Boala sarutului (Mononucleoza infectioasa)

.

Mononucleoza infectioasa, cunoscuta de parinti sub numele de boala sarutului, este o boala infectioasa acuta cauzata de virusul Epstein-Barr, caracterizata clinic prin febra, faringo-amigdalita si limfadenopatie.

Sursa infectiei o constituie bolnavii, purtatorii faringieni cronici de virus Epstein-Barr sau persoanele aflate in perioada de convalescenta a bolii, iar calea de transmitere este frecvent aerogena - prin picaturi de secretie nazofaringiana vehiculate prin stranut sau tuse.

Transmiterea virusului la adolescenti, tineri si adulti se realizeaza cu usurinta prin sarut, motiv pentru care mononucleoza infectioasa se mai numeste si "boala sarutului".

MONONUCLEOZA INFECTIOASA - SEMNE SI SIMPTOME

La majoritatea copiilor mici (pana la varsta de 3-4 ani), infectia primara cu virusul Epstein-Barr este asimptomatica sau se manifesta prin simptome nespecifice precum: secretii nazale, congestie faringiana, dureri abdominale, diaree.

Simptomele clasice de mononucleoza infectioasa apar la copiii mai mari si adulti.

Primele manifestari ale bolii apar de obicei la 10-14 zile dupa contactarea virusului, iar debutul bolii este de obicei insidios, cu manifestari generale nespecifice precum: oboseala, dureri de cap, dureri musculare, lipsa poftei de mancare (4-5 zile).

Perioada de stare se caracterizeaza prin:

• Febra (38-40ºC) - are caracter neregulat, atinge valori maxime in a doua parte a zilei (dupa-amiaza sau la inceputul serii) si poate dura 1-3 saptamani,
• Angina - amigdalele palatine sunt marite de volum, rosii, acoperite de un exsudat inflamator sau cu depozite albicioase, cremoase,
• Adenopatie (marirea de volum a ganglionilor limfatici) - este de obicei simetrica si poate afecta orice grupa ganglionara, insa, mai frecvent sunt mariti ganglionii cervicali anteriori, posteriori si submandibulari. Uneori adenopatia poate fi unica manifestare a bolii.
• Hepatomegalie - ficatul marit de volum este nedureros sau putin dureros la palpare, are cinsistenta elastica, suprafata neteda si margine ascutita. Dimensiunile ficatului se normalizeaza in 2-3 luni.
• Splenomegalie - splina marita de volum este neteda la palpare, nedureroasa, elastica.
• Icter (coloratia galbena a tegumentului si mucoaselor) – apare la 1 din 4 bolnavi.
• Eruptie tegumentara - necaracteristica, poate imbraca diferite forme. Apare mai frecvent la copiii tratati cu Ampicilina sau Amoxicilina.

COMPLICATIILE MONONUCLEOZEI INFECTIOASE

Complicatiile neurologice includ:

• Encefalita (inflamatie acuta a creierului, potential fatala)
• Convulsii
• Meningita (inflamarea foitelor care invelesc creierul)
• Paralizii de nervi cranieni

Complicatiile hematologice sunt, de obicei, autolimitante si includ:

• Anemia hemolitica (distrugerea globulelor rosii)
• Trombocitopenie (scaderea numarului de trambocite)

Alte complicatii:

• Ruptura de splina
• Complicatii respiratorii (infiltrate pulmonare)
• Complicatii hepatice – includ cresteri ale transaminazelor (TGO, TGP) de 2-3 ori fata de valorile normale, cu normalizare in 2-4 saptamani.

INVESTIGATII PARACLINICE IN MONONUCLEOZA INFECTIOASA

Diagnosticul de laborator presupune de obicei efectuarea hemoleucogramei complete, a testelor hepatice si evidentierea prezentei anticorpilor anti-VEB de tip IgM.

Hematologic, se evidentiaza adesea limfocitoza (cresterea numarului limfocitelor), monocitoza, trombocitopenie (scaderea numarului trambocitelor in sangele periferic).

Biochimic, se pot decela cresteri moderate ale transaminazelor (TGO,TGP), uneori si ale bilirubinei.

Ecografia abdominala poate evidentia splenomegalie si hepamomegalie omogena.

TRATAMENTUL MONONUCLEOZEI INFECTIOASE

Masuri generale:

• Repaus la pat in timpul fazei acute. Se reia activitatea cand febra, faringita si starea de rau general dispar;
• Alimentatie libera, cu alimente semisolide (supe pasate, piureuri s.a.);
• Aport crescut de lichide (apa minerala plata, sucuri naturale de fructe, ceaiuri, compoturi) pentru evitarea deshidratarii;
• Igienizarea cavitatii bucale prin gargarisme cu ceai de musetel;
• Evitarea ridicarii de obiecte grele si practicarea sportului pana la vindecarea splenomegaliei pentru prevenirea rupturii de splina.

Tratamentul medicamentos include, in functie de severitatea formei de boala, una sau mai multe dintre urmatoarele metode terapeutice:

• Combaterea febrei si durerii faringiene prin administrarea de Paracetamol;
• Combaterea inflamatiei locale cu ajutorul AINS - Ibuprofen;
• Dezobstructie nazala cu solutie salina (ser fiziologic sau apa de mare), aspirarea secretiilor nazale - la nevoie - cu Batista bebelusului sau pompita nazala;
• Antibioticoterapie in cazul suprainfectiei bacteriene;
• Administare de vitamina C pentru intarirea sistemului imunitar;
• Antivirale in cazuri severe.

Ultima actualizare:6.11.2018