Piure de conopida cu branza (Diversificare 8-10 luni)

23:57

INGREDIENTE

• 1 conopida mica
• 25 g unt
• 75 g branza de vaci
• 50 g smantana
• 100 ml lapte

PREPARARE

Spala conopida, desfa-o in buchetele si pune-le la fiert. Dupa fierbere, scurge apa si paseaza buchetelele cu blenderul sau trece-le prin sita.

Separat, amesteca bine branza de vaci cu untul si smantana. Adauga pasta de conopida si subtiaza cu lapte pana cand obtii consistenta dorita.

18.12.2014

Mai mult ...

Budinca de conopida cu iaurt (Diversificare 8-10 luni)

23:33

INGREDIENTE

• 1 conopida mica
• 1 lingura de unt
• 200 g iaurt
• cascaval ras

PREPARARE

Spala conopida, desfa-o in buchetele si pune-le la fiert.
Dupa fierbere aseaza-le intr-o tava unsa cu unt.
Separat, amesteca 200 g iaurt cu cascaval ras si toarna compozitia peste conopida.
Da la cuptor la foc mediu timp de 30 de minute.

Serviti budinca pasata.

18.12.2014

Mai mult ...

Conopida in alimentatia bebelusului

22:58

CAND INTRODUCEM CONOPIDA IN ALIMENTATIA BEBELUSULUI?

In general, mamele se feresc sa ofere conopida bebelusilor inainte de varsta de 1 an considerand ca "se digera greu".

Adevarul este ca, dupa varsta de 8 luni stomacelul bebelusului este deja pregatit pentru digestia conopidei. Totusi, unora conopida le poate provoca balonare si gaze. Daca este si cazul copilului tau, poti amana introducerea conopidei pana la varsta de 9-10 luni.

Conopida poate fi consumata fara probleme in stare cruda, ca adaos in salatele de legume, sau fiarta.

Desi copiii nu se prea dau in vant dupa gustul conopidei, daca o vei pregati sub forma de budinci sau sufleuri, cresti sansele ca micutul sa o accepte imediat si sa o pape cu placere.

DE LA TEORIE LA PRACTICA...

Pentru inceput iti propun o reteta delicioasa de Sufleu de conopida potrivit copiilor mai mari de 12 luni.

Ingrediente:

• 1 conopida mica
• 1 ou
• 1 lingura unt
• 1 lingura faina
• 100 ml lapte
• 30 g branza de vaci proaspata
• cateva fire de marar si rozmarin

Preparare:

• Desfa conopida in buchetele, spala-le si pune-le la fiert.
• Dupa fierbere, scurge apa si paseaza-le cu o furculita sau cu blenderul.
• Amesteca laptele cu faina si branza, apoi adauga conopida , oul batut si verdeata tocata.
• Unge cu unt o tava si toarna compozitia
• Da-o la cuptor, la foc potrivit, timp de 30 de minute.
• La final, poti presara cascaval sau telemea rasa pentru un plus de gust.

18.12.2014

Mai mult ...

Piure de morcovi (Diversificare 4-6 luni)

19:03

Morcovul este un aliment usor digerabil care provoaca extrem de rar reactii alergice, motiv pentru care este unul din primele alimente solide indicate in diversificare. Fiert, sub forma de piureuri, este bine tolerat de bebelusi si poate fi administrat incepand cu varsta de 4-6 luni.

INGREDIENTE

• 2 morcovi
• apa plata/ lapte matern/ formula de lapte

PREPARARE

• Curata morcovii de coaja si taie-i cubulete.
• Pune-i la fiert in putina apa sau la aburi.
• Dupa ce devin fragezi, scurge apa si paseaza-i cu furculita sau blenderul.
• Subtiaza compozitia dupa preferinta cu apa plata sau lapte.

!!! Administrat in timpul episoadelor diareice, piureul de morcov ajuta la reglarea tranzitului intestinal. 

Ultima actualizare: 16.12.2014

Mai mult ...

Sos de mere (Diversificare 4-6 luni)

17:29

Sosul de mere este un preparat bine tolerat de bebelusi, motiv pentru care poate fi administrat la inceputul diversificarii. Merele sunt adevarate depozite de substante nutritive fiind bogate in vitamine (A, B1, B2,C) si minerale (fier, magneziu, potasiu, fosfor), avand totodata un gust bun, adorat de micuti.

Pentru prepararea sosului de mere pentru bebelusi ai nevoie doar de:

• 2-3 mere
• 1 varf de scortisoara - se poate adauga dupa varsta de 7 luni
• apa

PREPARARE

• Spala merele bine sub jet de apa calduta.
• Curata coaja, scoate partea cu seminte si taie-le in cubulete sau felii.
• Aseaza bucatile intr-un vas, adauga apa cat sa le acopere si pune-le la fiert. Daca este nevoie, mai poti adauga putina apa pe parcurs.
• Fierbe merele pana devin moi. Cu doua minute inainte sa le opresti din fiert poti sa adaugi scortisoara.
• Scoate merele si paseaza-le cat sunt calde cu furculita sau blenderul.
• Subtiaza sosul cu apa (din cea in care au fiert merele).

Sosul de mere se serveste proaspat. Totusi, daca vrei sa-l pastrezi, toarna sosul cald intr-un borcanel sterilizat pe care-l fierbi apoi in baie de apa timp de 10-20 minute. Nivelul de apa trebuie sa depaseasca inaltimea borcanului.

SFATURI

• Alege mere bine coapte, fara pete.
• Nu adauga zahar sau indulcitori in sosul de mere preparat pentru micut.
• Copilasii mai mari pot servi sosul de mere combinat cu cereale.

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...

Reflexele bebelusului

17:00

27

Acesta este numarul total al reflexelor cu care copilul se naste, fiecare cu rol deosebit de important pentru supravietuirea in lumea noua cu care micutul se confrunta dupa parasirea pantecului protector al mamei.

Reflexele sunt acte involuntare ale copilului la stimuli diversi precum: lumina, zgomot, diverse atingeri si chiar mirosuri.

Actele reflexe ale bebelusului sunt tranzitorii, deci dispar in timp, fiind inlocuite cu miscari voluntare coordonate de sistemul nervos central.

Iata care sunt cele mai importante reflexe ale micutilor:

REFLEXUL DE CAUTARE

Daca veti atinge usor coltul gurii sau obrazul bebelusului, acesta isi va roti capul catre stimul si va deschide usor gurita.

Acest reflex este de ajutor pentru gasirea mamelonului sau a tetinei biberonului. Reflexul dispare in jurul varstei de 4-5 luni.

REFLEXUL DE SUCTIUNE (DE A SUGE)

Interesant este faptul ca reflexul de succtiune se dezvolta inca din uter. La examinarea ecografica atenta, medicul poate surprinde uneori micutul sugandu-si degetul. Imediat dupa nastere, introducerea usoara in gurita a mamelonului, tetinei sau a degetului, declanseaza miscari involuntare de succtiune.

Desi actul este reflex, adesea este nevoie de putina practica pentru transformarea acestuia in abilitate.

Reflexul de succtiune se manifesta pana in jurul varstei de 1 an.

REFLEXUL DE APUCARE

Veti observa acest reflex daca veti pune degetul in palma bebelusului. Acesta va strange pumnul prinzandu-va degetul in palma si cu cat veti incerca sa-l retrageti, cu atat va va strange mai tare.

Acest act involuntar este inlocuit in jurul varstei de 2-3 luni cu miscari voluntare de prindere si mentinere a diferitelor obiecte.

REFLEXUL DE TARARE

Daca veti aseza bebelusul pe burtica, veti observa cum isi ridica putin funduletul, indoaie piciorusele si se sprijina pe manute in incercarea de a inainta. In jurul varstei de 3-4 luni reflexul dispare.

REFLEXUL DE A PASI

Daca tineti bebelusul in pozitie verticala, sustinandu-l de la nivelul axilelor, si ii lasati piciorusele sa atinga o suprafata plana (orizontala), el va ridica un piciorus, apoi pe al doilea , ca si cum ar merge.

Reflexul se mentine in primele 2 luni de viata, apoi dispare.

REFLEXUL DE TRESARIRE (REFLEXUL MORO)

In cazul unui zgomot puternic sau a unei miscari bruste care sperie copilul, acesta va reactiona prin intinderea bratelor si a picioarelor urmata de unirea mainilor.

Reflexul persista de obicei pana la maxim 6 luni.

REFLEXUL DE APARARE (REFLEXUL SPADASINULUI)

Atunci cand bebelusul isi intoarce capul intr-o parte, bratul si piciorul de aceeasi parte se vor intinde concomitent, in timp ce bratul si piciorul opuse se flecteaza, facandu-l sa arate ca un spadasin.

Reflexul este destul de subtil si nu-l veti observa de fiecare data. Dispare in jurul varstei de 4-7 luni.

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...

Icterul comun al nou-nascutului (Icterul fiziologic)

00:00

Icterul fiziologic este un fenomen tranzitoriu care apare la 85-90% din nou-nascuti si reprezinta colorarea in galben a pielii, albului ochiului si mucoasei bucale. De obicei, debuteaza in ziua 2-3 de viata si are o durata de 3-10 zile.

CAUZELE ICTERULUI FIZIOLOGIC

Coloratia icterica apare atunci cand bilirubina (rezultata din distructia normala a globulelor rosii) este produsa in cantitati mai mari decat poate prelucra ficatul imatur al nou-nascutului. In urmatoarele zile, ficatul isi intensifica procesele si produce enzimele necesare metabolizarii bilirubinei. Odata prelucrata, bilirubina poate fi eliminata din organism prin scaun. La prematuri icterul este mai frecvent si dureaza mai multe zile.

CONSULTUL MEDICAL

Orice nou-nascut icteric trebuie supravegheat medical si este externat din sectia de nou-nascuti a maternitatii doar atunci cand valoarea bilirubinei este in limitele permise. Totusi, daca  la domiciliu observati aparitia sau intensificarea coloratiei galbene a pielii si mucoaselor (albul ochilui) nou-nascutului trebuie sa va adresati medicului. Acesta va cere informatii in legatura cu momentul aparitiei icterului si evolutia acestuia, va consulta bebelusul si va indica teste de sange pentru evaluarea concentratiei serice a bilirubinei.

In cazul icterului fiziologic, starea generala a copilului este buna, ficatul si splina au dimensiuni normale, iar aspectul scaunelor si urinii nu este modificat.
Investigatiile de laborator vor decela valori crescute ale bilirubinei totale si a bilirubinei indirecte care poate atinge valori de 10-12 mg/dl. Hemoglobina, reticulocitele si probele hepatice sunt in limite normale.

Monitorizarea bilirubinei in cazul nou-nascutilor icterici este deosebit de importanta deoarece concentratii foarte crescute ale acesteia (bilirubina indirecta mai mare de 20 mg/dl) pot provoca leziuni cerebrale grave.

De obicei, in icterul fiziologic valorile bilirubinei indirecte nu sunt atat de mari incat se existe riscul afectarii cerebrale (icter nuclear). Totusi, trebuie sa va prezentati de urgenta la medic daca bebelusul cu icter prezinta manifestari ce pot fi legate de afectarea cerebrala precum:

• letargie
• hipotonie musculara
• refuzul alimentatiei
• tipat de tonalitate inalta
• iritabilitate
• febra
• convulsii

Netratata la timp, afectarea cerebrala poate conduce la leziuni ireversibile traduse prin paralizie cerebrala si retard mental.

TRATAMENTUL ICTERULUI

Formele moderate de icter nu necesita tratament, dar in cazurile cu valori foarte mari ale bilirubinei indirecte se recomanda spitalizarea pentru administrarea de medicamente care ajuta la metabolizarea bilirubinei si fototerapie.
Sfatuiesc mamicile nou-nascutilor icterici sa alapteze bebelusul mai des decat in mod obisnuit. In medie, se recomanda 8-10 mese/zi. Astfel, excesul de bilirubina se elimina mai usor prin scaun.

In 1-2 % din cazuri se pare ca de vina pentru aparitia icterului este chiar laptele matern care poate contine factori care interfera cu metabolismul bilirubinei. Icterul prin inhibitori din laptele matern debuteaza de obicei in ziua a 4-a de viata si se poate prelungi peste varsta de 14 zile. Chiar si in aceste cazuri, alimentatia naturala nu trebuie intrerupta decat la indicatia medicului!

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...

Ce trebuie sa stiti despre pielea si fontanelele nou-nascutului

00:00

FAT-FRUMOS CU STEA IN FRUNTE

Desi fiecare proaspata mamica este convinsa ca micutul ei este cel mai frumos din cati exista, adevarul este ca, la nastere copilasii nu au un aspect prea armonios.

Majoritatea nou-nascutilor prezinta pe corp vanatai cauzate de traumatismele suferite in timpul travaliului si nasterii, iar pielea usor vinetie este acoperita de o substanta alba, groasa, asemanatoare unei lotiuni de corp care poarta numele de vernix caseosa. Aceasta substanta este de obicei indepartata prin imbaierea nou-nascutului, in prima zi de viata. Totusi, o parte din aceasta poate fi trecuta cu vederea, asa ca nu trebuie sa va ingrijorati daca veti observa resturi de substanta alba, lipicioasa in spatele urechilor, sub brat sau in zona inghinala.

Echimozele (vanataile) pot fi uneori observate la nivelul capului, insotite sau nu de umflaturi si chiar de cucuie, toate dobandite in timpul expulziei. Daca pentru extractia fatului s-a folosit forcepsul, echimoze si zgarieturi pot fi observate si pe fata copilului. Nu va nelinistiti, acestea vor disparea in urmatoarele saptamani.

In primele saptamani de viata, pielea nou-nascutului se descuameaza. Acesta este un proces obisnuit, nedureros, care nu pune probleme.

ERUPTIILE NOU-NASCUTILOR

Eritemul toxic al nou-nascutului. Consta in aparitia unor pete albe sau galbene, usor proeminente, inconjurate de piele inrosita. Apare in special pe zonele expuse la atingeri repetate precum: torace, fata, spate si extremitati.

Eritemul toxic apare in primele zile de viata la aproximativ 50% dintre nou-nascuti, este nedureros sau usor sensibil si dispare fara tratament in 1-2 saptamani.

Eritemul de caldura. Se prezinta sub forma unor pustule mici, de culoare rosie la nivelul gatului, toracelui si pliurilor. Este cauzat de blocarea porilor glandelor sudoripare urmata de retinerea secretiei sudorale sub piele.

Pentru calmarea eritemului de caldura, asigurati micutului un mediu racoros, cu umiditate scazuta. Pudrarea tegumentelor nu ajuta prea mult in tratarea eritemului iar lotiunile sunt contraindicate pentru ca mentin caldura si contribuie la blocarea porilor.

Acneea miliara. Apare la aproximativ 40% dintre nou-nascuti si se prezinta sub forma unor mici proeminente albe localizate la nivelul nasului, barbiei si obrajilor. Dispare fara tratament in cateva saptamani.

Acneea neonatala. Apare de obicei in primele saptamani dupa nastere si se prezinta sub forma unor proeminente si pete asemanatoare celor pe care le dezvolta adolescentii pe fata, gat, torace si spate.

Acneea nou-nascutului este cauzata de expunerea la hormonii adulti ai mamei si dispare fara tratament in 6 luni, maxim 1 an.

Este contraindicata aplicarea tratamentelor cosmetice sau dermatologice destinate acneei adolescentilor.

Melanoza pustulara. Se prezinta sub forma unor pustule alb-galbui, asemanatoare cu semintele de susan, prezente la nivelul gatului, pe umeri si in partea superioara a pieptului.

Eruptia apare mai frecvent la copiii cu tenul inchis la culoare, la scurt timp dupa nastere si se vindeca foarte repede, fara tratament.

CONSULTUL MEDICAL

Eruptiile nou-nascutilor nu sunt cauzate de infectii si nu sunt insotite de febra.

Daca micutul prezinta febra sau o eruptie ce nu se incadreaza in niciuna dintre descrierile de mai sus, consultati medicul deoarece ar putea fi vorba despre o boala eruptiva sau dermatologica.

FONTANELELE

Palpand capul nou-nascutului veti simti superior si posterior doua zone mai moi. Acestea poarta numele de fontanele.

Fontanelele sunt, de fapt, zone cartilaginoase ce fac legatura intre oasele craniului care nu sunt inca unite.

Fontanela anterioara, numita si superioara, are forma romboidala si dimensiuni de aproximativ 2/2 cm, uneori mai mult. In mod obisnuit, cand copilul este linistit sau doarme, fontanela este plata. Cand copilul este agitat si plange, fontanela se bombeaza iar in cazul deshidratarii importante aceasta se deprima.

Fontanela anterioara se inchide treptat, astfel incat pana la varsta de 12-18 luni este complet inlocuita de tesut osos.

Fontanela posterioara, situata in zona occipitala, este mai mica, are forma triunghiulara si se inchide mai repede, de obicei pana la varsta de 6 luni.

Nu va temeti sa atingeti fontanelele micutului, palparea nu poate provoca leziuni cerebrale si nu este dureroasa.

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...

Infectia urinara la bebelusi si copii

00:00

Infectiile urinare predomina la sexul masculin in primele 3 luni de viata, apoi devin mai frecvente la fetite. Adesea, germenii care provoaca infectiile ajung in tractul urinar pe cale ascendenta din zona perineului, bacteriile cauzatoare provenind de cele mai multe ori din scaun.

La fetite, infectiile urinare au drept factor predispozant uretra mai scurta, iar in cazul baietilor, infectiile sunt mai frecevente la cei cu penisul necircumcis.

SA RECUNOASTEM INFECTIA URINARA

La bebelusi infectia urinara este destul de greu de descoperit. Deseori singurul simptom al infectiei este febra sau o stare subfebrila prelungita care nu poate fi atribuita unei boli respiratorii sau digestive. Alteori, pe langa febra, copilul este agitat sau, dimpotriva, letargic, refuza alimentatia si nu mai ia in greutate. Tulburarile digestive precum varsaturile, diareea si durerile abdominale pot fi manifestari insotitoare ale infectiei de tract urinar. Uneori puteti observa ca urina bebelusului este mai inchisa la culoare, tulbure, sau are mirosul modificat. In plus, bebelusul poate urina mai des, cantitati mai mici de lichid. 

In cazul copiilor mai mari infectia urinara se poate manifesta prin disconfort sau senzatie de arsura in timpul urinarii, nevoia frecventa si greu de controlat de a urina, dureri abdominale sau lombare, febra, enurezis nocturn sau diurn. Urina poate fi mai inchisa la culoare, tulbure, sau poate contine sange.

CE ESTE DE FACUT ?

Daca suspectati infectia urinara la micutul dumneavoastra, va sfatuiesc sa consultati medicul deoarece, in lipsa tratamentului adecvat, poate duce la afectarea mai mult sau mai putin severa a rinichilor.

CONSULTUL MEDICAL

Medicul va examina cu atentie copilul si va recomanda preluarea unor probe de urina pentru identificarea germenilor responsabili de aparitia infectiei. La bebelusi urina se recolteaza prin recipiente colectoare periferice, cateterizare sau punctie suprapubiana. Uneori se poate indica si efectuarea unei ecografii renovezicale pentru infirmarea unei anomalii de tract urinar.

Daca testele vor demonstra existenta infectiei urinare, se va prescrie tratament cu antibiotice. Medicul este singurul in masura sa stabileasca care este cel mai potrivit antibiotic, in ce doze trebuie administrat si pentru ce perioada de timp. Ingrijiti-va ca bebelusul sa primeasca medicatia conform prescriptiei medicale si nu intrerupeti tratamentul mai devreme, chiar daca starea micutului se imbunatateste si febra cedeaza. Altfel, riscati aparitia unor complicatii nedorite.

Ultima actualizare:17.12.2014

Mai mult ...

Copilul face pipi in pat - Enurezisul nocturn

00:00

URINARI IN MIEZ DE NOAPTE

Enurezisul nocturn reprezinta pierderea de urina in timpul somnului. In jurul varstei de 18 luni, copiii constientizeaza deja cand urineaza, insa controlul sfincterian se obtine, de obicei, intre 2 ani si jumatate si 3 ani si jumatate, maxim 4 ani. Totusi, urinari izolate pe timpul noptii pot sa mai apara pana la varsta de 6 ani, fara a fi considerate patologice. Daca dupa aceasta varsta copilul inca uda patul noaptea, se considera ca acesta sufera de enurezis primar, iar in cazul in care dupa o perioada de cateva luni, chiar ani de zile de la obtinerea controlului sfincterian, copilul uda dintr-o data din nou patul, se pune diagnosticul de enurezis secundar.

CARE SUNT CAUZELE ENUREZISULUI NOCTURN ?

Enurezisul nocturn secundar apare de obicei dupa un eveniment sau o situatie stresanta pentru copil. Din experienta, voi prezenta cateva posibile situatii cu potential crescut de declansare a enurezisului nocturn secundar:

• aparitia unui nou-nascut in familie, o surioara sau un frate mai mic, care pare sa acapareze toata atentia parintilor,
• plecarea parintilor in strainatate cuplata sau nu cu mutarea la bunici sau alte rude care, cu toate eforturile, nu reusesc sa suplineasca parintii,
• primirea unor calificative slabe la scoala sau a unor pedepse mai mult sau mai putin severe din partea parintilor,
• actele de violenta domestica orientate asupra copilului sau a altor membri ai familiei.

Uneori, enurezisul nocturn poate fi cauzat de infectia de tract urinar. Astfel, daca un copil care inainte nu uda patul prezinta enurezis insotit de febra, dureri abdominale, urinari frecvente pe parcursul zilei insotite de senzatie de arsura sau usturime locala, si mai ales daca observati prezenta sangelui in urina, adresati-va medicului deoarece poate fi vorba despre o infectie urinara.

CONSULTUL PEDIATRIC

Medicul va va intreba in ce moment al noptii uda copilul patul, cat de des se intampla acest lucru si in ce circumstante.

Apoi, medicul va examina cu atentie micutul acordand o atentie deosebita abdomenului. In cazul existentei unei infectii urinare, copilul poate simti durere la palparea burticii. Daca in urma examenului clinic completat de teste urinare, se stabileste diagnosticul de infectie urinara, tratamentul consta in administrarea de antibiotice. 

In cazul enurezisului nocturn se vor prescrie medicamente adjuvante in controlul pierderilor urinare nocturne si veti primi sfaturi in legatura cu minimalizarea riscului de producere a acestora. Sfaturile mele:

• Nu oferiti micutului lichide cu 2-3 ore inainte de culcare.
• Ingrijiti-va ca micutul sa urineze chiar inainte de a merge la somn.
• Premiati noptile "uscate" plasand pe un calendar de perete cate o steluta stralucitoare sau o bulinuta rosie pentru fiecare noapte in care copilul nu a udat patul.
• Daca urinarile nocturne persista in ciuda aplicarii metodelor de mai sus, treziti copilul dupa 2-3 ore de somn pentru golirea vezicii urinare.

De obicei, combinarea metodelor de mai sus cu tratamentul medicamentos rezolva problema enurezisului nocturn.

Ultima actualizare:17.12.2014

Mai mult ...

Deficitul de atentie si hiperactivitatea la copii (ADHD)

16:54

Fiecare copil are personalitatea sa. In colectivitate unii sunt sociabili, curiosi si deschisi dialogului, in timp ce altii sunt mai degraba timizi, introvertiti si mai precauti in cazul experimentarii unor situatii noi. Exista insa si o categorie aparte de copii etichetati de anturaj drept "neastamparati" si "obraznici" - acestia sunt hiperactivii.

HIPERACTIVITATEA - BUNA SAU REA ?

Hiperactivitatea nu este o boala, ci un simptom intalnit tranzitoriu la majoritatea copiilor normali, dar si in cazul unor situatii deosebite precum:

• copii cu inteligenta peste medie si comportament curios,
• copii care nu vorbesc limba materna in clase/ scoli care nu sunt bilingve (cazul multor familii de romani emigrate in Italia ale caror copii invata in clase cu italieni),
• copii incapabili sa se adapteze la standardele de comportament si performanta impuse de scoala sau parinti (parinti extrem de exigenti) s.a.

CARE SUNT CAUZELE ADHD ?

Hiperactivitatea copiilor poate fi asociata cu:

• hipertiroidismul,
• probleme de natura psihiatrica,
• infectii prenatale cu virusul rubeolei, citomegalovirus sau Toxoplasma gondii,
• traumatisme craniocerebrale (loviri si cazaturi "in cap"),
• expunerea intrauterina la substante toxice precum nicotina (mame fumatoare sau expuse fumatului pasiv), alcoolul (mame care au consumat alcool pe parcursul sarcinii) sau plumbul,
• unele sudii au stabilit legaturi de cauzalitate intre greutatea mica la nastere, encefalitele si meningitele din primul an de viata si comportamentul disruptiv.

Totusi, in cele mai multe cazuri, nu se descopera nicio cauza a sindromului deficitului de atentie. Prin urmare, exista si alte etiologii deocamdata necunoscute.

SUFERA COPILUL MEU DE ADHD ?

De cele mai multe ori, semnele ADHD apar devreme, frecvent intre 3 si 6 ani.

Copilul cu ADHD este descris de parinti si educatori/invatatori drept un "copil neastamparat", care "ar topai toata ziua", "nu asculta cand i se vorbeste", "nu poate sa-si astepte randul la joaca, intrerupe si deranjeaza jocul celorlalti copii". Chiar si cand sta pe scaun "da din maini si din picioare, se intoarce pentru a vorbi cu colegii".

Pe langa agitatie si lipsa atentiei, copilul cu ADHD are adesea probleme de somn, diverse frici nejustificate si nu prea are pofta de mancare

Manifestari frecvente ale sindromului deficitului de atentie si hiperactivitate:

• Copilul are dificultati in mentinerea atentiei in cursul jocurilor sau a orelor de gradinita sau scoala.
• Nu este atent atunci cand i se dau indicatii.
• Nu are rabdare sa-si finalizeze temele pentru acasa.
• Devine agitat sau agresiv cand este obligat sa depuna efort de atentie si mental sustinut.
• Pierde frecvent obiecte sau lucruri care-i sunt necesare precum carti, caiete, jucarii.
• Este "uituc" in ceea ce priveste orarul si activitatile zilnice.
• Se foieste intr-una pe scaun.
• Este tot timpul in miscare, alerga prin sala de clasa, deranjeaza colegii.
• Vorbeste mult, neintrebat.
• Raspunde neintrebat sau inainte ca intrebarea sa fi fost finalizata.

CAND ESTE NECESAR CONSULTUL MEDICAL ?

Copiii cu ADHD pot crea probleme atat in mediul familial cat si in afara acestuia.

De obicei, odata cu trecerea timpului, comportamentul copilului cu ADHD se imbunatateste. Totusi, exista si cazuri in care copiii cu ADHD asociaza treptat comportament sfidator si devin din ce in ce mai greu de controlat. Acestia refuza sa merga la scoala, adopta un comportament agresiv, cad in patima alcoolului sau drogurilor si pot comite diverse delicvente precum furtul.

In cazul in care atidudinea copilului dvs. se regaseste in cele descrise in acest articol, este necesar sa va adresati medicului psihiatru. Medicul va examina copilul, se va interesa de situatia scolara si va cere informatii detaliate in legatura cu comportamentul micutului acasa si in societate.

Se pot realiza teste pentru coordonarea musculara, citit, ortografie si alte asemenea. In plus, se vor testa auzul si vederea, iar daca se suspicioneaza o boala convulsiva, se va indica electroencefalograma.

Daca investigatiile vor conduce la stabilirea diagnosticului de ADHD, medicul va da indicatii de psihoterapie, tratament medicamentos si regim alimentar in functie de particularitatile cazului.

Ultima actualizare:17.12.2014

Mai mult ...

Mituri despre alaptare. Care sunt adevarate si care false?

00:00

Peste tot in lume pediatrii incurajeaza mamele sa-si alapteze micutii, alimentatia naturala avand beneficii inegalabile pentru copii atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

SA DARAMAM MITURILE !

Iata cateva dintre cele mai vehiculate mituri in legatura cu alaptarea:

Laptele matern este alimentul ideal pentru sugar.

Adevarat. Laptele mamei contine o combinatie echilibrata de proteine, grasimi, carbohidrati, vitamine si minerale care pot asigura cresterea si dezvoltarea armonioasa a bebelusului. Suplimentele de fier si vitamina D sunt singurele necesare ocazional sugarilor.

Bebelusii alaptati la san se imbolnavesc mai rar.

Adevarat. Pe langa bogatia de elemente nutritive, laptele matern contine proteine speciale produse de organismul mamei, numite anticorpi, care protejeaza micutul de bolile cu care vine in contact. Astfel, copii hraniti natural racesc mai rar si sufera mai putin de boli precum otita, infectii urinare, alergii, astm bronsic sau anemie (scaderea numarului globulelor rosii din sange).

Copiii alimentati natural sufera mai rar de obezitate.

Adevarat. Alaptarea scade semnificativ riscul copiilor si al viitorilor adulti de a suferi de obezitate si patologii asociate acesteia precum diabet zaharat tip II, hipertensiune arteriala, apnee in somn s.a..

Alimentatia naturala scade riscul aparitiei refluxului gastro-esofagian la bebelusi.

Adevarat. Laptele matern este mai usor digerabil decat formulele de lapte sau laptele de vaca. Se elimina mai usor din stomacul micutilor, deci problemele digestive precum refluxul gastro-esofagian, diareea si constipatia sunt mai putin frecvente decat la copiii alimentati cu lapte praf, lapte de vaca sau de capra.

Alaptarea ajuta refacerea uterului dupa nastere.

Adevarat. In timpul alaptarii are loc eliberarea unor hormoni cu rol in producerea unor contractii rapide ale uterului ajutand astfel la revenirea mai rapida a acestuia la starea de dinainte de nastere.

Sanii mici limiteaza eficienta suptului.

Fals. Alaptarea nu tine de marimea sanilor. Sanii mari contin in mare parte mai mult tesut adipos, adica grasime, care nu sporeste abilitatea de alaptare.

Alaptarea provoaca ingalbenirea nou-nascutului.

Fals. Ingalbenirea tegumentelor si mucoaselor nou-nascutului poarta denumirea de icter si este fiziologica, adica normala. Apare la majoritatea nou-nascutilor in primele zile de viata, dispare cel mai adesea fara tratament si nu are legatura cu alimentatia decat intr-un numar foarte mic de cazuri. Chiar si asa, icterul este tranzitoriu, deci nu intrerupeti alaptarea decat in cazul in care medicul recomanda acest lucru!

Alaptarea provoaca lasarea sanilor.

Fals. Alaptarea nu provoaca lasarea sanilor. Totusi, pentru un confort crescut, achizitionati-va sutiene speciale, cu suport adecvat pe perioada alaptarii.

Pe perioada alaptarii contraceptia nu este necesara.

Fals. Desi alaptarea suprima ovulatia, aceasta nu este considerata o metoda contraceptiva. Prin urmare, in cazul in care nu doriti sa va supuneti riscului unei noi sarcini, folositi protectie adecvata.

IN CONCLUZIE

Alaptarea aduce beneficii atat sugarilor cat si mamelor si este modalitatea ideala de hranire a bebelusilor. Totusi, daca anumite probleme constitutionale sau de natura sociala limiteaza sau impiedica alimentatia naturala, nu va culpabilizati prea tare. Indiferent de metoda de alimentatie folosita, transformati fiecare masa intr-un moment de relaxare, de intimitate si de consolidare a legaturii cu micutul.

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...