea academică și i-a fost retras dreptul de a mai profesa. Cel mai nou studiu care probează siguranța vaccinării, publicat pe site-ul instituției americane guvernamentale Centre for Disease Control and Prevention, la secțiunea “autism”, datează din martie 2013.


9. Vaccinurile conțin mercur, care este foarte toxic, sau alte substanțe periculoase, cu care copiii sunt otrăviți.

Toate substanțele care alcătuiesc vaccinurile sunt în cantități conforme cu standardele impuse de lege, care nu sunt periculoase pentru bebeluși. Aceste substanțe sunt folosite, de exemplu, pentru a inactiva microbii (formaldehina), pentru creșterea răspunsului imun (hidroxid de aluminiu) sau pentru conservare (fenolul). Multe dintre ele au fost reduse sau chiar eliminate din vaccinurile moderne.
În ce privește Thiomersal, conservantul pe bază de mercur acuzat de provocarea autismului (vezi mai sus), nu s-a putut stabili o legătură clară între el și autism (însăși Organizația Mondială a Sănătății a formulat clar acest lucru, încă din 2002).


10. Vaccinurile pot provoca sindromul morții subite la sugari (SMSS)

Unii părinți cred că vaccinurile pot provoca SMSS deoarece au existat cazuri de bebeluși care au murit de SMSS la scurt timp după imunizări. În realitate, numeroase studii au arătat că este la fel de probabil ca și copiii nevaccinați să moară de SMSS. Singurul factor de legătură între vaccin și SMSS este vârsta, însă presupusa legătură a fost studiată amănunțit, fără a se putea stabili vreo relație cauză-efect.
21.04.2015

Mai mult ...