Dr. Francu Nicoleta

Supa de morcovi pentru combaterea diareei la bebelusi

18:20


Supa de morcovi indicata in cazul bebelusilor cu boala diareica acuta se prepara in concentratie de 300‰ (la sugarii cu varsta cuprinsa intre 2 saptamani si 2 luni) sau 500‰ (la sugarii peste 2 luni), deci veti avea nevoie de:
  • 300 gr sau 500 gr morcovi
  • 1000 ml (1 litru) apa rece


Preparare
  • Se spala morcovii, se curata, se taie rondele si se pun la fiert in apa.
  • Se fierb timp de o ora, completand din cand in cand apa evaporata astfel incat, la final, in oala sa existe tot 1 litru de apa, si nu mai putin.
  • Se strecoara, se paseaza prin sita sau la blender, se resuspenda in apa in care au fiert si se mai dau 1-2 clocote pentru sterilizarea preparatului.

Supa este indicata in diaree, dupa dieta hidrica.


Mai mult ...

Amigdalita acuta la copii

09:12


Ce este amigdalita acuta?

Amigdalita acută reprezinta inflamația amigdalelor palatine de cauză infecțioasă (virală, bacteriană sau fungică), incidenta maxima fiind la grupa de varsta 4-7 ani.

Amigdalele palatine sunt organe limfoide (cu rol în imunitate), situate în spatele limbii, de o parte și de alta a liniei mediane. Impreuna cu amigdalele faringiene si cele linguale, amigdalele palatine formeaza un sistem de apărare împotriva infecțiilor, numit inelul limfatic Waldeyer.


Cauzele amigdalitei acute


Amigdalita de cauza virala este cauzata de agenti precum:
  • adenovirusuri 
  • rinovirusuri
  • virusuri Coxsackie
  • virusul Herpes simplex 
  • virusul sincitial respirator
  • alte tipuri de virusuri herpetice 

Circa 15-30% dintre infecții sunt cauzate de bacterii, mai frecvent:
  • Streptococ beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes) și alți streptococi
  • Haemophilus influenzae
  • Corynebacterium diphteriae
  • Bordetella pertussis
  • Staphylococcus aureus
  • Genul Actinomyces
  • Genul Bacteroides

Fungi
  • Genul Candida cel mai frecvent

Factorii de risc au de-a face cu răspândirea agentului etiologic în comunitate: spațiu mic de locuit sau de lucru, contact strâns între persoanele ce îl împart, colectivitățile închise precum grădinița sau școala.


Semnele si simptomele amigdalitei


  • Durere în loja amigdalelor și mărirea de volum a acestora – la copii, durerea iradiază frecvent la nivelul urechii și poate fi însoțită de durere abdominală. Copiii foarte mici nu pot indica durerea, astfel încât apare plânsul și refuzul alimentației
  • Disfagie - dificultăți la înghițire cauzate de marirea amigdalelor și odinofagie - durere la înghițit
  • Febră – mai comuna în amigdalita bacteriană și în mononucleoza infecțioasă
  • Amigdale eritematoase (roșii) - în etiologiile virale sau cu depozite alb-galbui (puroi) - în cele bacteriene
  • Adenopatii cervicale - nodulii limfatici de la nivelul gâtului sunt mariti de volum, uneori dureroși la palpare
  • Halitoză – miros neplăcut al respirației
  • Disfonie – răgușeală, de obicei ușoară


Clasificarea clinică a anginelor


  • Eritematoase (cauzate de rinovirusuri, virusuri gripale, streptococ, etc.) – aspectul clinic în cele mai multe amigdalite: eritem discret al faringelui și amigdalelor, cu aspect granular al mucoasei.
  • Eritemato-pultacee (cauzate de virusul Epstein-Barr, streptococi, pneumococ, stafilococ) – pe fond eritematos apar depozite sau „dopuri” albicioase sau gălbui.
  • Cu false membrane (cauzate de Streptococcus pyogenes și, mai rar, de bacilul diferic) – amigdale acoperite de un depozit gros, alb-gălbui, uneori cenușiu.
  • Veziculare (cauzate de herpesvirusuri și virusurile Coxsackie) – erupții veziculare de dimensiuni mici, grupate, care ulterior se transformă în ulcerații superficiale.
  • Ulceroase – angina Plaut-Vincent, produsă de asocierea bacililor gram negativi fuziformi cu spirilii rezultand o ulcerație unilaterală, false membrane și halitoză fetidă.
  • Angina gangrenoasă este cauzată de o asociere a florei anaerobe la un agent etiologic aerob inițial; evoluează cu ulcerații profunde, necrozante.


Complicațiile amigdalitei acute

Netratată sau incorect tratată, amigdalita acută poate produce numeroase complicații:
  • Infecțiile virale se pot suprainfecta bacterian sau, mai rar, fungic (mai ales în condiții de imunitate scăzută din cadrul bolilor cronice, malignităților, HIV, tratament cu corticosteroizi etc.).
  • Abcesul periamigdalian – o colecție purulentă situată între capsula amigdaliană și peretele lateral al faringelui (constrictorul superior al faringelui); se extinde spre spațiile para- și retrofaringian; se poate asocia cu fasceită necrozantă. Prezența sa poate fi semnalată de respirația orală, trismus, modificarea semnificativă a vocii (caracteristic, pacientul vorbește „ca și cum ar ține un cartof fierbinte în gură”).
  • Celulilta periamigdaliană - infecția depășește capsula amigdaliană și afectează mucoasa orofaringelui.
  • Diseminarea infecției în spațiile cervicale profunde sau mediastin – suspectată la pacienții cu febră înaltă persistentă sau ondulantă, trismus, torticolis, letargie, dispnee.
  • Diseminarea la organele din vecinătate (în special la copii) – cauzând otită medie, sinuzită.
  • Tromboflebita venei jugulare interne (sindromul Lemierre) – rar, se produc embolisme septice la acest nivel; agentul etiologic este de obicei Fusobacterium necrophorum.
  • Amigdalita acută cu Streptococcus pyogenes produce complicații aparte, care sunt grupate ca fiind:
Supurative:
Infecțiile de vecinătate similare amigdalitelor acute de alte etiologii (abces periamigdalian, faringian, otită, sinuzită, etc. )
Artrită reactivă post-streptococică, osteomielită – rar întâlnite
Endocardită – foarte frecventă înainte de generalizarea terapiei cu antibiotice
Abcese hepatice
Meningită și abcese cerebrale

Non-supurative:
Reumatism articular acut
Glomerulonefrită acută post-streptococică
Sindromul șocului toxic post-streptococic 


Investigatii paraclinice

Diagnosticul amigdalitei acute este în principal clinic. Investigațiile suplimentare pot fi recomandate atunci când agentul etiologic pare a fi unul bacterian și este suspectat Streptococus pyogenes. În plus, afectările severe, cu durată mai mare de câteva zile sau semnele sistemice impun și ele investigare paraclinică.

Cultura exudatului faringian
Această metodă reprezintă examenul standard pentru dovedirea infecției cu streptococul beta-hemolitic de grup A. Constă în recoltarea secrețiilor de la nivelul amigdalelor, cu ajutorul unui tampon faringian; produsul se cultivă pe medii speciale, apoi se izolează specia patogenă și se realizează antibiograma. Sensibilitatea testului este de circa 95%, dar aflarea rezultatului durează 2-3 zile.

Testul rapid pentru detecție a streptococului

Prin această metodă, se detectează în exudatul faringian prezența antigenelor specifice streptococului. Este mai puțin specific decât cultura, dar oferă mai rapid un rezultat. Absența streptococului la acest test necesită confirmarea prin metoda clasică.

Alte investigații
Hemoleucograma
Markerii inflamației (VSH, CRP, Fg)
Când se suspectează mononucleoza infecțioasă, se recomandă determinarea Ig M anti VEB


Tratamentul amigdalitei acute

Majoritatea amigdalitelor acute nu necesită decât tratament suportiv și simptomatic, care include hidratarea corespunzătoare, ameliorarea durerii și scăderea febrei prin antitermice si antalgice. Ceaiurile calde pot reduce durerea și usturimea, asigurând în același timp aportul lichidian necesar. În mod normal, aceste afecțiuni sunt auto-limitante și vindecarea se produce în 4-5 zile. 

O amigdalită trenantă, care a început să exprime puroi, apariția de noi semne locale sau sistemice impun prezentarea la medic deoarece există posibilitatea suprainfecției bacteriene sau a unei infecții virale atipice (mononucleoză). Amigdalitele acute bacteriene beneficiază de tratament antibiotic asociat medicatiei simptomatice. Infecția cu streptococul beta-hemolitic grup A răspunde foarte bine la peniciline, astfel încât tratamentul standard este administrarea de penicilină timp de 10 zile. Este foarte important ca pacientul să respecte perioada și dozele prescrise de medic, chiar dacă se simte vindecat după 3-4 zile. Alternativ, in functie de caz, se pot utiliza și alte antibiotice.

Amigdalectomia, operația de rezecție a amigdalelor palatine, poate fi o opțiune în cazul amigdalitelor acute repetate, cu impact negativ asupra vieții pacientului. NICE recomandă îndeplinirea tuturor criteriilor următoare pentru a lua în considerarea amigdalectomia:
  • răgușeala și durere locala - cauzate de amigdalita acuta
  • episoade de amigdalită care afecteaza desfasurarea activitatii fizice obisnuite a pacientului
  • prezenta a 5 sau mai multe episoade de amigdalită pe an
  • simptome prezente de cel puțin un an

11.07.2018
Mai mult ...

Artrita juvenila idiopatica (AJI)

10:48


Artrita juvenila idiopatica este o boala reumatica cu debut sub varsta de 16 ani si durata de minim 6 saptamani.

Sinonime: artrita cronica juvenila (ACJ), poliartrita cronica evolutiva (PCE), boala Still, artrita cronica a copilului, reumatism cronic infantil, boala reumatoida etc.

Artrita juvenila idiopatica este cea mai frecventa boala reumatismala cronica  a copilariei, cu o prevalenta de 113 cazuri la 100.000  de copii cu varsta cuprinsa intre 0 si 16 ani.


Tablou clinic

AJI poate debuta la orice varsta (chiar in primele 6 luni de viata), dar adesea apare intre 1-3 ani, fetele fiind de cel putin doua ori mai frecvent afectate.

Afectarea articulara (artrita) este de obicei simetrica si are aspect caracteristic inflamatiei acute:
  • tumefactie articulara (umflarea articulatiei);
  • durere la atingerea articulatiei sau la miscari, dar durerea intensa este rara (prezenta mai ales la copilul mic), la multi lipsind chiar in prezenta inflamatiei articulare importante;
  • caldura locala, neinsotita de roseata;
  • limitarea miscarilor;

Caracteristice sunt redoarea (limitarea miscarilor) si "impastarea" articulara matinala (dupa inactivitate), fatigabilitate si durere articulara in a doua parte a zilei.

Cel mai frecvent sunt prinse articulatiile mari (genunchi, glezne, coate, pumni), iar dintre cele mici, mai ales cele ale mainii: interfalangiene proxiale, realizand aspectul de deget fusiform sau in "supozitor". Soldul este implicat in cca. 50% din cazuri, de regula mai tarziu.

Printre manifestarile extraarticulare ale artritei juvenile idiopatice se numara:
  • indispozitie, iritabilitate, apetit diminuat, anemie usoara;
  • subfebrilitate sau febra;
  • eruptie eritemato-maculara;
  • hepatosplenomegalie (marire de volum a ficatului si splinei);
  • adenopatie (marire de volum a ganglionilor limfatici);
  • noduli reumatoizi pe suprafetele de extensie;
  • uveita cronica uni- sau bilaterala (roseata, dureri, fotofobie si scaderea acuitatii vizuale);


Examene de laborator si alte investigatii

Nu exista niciun test specific pentru AJI.
  • Reactantii de faza acuta (VSH, CRP, Fibrinogen) sunt adesea pozitivi de la debut si permit urmarirea evolutiei bolii, dar absenta lor nu exclude diagnosticul.
  • Hemograma poate releva anemie, numar crescut de globule albe, neutrofile si trombocite.
  • Anticorpii antinucleari (AAN) sunt prezenti la cca. 90% dintre copiii cu forma oligoarticulara (maxim patru articulatii afectate).
  • Factorul reumatoid este pozitiv in sub 20% din cazuri si are o semnificatie prognostica nefavorabila.
  • Examenul lichidului sinovial, indicat numai pentru diagnosticul diferential cu artrita septica, are un continut proteic crescut, globule albe, cu peste 60% PMN neutrofile, aspect usor tulbure, continut de glucoza usor scazut. Caracteristica este prezenta de "ragocite".
  • Examnul radiologic releva, in stadii precoce, tumefactia tesuturilor moi, osteoporoza, periostita, eroziuni subcondrale, ingustarea spatiilor articulare, iar tardiv descrie distructii articulare, fuziuni osoase s.a.
  • Examenul oftalmologic pentru polul anterior este crucial pentru depistarea precoce a uveitei asimptomatice.
  • Sistemul de histocompatibilitate HLA evidentiaza antigene asociate cu diversele grupe subclinice (nu este o investigatie de rutina).


Diagnosticul diferential al AJI

Diagnosticul diferential are in vedere urmatoarele patologii:
  • Artrita septica (monoartrita cu debut acut, insotita de febra si durere locala intensa). Este indicata cultura din lichidul sinovial.
  • Artrita reactiva postinfectioasa de etiologie virala.
  • Artrita poststreptococica.
  • Reumatism articular acut.
  • Traumatism.
  • Dureri de crestere (predominant nocturne).
  • Boala Lyme (Ac. anti-Borrelia burgdorferi pozitivi)
  • Osteomielita.
  • Afectarea articulara din alte boli reumatismale (LES, purpura Henoch-Schonlein sau alte vasculite)
  • Lucemie acuta limfoblastica.
  • Tumori osoase.


Clasificarea artritei juvenile idiopatice

In functie de numarul de articulatii afectate in primele 6 luni de boala si in functie de prezenta sau absenta manifestarilor sistemice, se descriu 5 forme de AJI:
  • AJI sistemica - asociaza la debut febra de durata si eruptie cutanata. Frecvent aceste manifestari preced artrita.
  • AJI oligoarticulara persistenta - sunt afectate maxim 4 articulatii, in evolutie nefiind interesate si alte articulatii.
  • AJI oligoarticulara extinsa - sunt interesate maxim 4 articulatii in primele 6 luni dupa debut, ulterior fiind prinse si alte articulatii.
  • AJI poliarticulara cu FR negativ - afectate 5 sau mai multe articulatii in primele 6 luni de evolutie, iar FR se mentine negativ pe toata evolutia bolii.
  • AJI  poliarticulara cu FR pozitiv - interesate 5 sau mai multe articulatii, dar FR este pozitiv.


Tratamentul artritei juvenile idiopatice

Tratamentul este mai ales simptomatic, etiopatogenia fiind neelucidata.

Medicatia antiinflamatoare urmareste suprimarea inflamatiei si include antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum: Ibuprofen, Ketoprofen, Indometacin, Diclofenac, Acid acetilsalicilic (dupa varsta de 12 ani), la care se pot asocia antalgice precum Paracetamol.
In lipsa raspunsului scontat, se apeleaza la medicamente modificatoare de boala (DMARD) precum: Metotrexat, Sulfasalazina, Hidroxiclorochina, Leflunomid.
A treia treapta include Etanerceptul si corticoterapia sistemica: Prednison, pulsatii cu Metilprednisolon.

Masurile terapeutice nemedicamentoase includ: alimentatia bogata in calciu si vit. D, kinetoterapie si terapie ocupationala, tratament ortopedic.
20.06.2016



Mai mult ...

6 Beneficii ale consumului de nuci si alte oleaginoase

09:09


După zeci de ani in care au fost desconsiderate pentru continutul lor bogat in grasimi, nucile si-au revendicat în cele din urmă locul meritat printre alte produse alimentare considerate de multa vreme ca fiind sanatoase.

De fapt, nucile sunt atât de bogate in substanțe benefice, incat ar putea fi considerate  adevarate suplimente nutritive. Desigur, prăjite și cu adaos de sare, acestea devin mult mai puțin sănătoase, dar consumate crude în mod corespunzător, nucile ofera o gamă largă de beneficii unice.

Iata șase avantaje majore ale consumului de nuci!


Nucile pastreaza sănătatea inimii și imbunatatesc circulația datorita continutului bogat in arginina, Omega 3 si fier

Arginina este o proteina implicată în procesul de vindecare, cresterea masei musculare si sanatatea spermei, dar este apreciata in primul rand pentru mentinerea sanatatii vaselor de sange si prevenirea formarii unor vase anormale.
Cea mai bună sursă de arginina: alune.
Alte surse: migdale, nuci.

Acizii Omega 3 sunt acizi grasi esentiali polinesaturați apreciati pentru proprietatea de a scadea colesterolul rau din sange (LDL - colesterol) si cresterea celui bun (HDL - colesterol), precum și pentru reducerea riscului de atac de cord.
Cea mai bună sursă: nucile.
Alte surse: nuci pecan, fistic, nuci de macadamia.

Fierul este un mineral fundamental pentru producția de celule roșii din sânge, celule cu rol in livrarea oxigenului in intregul organism. Doza zilnica recomandata pentru bărbați este de 8 mg fier, și pentru femei 18 mg.
Cea mai bună sursă: caju.
Alte surse: alune, arahide, fistic.


Nucile mentin sanatatea celulelor creierului prin continutul de acid folic si magneziu

Acidul folic joaca un rol cheie in reducerea homocisteinei - un aminoacid asociat cu boli cum ar fi bolile de inima, boala Alzheimer si dementa. Nivelurile scazute de acid folic au fost, de asemenea, legate de depresie, anemie, si chiar pierderea parului.
Cea mai bună sursă: arahidele.
Alte surse: alune, nuci, fistic.

Magneziul joaca un rol important în peste 300 de reactii chimice din organism, inclusiv buna functionare a digestiei, functiei cardiace si circulatorii, precum și creșterea oaselor și mentinerea sanatatii acestora.
Cea mai bună sursă: nuci de Brazilia.
Alte surse: caju, migdale, arahide.


Nucile mentin sanatatea ochilor si imbunatatesc vederea prin continutul de vitamina A, luteina si zeaxantina

Vitamina A este implicată în încetinirea degenerescentei maculare, limitând sensibilitatea la soare și reducand riscul dezvoltarii bolilor de inima.
Cea mai bună sursă: fistic.
Alte surse: nuci pecan, nuci, alune.

Luteina si zeaxantina sunt doi antioxidanți care joacă un rol important în reducerea riscului de boli cronice de ochi, inclusiv degenerescenta maculara si cataracta prin filtrarea lungimii de unda albastru care este daunatoare ochiului.
Cea mai bună sursă: fistic
Alte surse:  Asta e! Fisticul sunt singurul aliment care conține luteină și zeaxantină în cantități semnificative.


Nucile ajuta la mentinerea greutatii si reglarea metabolismului datorita bogatiei in proteine vegetale, fibre si vitamina E

Nucile sunt o sursa fantastica de proteine pentru vegetarieni și nu numai. Potrivit Scolii de Sanatate Publica Harvard, consumul de nuci in loc de carne rosie o dată pe zi poate reduce riscul de diabet zaharat de tip 2 cu până la 35%.
Cea mai bună sursă: alune.
Alte surse: migdale, fistic, caju.

Vitamina E - Există opt forme ale acestui antioxidant, dar cel gasit in nuci este tipul alfa-tocoferol. Studiile sugerează că aceasta vitamina ajută la prevenirea diabetului zaharat de tip 2, precum si la ameliorarea unor boli de ficat.
Cea mai bună sursă: migdale.
Alte surse: alune, arahide, nuci de Brazilia.


Nucile ajuta la mentinerea sanatatii si rezistentei oaselor si dintilor prin continutul de calciu si fosfor

Calciul este vital pentru funcția celulară, iar 99% din totalul de calciu din organism se gaseste in oase si dinti. Migdalele sunt cele mai bogate in acest mineral, iar numărul doi nu este foarte aproape.
Cea mai bună sursă: migdale.
Alte surse: nuci de Brazilia, alune de pădure, fistic.

Fosfor. Singurul mineral mai raspandit in organism decat fosforul este de calciul. Combinate, cele două minerale au rol in cresterea, mentinerea și repararea oaselor și dinților, împreună cu toate celelalte țesuturi și celule.
Cea mai bună sursă: nuci de Brazilia.
Alte surse: caju, fistic, migdale.


Nucile ajuta la stimularea imunitatii prin zinc si vitamina B6

Zincul este vital pentru imunitate, sustinand celulele T și alte celule imune in lupta impotriva agentilor patogeni.
Cea mai bună sursă: caju.
Alte surse: pecan, nuci de Brazilia, arahide.

Vitamina B6 (piridoxina) este importanta pentru pastrarea echilibrului hormonal si stimularea raspunului imun. O portie de fistic conține 40% din doza zilnica recomandata pentru un adult.
Cea mai bună sursă: fistic.
Alte surse: alune, nuci, caju.
Ultima actualizare: 10.03.2016


Mai mult ...

Cauzele durerilor abdominale la copii

15:19


Durerile abdominale ale copiilor reprezinta adesea motive de ingrijorare pentru parinti, cauzele acestora pot fi diverse, variind pe masura ce micutii inainteaza in varsta.

In timpul primelor luni de viata, colicile sunt cele care cauzeaza neplaceri bebelusilor. Ceva mai tarziu, durerile abdominale insotite de varsaturi si diaree ne duc cu gandul la o gastroenterita virala.

La copiii mici, diverse infectii ORL sau de tract respirator pot asocia dureri de burtica. Astfel, faringoamigdalita, infectiile urechii si chiar pneumonia sunt insotite in numeroase cazuri de dureri abdominale.

Hepatita poate, de asemenea, sa determine dureri (in cadranul superior drept al abdomenului), insotite de greata, varsaturi si, uneori, icter.

Infectiile urinare pot asocia dureri abdominale, usturimi la urinare si urinari frecvente.

Apendicita este suspectata la copiii mai mari ce acuza dureri in centrul abdomenului, care apoi coboara spre partea inferioara dreapta. Totusi, in apendicita unii copii pot avea dureri doar in partea inferioara dreapta a abdomenului sau chiar in alte cadrane abdominale.

Apendicita este de cele mai multe ori insotita de febra, greturi si varsaturi. Durerea coboara uneori pe picior, si puteti observa cum copilul sta in repaus cu piciorul drept indoit, evitand sa-si lase greutatea pe acest picior.

Durerea abdominala insotita de manifestari precum dureri articulare si eruptii cutanate in special la nivelul feselor si membrelor inferioare, sugereaza prezenta unei boli ce poarta numele de purpura Henoch-Shonlein.

Ulcerul gastric este foarte rar intalnit la copii, fiind mai frecvent la tineri si adulti. Totusi, in cazul in care copilul prezinta dureri in partea superioara a abdomenului insotite de varsaturi cu sange, ulcerul poate fi luat in calcul ca etiologie.

Daca durerile apar in urma unui traumatism grav, ne putem gandi la ruptura de splina sau ficat, situatii care necesita tratament de urgenta.

In final, nu trebuie sa  neglijati probabilitatea inghitirii unui obiect, a unei substante toxice sau a unor medicamente.

Prezentati-va cu micutul la medic daca acesta prezinta dureri abdominale insotite de:
  • scaune cu sange sau de culoare neagra, lucioasa
  • respiratii rapide
  • varsaturi fara scaun
  • icter (coloratie galbena a pielii si albului ochilor)
  • urinari dureroase sau sange in  urina
  • rosu in gat
  • ganglioni inflamati
  • eruptii pe piele si/sau dureri articulare

De asemenea, contactati medicul daca:
  • durerea abdominala este severa
  • durerea persista mai mult de 6 ore
  • durerea a aparut in urma unui traumatism abdominal recent
  • este cunoscuta/suspectata ingestia unor substante toxice

La cabinet, medicul va examina copilul si va indica o serie de teste de sange si de urina sau scaun (in functie de caz). Uneori, poate ne necesara efectarea de radiografii sau ecografii abdominale pentru stabilirea cu exactitate a cauzelor.

Pana la consultul medical, puteti calma durerea si febra copiilor cu paracetamol sau ibuprofen. Nu administrati in niciun caz antibiotice in lipsa prescriptiei medicale!
Ultima actualizare: 8.03.201

Mai mult ...

Strabismul la copii

12:42


Strabismul este una dintre cele mai intalnite probleme la copii si consta intr-o deviere a uneia sau a ambelor axe oculare, cu imposibilitatea de a privi fix un obiect cu ambii ochi in acelasi timp.

In cazul nou-nascutilor, este normal ca ochii sa se miste necontrolat si sa para incrucisati deoarece celulele nervoase nu au invatat inca sa controleze miscarile ochilor. Dupa varsta de 4 luni, sistemul nervos al bebelusului ar trebui sa fie suficient dezvoltat incat ochii sa se coordoneze pentru a se focaliza in acelasi punct. Daca dupa aceasta varsta ochii "fug" spre nas, spre tample, in sus sau in jos, este momentul sa va adresati medicului oftalmolog.


Cum recunoastem strabismul la copii?

In conditii normale, ochii se misca simetric si vederea este completa. In cazul copilului cu strabism, veti observa ca unul sau ambii ochi se misca necoordonat. Neconcordanta ochilor poate fi prezenta permanent sau poate aparea din cand in cand.

Copiii cu strabism se confrunta cu o dublare a imaginii observate, fenomen denumit in termeni medicali diplopie. Asadar, diplopia reprezinta vederea concomitenta a doua imagini diferite. Imaginile captate de fiecare ochi in parte sunt transmise catre zonele creierului capabile sa le suprapuna creand o vedere cu claritate scazuta si fara relief. Asadar, copiii cu strabism vor acuza vedere in ceata, oboseala ochilor, sensibiliate la lumina puternica si vedere dubla. Vederea dubla apare de obicei la debutul strabismului.

Unii copii prezinta ceea ce se numeste strabism fals (pseudostrabism). In cazul acestora, desi ochii sunt perfect aliniati, par incrucisati din cauza formei fetei. Pe masura ce copiii cresc, aspectul de ochi incrucisati ar trebui sa dispara.


Abordarea strabismului la copii

Strabismul copiilor nu dispare de la sine si, in lipsa tratamentului, de obicei se agraveaza. Daca la inceput nealinierea ochilor duce la vedere dubla, in timp creierul invata sa ignore imaginea ochiului nesincronizat si acesta devine "lenes" (ambliopie), ceea ce poate conduce la scaderea permanenta a acuitatii vizuale.


Consultul medical in cazul copiilor cu strabism

Daca dupa varsta de 4 luni ochii nu par sa priveasca in aceeasi directie, programati un consult oftalmologic.
Este important ca micutii cu probleme sa primeasca un diagnostic cat mai repede deoarece cu cat tratamentul este inceput mai curand, cu atat rezultatele vor fi mai bune.

Pentru tratamentul strabismului, oftalmologul va recomanda copilului ochelari, ocluzoare si picaturi, insa adesea este necesara interventia chirurgicala pentru corectarea muschilor ochilor.


Operatia pentru strabism la copii

In cazul strabismului, operatia consta in slabirea muschilor hiperactivi si/sau intarirea muschilor hipoactivi. Tehnicile moderne implica efecturea unor incizii foarte mici, de 3-4 mm. In functie de caz, operatia consta in corectarea unuia sau mai multor muschi oculari, insa decizia apartine in totalitate chirurgului strabolog. Recuperarea dupa operatia de strabism este foarte rapida.


La ce varsta se face operatia de strabism?

Pentru strabismul care apare in primele 6 luni de viata, copilul trebuie operat cat mai curand, preferabil sub varsta de 1 an, pentru a preveni instalarea vederii anormale. Intrucat sunt afectate mai multe perechi de muschi oculari sunt necesare de obicei doua sau trei operatii pentru corectarea tuturor problemelor.

Daca strabismul apare mai tarziu, operatia este indicata daca nu s-a obtinut corectia prin alte metode (ochelari, ocluzie), insa este de dorit ca interventia chirurgicala sa se faca inainte de varsta de 4 ani si jumatate.


Operatia de strabism si indicatiile postoperatorii

De obicei, operatia de strabism se realizeaza cu anestezie generala, in conditii de perfecta sterilitate si este urmata de tratament ortoptic la sinoptofor. Cu ajutorul acestuia, copiii invata sa-si sincronizeze privirea.
Dupa operatia de strabism, medicul va recomanda evitarea expunerii ochilor la praf si vant, evitarea frecatului la ochi precum si inotul sau contactul ochilor cu apa timp de 30 de zile. De asemenea, timp de 6-8 saptamani sunt interzise eforturile fizice intense.
Ultima actualizare: 24.01.2016



Mai mult ...

Convulsiile febrile

10:42


Convulsiile sunt miscari involuntare, dezordonate si violente ale muschilor membrelor, capului sau ale intregului corp. Miscarile apar pe neasteptate si pot fi insotite de pierderea cunostintei.

Convulsiile sunt mai frecvente in primii 3 ani de viata, perioada in care sistemul nervos este mai usor excitabil. Ele apar spontan sau pot fi declansate de factori precum:
  • febra inalta
  • intoxicatii, 
  • unele infectii (meningita, meningoencefalita),
  • tumori intracraniene,
  • in urma unor episoade de apnee voluntara (retinerea voita a respiratiei).


Convulsiile febrile

Cea mai frecventa cauza a convulsiilor la copii este febra inalta. Convulsiile declansate de febra poarta numele de convulsii febrile si apar in special la copiii cu varsta cuprinsa intre 6 luni si 5 ani.

Convulsiile febrile survin de obicei la temperaturi corporale crescute, de aproximativ 40 de grade, insa pot fi declansate de orice valoare a temperaturii mai mare de 38,5 grade Celsius.

Durata convulsiilor febrile este relativ scurta, in general sub 15 minute. Mai mult de jumatate dintre copiii care au prezentat o convulsie febrila nu vor mai suferi niciodata o alta convulsie.


Ce putem face acasa?

Cand survine primul episod de convulsii febrile, incercati pe cat posibil sa va mentineti calmul si sa tineti seama de faptul ca majoritatea convulsiilor trec de la sine in cateva minute. Intre timp, feriti copilul  de eventuale accidentari, indepartand de el obiectele care l-ar putea rani.

In timpul convulsiiilor febrile, muscarea limbii nu este frecventa, fapt pentru care este indicat sa nu incercati blocarea gurii cu mana sau cu diverse obiecte. Totusi, este important sa mentineti caile aeriene deschise prin asezarea copilului pe o parte sau pe spate, cu extensia usoara a capului spre spate si tragerea usoara a mandibulei.

Daca convulsia s-a oprit si copilul are febra, contactati medicul. Intre timp, pentru scaderea temperaturii, puteti administra copilului  paracetamol intrarectal (supozitoare), algocalmin (supozitor sau picaturi). De folos in scaderea febrei  pot fi si impachetarile cu prosoape inmuiate in apa la temperatura camerie si stoarse sau baile in apa calduta (34-35 grade Celsius).


La spital...

Medicul va examina copilul si va adresa intrebari in legatura cu caracterele si durata convulsiei febrile. Daca febra este prezenta, medicul va cauta sursa infectiei prin examen clinic si investigatii. Diazepamul adimistrat intrarectal sau intravenos este tratamentul de electie pentru scoaterea copilului din criza convulsiva. Examenul neurologic completeaza de obicei investigatiile paraclinice.

Ultima actualizare: 17.01.2016

Mai mult ...

Retinopatia prematurului

13:06


Retinopatia de prematuritate este o afectiune a retinei care apare la copiii nascuti prematur si care poate duce la pierderea vederii daca nu este diagnosticata la timp.


Ce se intampla de fapt cu retina?

Retina este membrana interna a globului ocular, sensibila la lumina, alcatuita din numeroase celule dispuse in straturi, pe care se formeaza imaginea vizuala. Formarea retinei incepe in saptamana a saisprezecea de sarcina si este complet dezvoltata la nou-nascutul la termen. La copilul prematur, vasele retinei sunt incomplet dezvoltate si se pot forma vase de sange anormale, ceea ce poate duce in final la dezlipire de retina si la pierderea totala a vederii.


Care copii sunt expusi riscului de a dezvolta retinopatie de prematuritate?

Retinopatia prematurului se dezvolta mai frecvent la copiii prematuri cu varsta gestationala mai mica de 34 de saptamani si la cei cu greutate la nastere mai mica de 2000 g.

Cauza principala a retinopatiei de prematuritate este expunerea prelungita la oxigen in concentratii mari, la care se adauga si alti factori de risc precum: deficitul de vitamine al prematurilor, ventilatia mecanica indelungata, oxigenarea insuficienta, anemia, socul, hemoragiile si unele boli congenitale, dar si boli ale mamei din timpul sarcinii cum ar fi diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala.


Cum evolueaza retinopatia de prematuritate?

Retinopatia prematuritatii evolueaza in cinci stadii. In primele doua stadii, retinopatia se poate vindeca de la sine, in stadiul trei este indicat tratamentul, iar stadiile patru si cinci (de dezlipire de retina), sunt cele in care ajung copiii care nu au primit tratament precoce, dar si cei tratati corespunzator, dar s-au confruntat cu forme severe de boala (retinoaptie agresiva posterioara).

Retinopatia de prematuritate nu evolueaza la fel la toti copiii. Uneori boala se vindeca de la sine, alteori, mai ales in lipsa tratamentului, poate duce la dezlipire de retina si orbire.


Cum se stabileste diagnosticul de retinopatie de prematuritate?

Prima examinare oftalmologica se efectueaza la aproximativ 28 de zile dupa nastere. Exceptie fac prematurii cu varsta de gestatie mai mica de 26 de saptamani la care prima consultatie se face in saptamanile 5 sau 6 de viata.

De cele mai multe ori, primul consult oftalmologic are loc in maternitate. In cazul in care prematurul a fost externat inaintea examenului de specialitate, parintii trebuie sa se prezinte la control conform indicatiilor medicului neonatolog si oftalmolog.


Cum tratam retinopatia prematurului?

Retinopatia prematuritatii necesita frecvent tratament cu laser. Interventia opreste dezvoltarea anormala a vaselor retinei care pot duce in final la dezlipire de retina si pierderea vederii.

La prematurii cu foma agresiva de retinopatie, inainte de tratamentul laser, poate fi indicata injectia intraoculara cu Avastin in scopul limitarii distructiei retiniene.

In cazul prematurilor la care afectarea oculara a ajuns la stadiul de dezlipire de retina, este indicata interventia chirugicala, insa aceasta reuseste de cele mai multe ori sa restabileasca vederea cel mult pana la nivelul de perceptie a luminii.


Ce trebuie sa faceti la externarea din maternitate?

Parintii prematurilor expusi la factorii de risc pentru retinopatia prematuritatii trebuie sa citeasca cu atentie recomandarile din biletul de externare si sa intrebe neonatologul si oftalmologul maternitatii cand trebuie sa mearga cu bebelusul la control sau daca s-a facut examenul oftalmologic.
Ulima actualizare: 09.01.2016

Mai mult ...

Alergiile la copii

10:06


Alergiile apar atunci cand sistemul imunitar identifica o substanta ca fiind daunatoare. Tendinta de a dezvolta alergii este de obicei mostenita. La fel ca adultii, copiii dezvolta reactii alergice la alimente, iritanti din aer sau substante cu care intra in contact direct. Unele medicamente (frecvent penicilinele), precum si intepaturile de insecte sau contactul cu animalele pot genera reactii alergice.


Cum recunoastem alergiile?

Alergiile se manifesta prin simptome precum: secretii nazale apoase, mancarimi, lacrimare si inrosirea ochilor, stranut, mancarimea pielii, eruptii pe piele, tuse sau respiratie dificila.

Alergiile alimentare determina, pe langa simptomele descrise mai sus, diaree sau varsaturi. Aproape orice aliment poate cauza alergie, insa mai frecvent sunt incriminate: laptele, albusul de ou, nucile, pestele, ciocolata si soia. Alergiile alimentare sunt uneori confundate cu intoleranta sau sensibilitatea la un anumit aliment.

Intoleranta alimentara se manifesta prin probleme digestive precum dureri de stomac, flatulenta sau diaree, insa nu are legatura cu sistemul imunitar.


Cat de periculoase sunt alergiile?

In unele cazuri, o reactie alergica severa poate pune in pericol viata copilului si necesita tratament de urgenta. Simptomele care denota gravitatea includ: respiratie dificila, eruptii la nivelul fetei, invinetirea pielii, pierderea cunostintei. Daca identificati prezenta acestor semne sunati la 112. Dupa tratamentul de urgenta, adresati-va medicului pentru stabilirea cauzei reactiei alergice.


Evitarea alergenilor

Cea mai buna metoda de preventie a alergiilor este evitarea substantelor care activeaza reactiile alergice.

Daca in cursul diversificarii meniului bebelusului, ati introdus un aliment nou iar copilul dezvolta semne specifice alergiei, amanati introducerea acestuia! Alimentele noi trebuie introduse pe rand, la interval de 2-3 zile, astfel incat sa puteti observa reactia la fiecare produs in parte.

Daca bebelusului ii apar eruptii pe piele, folositi pentru baie apa calduta si sapun sau gel cu pH neutru. Medicul va poate recomanda creme pe baza de hidrocortizon, lotiuni destinate pielii uscate si iritate si, uneori, antihistaminice.

Alergiile la praf, polen, mucegai si alti alegeni din mediu, apar in general dupa varsta de 2 ani si pot fi prevenite prin evitarea factorului alergizant si igienizarea corespunzatoare a locuintei.

Ultima actualizare: 13.12.2015


Mai mult ...

Raceala la copii si bebelusi

14:24


Copiii sunt in special expusi la racelile comune in mare parte deoarece intra frecvent in contact cu alti copii raciti. De fapt, in primul an de viata, cei mai multi bebelusi contacteaza intre 7 si 10 raceli, asa incat mamicile devin destul de repede experte in tratarea infectiilor obisnuite de cai respiratorii superioare.

Racelile sunt adesea provocate de virusuri, prin urmare nu se trateaza cu antibiotice. Totusi, in cazul unei suprainfectii bacteriene, medicul va indica antibiotice.

Racelile se raspandesc cel mai usor prin picaturi de secretii nazofaringiene. Atunci cand un bolnav tuseste sau stranuta, imprastie virusul in aerul pe care ceilalti il rspira.

Racelile se pot transmite si prin intermediul mainilor contaminate cu secretii infectate. In plus, unele virusuri pot trai pe obiecte timp de cateva ore, astfel incat jucariile contaminate constituie o alta sursa de infectie.


Semnele si simptomele racelii la copii

Un copil racit va avea nasul infundat cu secretii (mucus). Secretiile nazale sunt de obicei limpezi la inceput, apoi devin galbene, se ingroasa si pot capata chiar culoarea verde deschis. Dupa cateva zile, mucusul devine iar limpede si fluid.

Racelile pot fi insotite de stare subfebrila (37,5-38 grade Celsius) sau chiar febra. Copilul stranuta, tuseste, poate ragusi sau i se inrosesc ochii.

In cazul bebelusilor, stranutul frecvent, sforaitul si nasul infundat nu constituie neaparat semne de raceala. Narile bebelusilor sunt foarte mici, iar o cantitate minima de mucus este suficienta pentru infundarea lor. Astfel, infundarea nusului poate fi cauzata chiar si de unii factori iritanti precum aerul uscat din incapere si fumul de tigara.


Cand este necesar consultul medical ?

Daca bebelusul este mai mic de 3 luni, prezentati-va la medic de indata ce observati primele semne de raceala. La nou-nascuti o raceala banala poate evolua rapid spre pneumonie, otita si alte boli mai serioase. Chiar si in absenta acestor complicatii, racelile sunt mai greu tolerate de sugari deoarece nasul infundat ingreuneaza alaptarea si scade capacitatea de a suge din biberon, ceea ce poate duce la deshidratare.

Consultati medicul daca:
  • bebelusul sub 3 luni are temperatura mai mare de 38 grade Celsius;
  • copilul pare a avea dureri de urechi - copiii mai mari comunica prezenta durerii, in timp ce sugarii duc frecvent mana la ureche, se trag de urechea bolnava, sunt mai agitati si mai plangaciosi decat de obicei;
  • copilul are ochii rosii si secretii oculare;
  • copilul are o tuse persistenta;
  • secretia nazala este groasa, verzuie mai mult de 5 zile.

Semne de gravitate:
  • copilul refuza sa manance sau sa bea;
  • copilul respira mai repede, respiratia este dificila, cu efort resprator, si/sau face mici pauze intre respitatii;
  • tusea este insotita de varsaturi sau schimbari ale culorii pielii.


Ce puteti face acasa

Lasati copilul sa se odihneasca. Majoritatea copiilor isi limiteaza singuri activitatea in timpul bolii. Nu este nevoie sa fortati copilul sa stea in pat daca micutul se simte suficient de bine incat sa se deplaseze. In ceea ce priveste colectivitatea, trebuie sa stiti ca racelile au cea mai mare contagiozitate cu 1-2 zile inaintea aparitiei simptomelor, prin urmare nu este nevoie sa tineti copilul acasa pana la disparitia tuturor manifestarilor.

Oferiti copilului lichide. Aportul suficient de lichide (lapte, sucuri naturale de fructe, ceai sau supa) este important in timpul bolilor pentru evitarea deshidratarii. Daca copilul racit este alaptat, nu intrerupeti alaptarea.

Subtiati mucusul. Daca secretiile nazale sunt vascoase, curatati nasul copilului cu solutii saline (apa de mare, ser fiziologic). Acestea nu sunt scumpe si se elibereaza din farmacii fara reteta.

Pentru a ajuta bebelusul sa manance mai bine, administrati cate 1-2 picaturi de solutie salina in fiecare nara cu 10 minute inainte de masa. Dupa ce mucusul s-a subtiat, aspirati secretiile cu ajutorul pompitei sau a aspiratorului nazal (Ex: Batista bebelusului ).

Aspirati narile copilului. Aspirarea secretiilor din nas se poate face cu ajutorul unei pompite din cauciuc. Aceasta metoda functioneaza de obicei in cazul copiilor mai mici de 6 luni. Pentru aceasta, presati intre degete pompita pentru a elimina aerul, apoi introduceti bland varful ei in nara copilului. Eliberati incet pipeta tinand-o pe loc pana cand extrage tot mucusul existent. Scoateti apoi pompita si goliti-o pe un servetel. Repetati de cate ori este nevoie pentru fiecare nara. La final, curatati pompita cu apa si sapun. Pentru aspirare puteti folosi si aspiratoarele nazale.

Umidifiati aerul. Folosirea unui umidificator poate fi foarte utila in cazul nasului infundat la bebelusi si copiii mici. Daca dispuneti de un umidificator folositi-l conform instructiunilor si nu indreptati niciodata dispozitivul spre patut pentru ca altfel riscati umezirea acestuia. De asemenea, pentru a preveni aparitia mucegaiului, schimbati apa zilnic si curatati umidificatorul regulat.

In cazul in care nu aveti umidificator, pentru fluidifierea secretiilor nazale, asezati copilul timp de cateva minute, inainte de somn, langa o baie fierbinte de aburi.

Medicatia pentru raceala si gripa. Nu administrati medicamente pentru raceala si gripa fara reteta copiilor mai mici de 2 ani! Pentru copiii mai mari, puteti folosi medicatie antitermica (Paracetamol) si antiinflamatoare (Ibuprofen) conform indicatiilor de pe prospect.
Ultima actualizare: 15.11.2015

Mai mult ...