Polipii nazali (Vegetatiile adenoide) - pobila cauza a sforaitului la copii

00:00

Vegetatiile adenoide (sau polipii - denumire sub care sunt cunoscute de pacienti) reprezinta cresterea in volum a tesutului limfoid situat in spatele nasului, in regiunea dintre nas si gat. Tesutul limfoid este prezent la acest nivel inca de la nastere si creste in volum in primii ani de viata pentru ca spre pubertate sa involueze.

Rolul acestor formatiuni limfoide este atat de bariera mecanica impotriva particulelor microbiene si de alta natura din aer ajunse aici prin fluxul respirator, cat si de producere de anticorpi impotriva acestor microorganisme.


CAUZELE POLIPILOR LA COPII

Vegetatiile adenoidecresc in dimensiuni de obicei atunci cand copiii incep sa frecventeze colectivitatea, moment care coincide cu cresterea frecventei episoadelor infectioase. Pe langa infectiile repetate in sfera ORL, alergiile respiratorii si expunerea la noxe joaca, de asemenea, un rol important in aparitia polipilor.


POLIPI LA COPII - SEMNE SI SIMPTOME

Manifestarile evocatoare pentru vegetatiile adenoide includ:

• respiratie de tip oral (copilul respira pe gura) - initial in timpul somnului, asociata cu sfotraitul. Ulterior, cand polipii au dimensiuni mari, respiratia orala apare si in timpul zilei conducand la uscaciunea mucoasei nazale si orale (copilul "sta cu gura deschisa");
• voce nazonata - copilul vorbeste "pe nas";
• tuse nocturna, iritativa - cauzata de iritatia faringelui si laringelui de catre aerul inspirat pe cale orala;
• diminuarea gustului si mirosului;
• scaderea auzului;

Copiii cu polipi pot asocia:

• rinita recurenta sau cronica
• sinuzita recurenta sau cronica
• otita medie recurenta sau cronica (prin obstruarea orificiului trompei lui Eustachio)

POLIPI LA COPII - TRATAMENT MEDICAMENTOS

Tratamentul adenoiditei acute consta in administarea de simptomatice si, in cazul infectiilor bacteriene, antibiotice.

Tratamentul simptomatic se refera la dezobstructie nazala cu apa de mare sau ser fiziologic si aspiratia secretiilor, antiinflamatoare (Nurofen/ Algin).


POLIPI LA COPII - TRATAMENT CHIRURGICAL (OPERATIA DE POLIPI LA COPII)

Tratamentul adenoiditei cronice este de electie chirurgical - adenoidectomie.

Cresterea maxima a vegetatiilor (polipilor) are loc in jurul varstei de 5-6 ani, acesta fiind si momentul propice pentru operatie. In literatura de specialitate se spune ca vegetatiile adenoide operate inaintea implinirii varstei de 5 ani pot recidiva mai frecvent decat la copiii operati dupa aceasta varsta. 

In ceea ce priveste anotimpul, daca interventia chirurgicala poate fi temporizata, este de preferat ca aceasta sa se efectueze primavara sau la inceputul verii, iar la cateva saptamani/ luni postoperator pacientului ii este recomandat sa mearga la mare intrucat mediul salin si aerosolii marini favorizeaza recuperarea.

Interventia chirurgicala se poate efectua atat cu anestezie locala cat si cu anestezie generala, iar complicatiile sunt rare si minore (legate de anestezie, hemoragie, suprainfectie).

Dupa operatie se recomanda repaus la domicilui 7-10 zile si evitarea colectivitatii cel putin o saptamana. De asemenea, se evita consumul de alimente fierbinti, condimentate si bauturile carbogazoase.

Ultima actualizare 4.01.2015

Mai mult ...

Anemia prin deficit de fier la bebelusi si copii - "Lipsa de fier"

17:36

CE ESTE ANEMIA?

Anemia se defineste prin scaderea nivelului hemoglobinei sub valorile considerate normale in functie de varsta:

11g/dl pentru copiii intre 6 luni si 4 ani,

11,5 g/dl pentru copiii intre 5 si 11 ani,

12 g/dl pentru copiii intre 12 si 13 ani.

Hemoglobina este pigmentul rosu al eritrocitelor - celule cu rol in transportul oxigenului de la alveolele pulmonare spre toate organele si tesuturile asigurand buna functionare a acestora.

IMPORTANTA FIERULUI IN ALIMENTATIE

Fierul este necesar pentru producerea de hemoglobina, iar hemoglobina fixeaza oxigenul pentru a fi transportat prin sange catre toate celulele organismului. Deficitul de fier este de cele mai multe ori rezultatul unei alimentatii inadecvate. 

Mai frecvent, anemia feripriva apare:

• la sugarii alimentati cu formule de lapte, diversificati tardiv si/sau incorect,
• in cazul prematurilor si gemenilor,
• la copiii mamelor care nu au primit profilaxie cu fier in timpul sarcinii,
• in cazul unor boli ale tractului digestiv care impiedica sau limiteaza absorbtia fierului din alimente,
• in cazul pierderilor de sange.

Copiii nascuti la termen au rezerve de fier care le ajung in medie pana la varsta de 4-6 luni. Dupa aceasta varsta este adesea necesara suplimentarea cu fier daca prin alimentatie nu se reuseste obtinerea unui nivel optim al fierului seric.

SEMNELE SI SIMPTOMELE ANEMIEI

De multe ori semnele anemiei sunt trecute cu vederea de parinti, iar diagnosticul se stabileste in urma unor teste de sange recomandate pentru evaluarea altor boli.

Bebelusul care sufera de anemie are pielea palida, este usor iritabil si apetitul diminuat. 

La copiii mai mari puteti observa: 

• tulburari alimentare precum ingestie compulsiva de pamant sau gheata, 
• astenie, tulburari de comportament si performante scolare scazute - ca urmare a hipoxiei,
• modificari ale fanerelor precum par uscat, piele aspra si unghii subtiri, cu striatii, care se exfoliza usor,
• infectii respiratorii, otice si digestive  - sunt mai frecvente la copiii cu anemie.

In formele severe de anemie pot aparea: tahicardie, cardiomegalie, suflu sistolic, glosite, stomatite.

ESTE GRAVA ANEMIA ?

In lipsa unui tratament adecvat, anemia prelungita poate afecta considerabil cresterea si dezvoltarea normala a bebelusului. Conform unor studii, carenta persistenta de fier din timpul copilariei afecteaza in mod negativ capacitatile intelectuale ale viitorilor adulti.

CAND ESTE NECESAR CONSULTUL MEDICAL ?

Daca bebelusul este palid, apatic, usor iritabil, nu are pofta de mancare si suspectati un deficit de fier, este recomandat sa programati o vizita la medicul de familie sau medicul pediatru.

Dupa consultatie, medicul va recomanda efectuarea investigatiilor necesare, iar daca suspiciunea de anemie feripriva se confirma, vi se vor prescrie suplimente de fier (adesea asociate cu vitamina C), in doze calculate in functie de severitatea anemiei si greutatea bebelusului dumneavoastra. Supradozarea suplimentelor de fier poate duce la tulburari digestive precum varsaturi, diaree sau constipatie, deci este necesara respectarea intocmai a dozelor prescrise.

CUM PUTETI PREVENI ANEMIA FERIPRIVA

Alaptati la san bebelusul in primele 5-6 luni de viata si introduceti laptele de vaca in alimentatie doar dupa varsta de 1 an, maxim 500 ml pe zi.

Daca bebelusul este hranit cu formule de lapte, alegeti formule imbogatite cu fier.

Copiii la care s-a inceput diversificarea trebuie sa primeasca alimente bogate in fier precum: carne, galbenus de ou, ficat, spanac, mazare, ton, cereale imbogatite cu fier, caise deshidratate, prune uscate.

Ajutati absorbtia fierului din alimente suplimentand dieta copilasului cu alimente bogate in vitamina C precum: kiwi, capsuni, rosii, broccoli, cartofi s.a..

Pentru sugarii nascuti prematur sau cu greutate mica la nastere, se recomanda administrarea de fier elemental (ex Ferrum Hausmann) in doze profilactice incepand cu luna  a treia de viata.

Sugarii cu greutate normala vor primi profilactic preparate de fier dupa varsta de 6 luni daca nu primesc suficiente alimente solide bogate in fier (alimentele mentionate mai sus).

Conform protocolului national, screeningul deficitului de fier trebuie efectuat la varsta de 12 luni si la varsta de 2 ani.

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...

Diareea la bebelusi - de la cauze la tratament

08:41

La sugari, numarul scaunelor variaza atat de mult incat limitele normalitatii sunt uneori dificil de stabilit. Astfel, daca unii au un scaun la 2 zile, altii pot avea chiar si 6-7 scaune pe zi. De obicei, bebelusii care sunt hraniti exclusiv la san au scaune mai frecvente si mai moi decat cei hraniti cu formule de lapte.
Pe scurt, diareea se caracterizeaza prin cresterea rapida a numarului de scaune si scaderea consistentei acestora (mai mult de 3 scaune diareice pe zi!).

DIAREEA LA BEBELUSI - CAUZE

Cauze infectioase:

Cauza cea mai frecventa este reprezentata de virusuri precum rotavirus, adenovirus, norovirus. Diareea virala poate fi insotita de febra, varsaturi, iritabilitate, nas infundat si scurgeri nazale apoase. 

Dintre bacterii, produc mai frecvent diaree acuta Campylobacter jejuni, Yersinia, E. coli, Salmonella, Shigella, Clostridium difficile. Bacteriile provin de cele mai multe ori din alimente sau lichide contaminate.

Infectiile de natura bacteriana se pot manifesta prin scaune diareice cu sange, insotite de dureri abdominale.

Diareea de cauza virala este mai frecventa iarna, iar cea bacteriana in sezonul cald.

Parazitii intestinali (precum Giardia lamblia) pot cauza diaree copiilor, in special celor care frecventeaza colectivitatea (camin sau gradinita).

Diareea cu Candida spp. este mai rara si apare de obicei dupa tratamente cu  antibiotice sau la bebelusii cu imunitate deficitara.

Cauze neinfectioase:

Tratamentul cu antibiotice poate produce un dezechilibru tranzitoriu al florei intestinale, soldat cu inmuierea scaunelor (diaree). De aceea, este imperios necesara administrarea de probiotice bebelusilor care urmeaza tratament antibiotic. 

Tulburari de absorbtie intestinala - boala celiaca, fibroza chistica.

Boli inflamatorii intestinale - boala Crohn, colita ulcerativa (scaune diareice cu mucus si sange)

Alergii sau intolerante alimentare - alergia la proteinele laptelui de vaca (APLV), intoleranta la lactoza - diareea este de obicei cronica, expunerea la alergeni fiind constanta.

Diareea poate avea drept cauza si erori alimentare precum diversificarea incorecta, supraalimentarea sau subalimentarea (diareea de foame).

DIAREEA LA BEBELUSI - SEMNE DE ALARMA

Principala complicatie a diareei este deshidratarea. Copiii se deshidrateaza mult mai usor decat adultii, mai ales daca diareea este insotita de febra si varsaturi.

Consultul medical este necesar daca :

bebelusul are scaune numeroase, moi sau apoase;

observati prezenta sangelui in scaun;

bebelusul este agitat sau somnolent (mai putin activ decat de obicei);

diareea este insotita de febra;

sunt prezente semne de deshidratare precum: 

• piele palida, uscata, flasca
• buze uscate, crapate
• limba incarcata (cu depozit albicios)
• ochi infundati in orbite, incercanati
• maini si picioare reci
• fontanela anterioara deprimata (adancita) la sugari
• secretie lacrimala redusa
• cantitati mai mici de urina

                 

DIAREEA LA BEBELUSI - CONSULTUL MEDICAL

Medicul va adresa intrebari referitoare la debutul simptomelor, frecventa si consistenta scaunelor, alimentatia micutului.

Examenul clinic se va axa pe stabilirea gradului de deshidratare iar investigatiile paraclinice includ, in functie de caz: hemoleucograma, sindromul inflamator, ionograma, coprocultura, coprocitograma, examen coproparazitologic, antigen rotavirus/adenovirus, pH-ul scaunului. 

Diareea cronica necesita o evaluare amanuntita si investigatii diverse.

DIAREEA LA BEBELUSI - TRATAMENT LA DOMICILIU

Tratamentul diareei incepe prin rehidratarea cu solutii speciale de rehidratare orala  precum Rehisol, Sun Lyte etc. 

Atentie! In cazul deshidratarilor severe (mai ales pentru diareea insotita de varsaturi si febra), nu este recomandata rehidratarea orala, ci cea parenterala (adica prin perfuzie). Nu refuzati internarea daca medicul o recomanda, deoarece deshidratarea severa poate conduce la deces in special in cazul nou-nascutilor si a sugarilor.

NU se incepe rehidratarea cu bauturi precum ceai, suc de fructe, supa sau bauturi acidulate, deoarece acestea au concentratii inadecvate de zahar si saruri. In plus, unele sucuri din comert, cum ar fi cel de mere sau pere, contin sorbitol (aditivul E 420) care agraveaza diareea.

Sugarii cu diaree pot fi hraniti in continuare la san – nu este necesara intreruperea alaptarii!  Totusi, evitati sa oferiti micutului prea mult lapte deoarece contine lactoza, iar bebelusii pierd in cursul episoadelor diareice cantitati crescute de lactaza – enzima necesara digestiei lactozei. Prin urmare, laptele nu poate fi digerat corespunzator.

In cazul bebelusilor alimentati cu formula de lapte, poate fi folosita apa de orez (in locul apei obisnuite) pentru prepararea mesei de lapte.

Pentru sugarii cu diaree severa, persistenta, se inlocuieste temporar (1-2 saptamani), formula de lapte obisnuita cu una fara lactoza.

Cand starea se imbunatateste, daca bebe mananca hrana solida, oferiti-i alimente neiritante precum: morcov (supa de morcov sau piure de morcov), orez (mucilagiu de orez sau orez cu morcov), branza de vaca proaspata, banane, afine, "uscaturi" (paine prajita, covrigi, sticksuri - pentru copilasii mai mari), ceai de menta. In zilele urmatoare se pot introduce supa cu carne slaba si orezul cu carne.

Tratamentul medicamentos se administreaza numai la recomandarea medicului si poate include:

• antidiareice (Hidrasec, Smecta),

• protectoare ale mucoasei intestinale (Tasectan), 

• probiotice (Protectis, Eubiotic, Enterol),

• antispastice (Spasmodep, Spasmocalm),

• antiemetice - in caz de varsaturi (Emetix),

• antitermice - pentru combaterea febrei (Panadol/ supozitoare Paracetamol, Nurofen/ Algin),

• antibiotice - pentru diareea de cauza bacteriana,

• antihelmintice (ex: Vermigal, Wormex) - pentru diareea cauzata de paraziti intestinali,

• antifungice (ex: Diflucan) pentru diareea candidozica.

Ultima actualizare:15.02.2015

Mai mult ...

Varsatul de vant (Varicela la copii)

00:00

Varicela este o boala foarte contagioasa cauzata de virusul Varicella-Zoster. 

Caracteristica varicelei este eruptia cutanata sub forma de mici pete roz-rosii care devin rapid proeminente, apoi se transforma in vezicule pline cu lichid. In evolutie, veziculele se usuca si se formeaza cruste care se desprind natural.

CUM SE TRANSMITE VIRUSUL VARICELEI? 

Bolnavii cu varicela sunt foarte contagiosi si pot transmite boala astfel:

• pe calea aerului - prin secretii nazo-faringiene (picaturi de saliva),
• prin contact direct cu continutul veziculelor inainte ca acestea sa fie acoperite de cruste,
• de la mama bolnava la fat (prin intermediul placentei), cu risc maxim in trimestrul II de sarcina.

Varicela este contagioasa incepand cu 1-2 zile inaintea aparitiei eruptiei cutanate si pana la formarea crustelor, aproximativ 14 zile (crustele nu sunt infectante). Astfel, copiii din colectivitati (camine, gradinite, scoli) necesita izolare la domiciliu in medie 2 saptamani (pana la desprinderea completa a crustelor).

Epidemiile de varicela apar iarna si la inceputul primaverii in cicluri de 3-4 ani, afectand mai ales copiii intre 2 si 10 ani, rar pe cei mai mici de 6 luni (datorita protectiei conferite de anticorpii materni pana la aceasta varsta).

La copiii cu sistem imunitar competent, varicela este rareori severa. In schimb, in cazul nou-nascutilor, a pacientilor imunodeprimati (cancere, HIV, corticoterapie prelungita) si a gravidelor evolutia poate fi grava, chiar fatala. Dupa vindecare, varicela genereaza imunitate permanenta (pe viata). Exista insa si un numar limitat de cazuri in care imunitatea se pierde si are loc un al doilea episod de boala.

CARE SUNT SEMNELE SI SIMPTOMELE VARICELEI? 

Perioada de incubatie a bolii este de aproximativ 14 zile. Cu alte cuvinte, primele semne ale bolii apar la 2 saptamani de la contactul cu persoana infectata.

Varicela debuteaza prin simptome precum: febra (38-38,5°C), dureri de cap si inapetenta (lipsa poftei de mancare). Ulterior apare eruptia cutanata in 2-3 valuri eruptive care se succed la 1-3 zile, fiecare val eruptiv fiind insotit de un croset febril.

Leziunile cutanate au initial aspect de pete rosii care in decurs de cateva ore devin proeminente, ulterior se transforma in basicute cu lichid clar, asemanatoare “boabelor de roua”. In cateva zile, continutul veziculelor devine tulbure si acestea incep sa se usuce rezultand cojite mici brun-negricioase. Eruptia este de regula insotita de senzatie de mancarime. In mod obisnuit, crustele se desprind fara a lasa urme (in afara cazurilor in care veziculele sunt rupte sau se suprainfecteaza).

Leziunile cutanate apar initial la nivelul fetei sau toracelui, apoi se extind pe restul corpului. Eruptia este “in valuri”, adica elemente noi apar cu putin timp inainte ca cele anterioare sa fi format cruste. De obicei incepand cu ziua a 5-a nu mai apar leziuni noi.

Eruptia poate fi prezenta si pe mucoase (enantem) putand afecta: mucoasa bucala – veziculele se rup imediat si apar dureri la inghitit, conjunctiva palpebrala (interiorul pleoapelor), mucoasa genitala sau rectala.

STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE VARICELA

Desi diagnosticul se bazeaza in general pe semnele clinice, consultul medical este necesar pentru deferentierea varicelei de boli cu care se aseamana cum ar fi: zona zoster, herpes, eczema, impetigo difuz, infectii cu rickettsii.


COMPLICATIILE VARICELEI

Varicela se poate complica cu infectii bacteriene secundare ale veziculelor (cel mai frecvent streptococica sau stafilococica), pneumonie variceloasa, miocardita, meningita, encefalita, cerebelita sau artrita.

TRATAMENTUL VARICELEI

Masuri generale:

• Izolare la domiciliu pana la desprinderea completa a crustelor (in medie 14 zile);
• Imbaierea este permisa insa se recomanda evitarea frecarii pielii cu buretele de baie in favoarea gelurilor blande aplicate fin, cu palma. Dupa baie pielea se sterge cu un prosop curat prin tamponare;
• Unghiile copilului se taie scurt si se evita ruperea veziculelor cu lichid intrucat aceasta conduce la formarea de cicatrici permanente si chiar la suprainfectare bacteriana;
• Se recomanda un aport lichidian adecvat (apa, ceaiuri, supe, sucuri naturale de fructe) si o alimentatie usoara, variata, adaptata varstei.

Tratament medicamentos:

• Fiind o boala de natura virala, varicela nu se trateaza cu antibiotice, insa acestea pot fi necesare in cazul suprainfectarii leziunilor;
• Febra se trateaza cu antitermice precum paracetamol;
• Senzatia de mancarime se calmeaza aplicand Mixtura mentolata sau unguente care contin calamina precum Pruriced gel®;
• Tratamentul antiviral (Aciclovir, Valacyclovir, Famciclovir) nu se indica tuturor bolnavilor, ci doar unor categorii speciale;
• Cazurile grave de boala se interneaza in spital.

PUTEM PREVENI VARICELA?

Da, varicela poate fi prevenita. Cea mai buna metoda de prevenire este vaccinarea. Vaccinul VARILRIX este disponibil in Romania si poate fi administrat copiilor incepand cu varsta de 9 luni. Pentru o protectie optima, se recoamanda administrarea a 2 doze de vaccin (la minim 6 saptamani distanta una de alta).

Pe langa vaccin, este importanta evitarea persoanelor bolnave, adoptarea unui regim alimentar echilibrat, bogat in fructe si legume proaspete, dar si activitatea fizica regulata.

Ultima actualizare 09.01.2016

Mai mult ...

Boala gura-mana-picior

08:39

Boala gura-mana-picior este o infectie virala foarte contagioasa intalnita in special la copiii cu varsta cuprinsa intre 1 si 6 ani. 

Caracteristice bolii sunt leziunile aftoase de la nivelul mucoasei orofaringiene insotite de eruptie in jurul gurii, pe palme si talpi. Denumirea bolii provine de la localizarea elementelor.

Cauza bolii gura-mana-picior 

Boala este determinata de enterovirusuri. Virusurile Coxsackie A6, A16 si Enterovirusul 71 sunt cel mai frecvent implicate.

Boala este mai frecventa vara si se transmite foarte usor de la un copil la altul prin secretii nazale, saliva, lichid din vezicule sau contact cu materiile fecale ale bolnavului.

Incubatia este de 3-7 zile, insa copilul este contagios inca din aceasta perioada premergatoare aparitiei simptomelor. 

Semne si simptome ale bolii gura-mana-picior

Copii care dezvolta boala prezinta:

• febra mare - 39-40 grade Celsius
• dureri la nivelul gurii si gatului cauzate de leziunile veziculare si ulcerative prezente pe mucoasa buco-faringiana. De obicei, copiii inghit greu alimentele solide, preferandu-le pe cele lichide. Cei mici pot refuza si lichidele, ceea ce duce la deshidratare.
• eruptie maculopapuloasa, veziculoasa pe palme, talpi si in jurul gurii. Succesiunea eruptiei este de cele mai multe ori urmatoarea: gura-mana-picior.
• alterarea starii generale, iritabilitate
• scaderea poftei de mancare
• deshidratare
• este posibila caderea unghiilor in decurs de cateva saptamani de la boala. Pierderea este temporara si unghiile cresc la loc fara a fi nevoie de vreun tratament.

Primul semn al bolii este febra, apoi apar leziunile ulcerative din gura cu durere in gat, scaderea apetitului, modificarea starii generale. Dupa aproximativ 2 zile, apare eruptia maculopapuloasa, veziculoasa. 

Boala se vindeca in 7-10 zile si este autolimitata (adica organismul reuseste singur sa neutralizeze virusul). Dupa vindecare copilul ramane cu imunitate impotriva virusului, dar asta nu inseamna ca nu va putea sa mai contacteze boala, deoarece serotipurile Coxsackie sunt foarte numeroase.

Tratamentul bolii gura-mana-picior

Nu exista un tratament specific bolii, terapia fiind de suport:

• pentru febra se administreaza Paracetamol, Ibuprofen.
• pentru calmarea durerilor date de leziunile veziculare de la nivelul gurii se recomanda Tantum Verde spray, Spray antiviral, Anaftin spray sau Orofar spray - dupa varsta de 4 ani, cate 2 pufuri de 4 ori pe zi. Copiilor mai mari li se recomanda gargara cu apa bicarbonatata (o lingurita de bicarbonat la un pahar de apa).
• administrarea de antivirale poate fi uneori necesara: Virodep picaturi (se poate administra incepand cu varsta de 6 luni), Biosept  A 16 sirop (pentru copiii care au implinit 1 an), Isoprinosine - pentru cazurile mai severe - (dupa varsta de 1 an).

In general, tratamentul se administreaza la domiciliu deoarece boala nu necesita internare, dar bolnavul trebuie izolat, fiind inalt contagios mai ales in prima saptamana de boala. Daca copilul este sever deshidratat, este necesar tratamentul perfuzabil. 

Cum putem preveni contactarea bolii gura-mana-picior ?

Trebuie respectate urmatoarele masuri preventive:

Invatati copiii inca de la varste mici sa se spele pe maini cat mai des, neaparat inainte de masa si dupa mersul la toaleta.

Atunci cand mergeti in locuri de joaca sau parcuri unde nu exista posibilitate de spalare cu apa si sapun, apelati la geluri antibacteriene pentru dezinfectarea mainilor.

Spalati din cand in cand jucariile copiilor. Aceste pot fi adevarate focare de germeni.

Invatati copilul sa nu imparta cu nimeni obiectele de uz personal precum canita, tacamurile, periuta de dinti sau prosopul - atat acasa cat si la gradinita.

Dezinfectati cat mai des suprafetele intens contaminate din baie si bucatarie, dar si podelele pe care copiii se joaca.

Ultima actualizare:13.09.2015

Mai mult ...

Limba alba la bebelusi - Candidoza orala

17:51

Limba alba la bebelusi se datoreaza frecvent micozei cu specii de Candida, infectie cunoscuta sub numele de candidoza bucala.

La bebelusii cu candidoza veti observa prezenta unor depozite de culoare alba, cremoase sau branzoase, localizate pe limba, obraji, gingii. Uneori aceste sunt prezente chiar si pe cerul gurii, amigdale sau peretele posterior al faringelui.

Leziunile de la nivelul limbii pot fi insotite de usturime si chiar durere, simptome care sunt permanente sau apar doar atunci cand bebelusul se alimenteaza, facandu-l pe acesta sa refuze laptele.

Limba alba poate avea drept cauza si consumul exclusiv de lapte, fiind observata la sugari inaintea diversificarii. Depozitele "de lapte" sunt mai putin consistente decat cele candidozice, sunt usor translucide si nu deranjeaza sugarul.

Atentie! In  timpul alaptarii bebelusul cu candidoza bucala poate transmite infectia mamei. Femeile cu infectie candidozica la nivelul sanilor pot avea urmatoarele semne si simptome:

• roseata, senzatie de mancarime si sensibilitate a mameloanelor
• durere la nivelul intregului san
• durere in timpul suptului si chiar intre alaptari

Daca sugarul are candidoza bucala si este alaptat, atat micutul cat si mama trebuie sa urmeze tratament antifungic pentru a nu transmite infectia de la unul la celalalt.
De obicei, medicul prescrie bebelusului o solutie antifungica cu care se badijoneaza gurita (ex: Glicerina cu nistatina), iar mamei o crema pentru san cu aceleasi proprietati (ex: Ketoconazol 2% crema).

In cazul in care ciuperca s-a extins masiv in gurita, iar bebelusul are dureri mari in timpul alimentatiei (refuza sa mamance, este agitat sau plange excesiv), pana se instaleaza efectul antifungicelor (care distrug ciuperca), puteti calma durerea cu antalgice precum Paracetamol sirop (ex: Panadol).

Pentru sanul dureros, mamele pot, de asemenea, sa apeleze la medicamente pentru durere care sunt permise in timpul alaptarii (ex: Paracetamol, Ibuprofen).

Sfat!

Daca bebelusul foloseste suzeta sau este hranit cu bileronul, clatiti tetinele si suzetele intr-un amestec de apa si otet in parti egale pentru a preveni dezvoltarea Candidei sau a altor ciuperci. In mod similar se procedeaza si cu pompele de san.

Ultima actualizare:17.07.2015

Mai mult ...

Care este cel mai bun sirop de tuse?

19:33

Pe grupurile de mamici de pe Facebook sau alte platforme de comunicare online, am vazut adesea vehiculata intrebarea "Care este cel mai bun sirop de tuse?". Evident, raspunsurile au fost foarte variate si, nu de putine ori, surprinzatoare (de exemplu, sirop de ceapa si nuci - preparat in casa - recomandat unui bebelus de 2 luni!!!). Cu siguranta, mamicile care s-au "aventurat" in a oferi raspunsuri au fost bine intentionate, insa, ca medic pediatru, v-as sfatui sa nu urmati recomandarile primite online.

Pentru a incerca un raspuns la intrebare, voi incepe prin a va aminti ca tusea poate avea mai multe cauze (infectioase sau alergice de cele mai multe ori) si poate fi incadrata in cel putin 2 tipuri (seaca sau productiva).

Un alt aspect important pe care tin sa-l subliniez este acela ca tusea nu trebuie sa ne duca neaparat cu gandul la pneumonie. Astfel, tusea poate insoti la fel de bine si o faringita ("rosu in gat"), o rinita (nas infundat, cu secretii nazale abundente care ajung sa se scurga pe peretele posterior al faringelui), adenoidita (inflamatia amigdalei faringiene) sau laringita.  De altfel, tusea din faringita difera de cea din laringita si cea din pneumonie.
Cum face medicul diferenta intre diferitele cauze si tipuri de tuse? Prin consultul medical (care include examenul clinic, auscultatia pulmonara +/- investigatii precum analize de sange sau radiografie toracica). Deci, medicul alege siropul potrivit dupa ce a consultat copilul.

SIROPURI PENTRU TUSEA PRODUCTIVA (UMEDA)

Cand aleg siropul de tuse, medicii iau in considerare caracterul acesteia. Astfel, daca tusea este productiva (descrisa de unii parinti ca "tuse plina" sau "tuse care se rupe"), se alege un sirop mucolitic (care fluidifica secretiile vascoase si ajuta la eliminarea lor). Iata care sunt cele mai recomandate siropuri pentru tusea productiva si cum pot fi ele administrate:

ACC Junior 20 mg/ml granule pentru solutie orala - subtiaza mucusul vascos din tractul respirator si poate fi administrat copiilor mici, cu varsta peste 2 ani.

Ambroxol sub forma de solutie orala/picaturi sau sirop - este potrivit si pentru copiii cu varsta mai mica de 2 ani, cu mentiunea ca trebuie administrat in timpul mesei.

Bromhexin 2 mg/ml solutie orala (picaturi) - poate fi administrat in siguranta la sugari (adica micuti cu varsta sub 1 an).

Erdomed 175 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orala - are ca substanta activa erdosteina, reduce vascozitatea secretiilor din tractul respirator favorizand astfel eliminarea lor. Se poate administra in siguranta copiilor cu varsta peste 3 ani (care au greutate mai mare de 15 kilograme).

Rhinathiol pentru copii - este un alt sirop folosit cu succes pentru combaterea tusei productive. Substanta activa este carbocisteina si se recomanda pentru copilasii peste 2 ani.

Desigur ca exista si siropuri pe baza de plante pentru tuse productiva (testate si cu eficienta dovedita!) care pot fi administrate in siguranta celor mici. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt siropurile pe baza de iedera cum ar fi, de exemplu, Plantexir sau Prospan.

SIROPURI PENTRU TUSEA SEACA (USCATA)

Tusea seaca va fi tratata diferit de cea productiva. Ma voi opri doar asupra a doua exemple, dar paleta produselor care pot fi utilizate este larga:

Bebedril sirop - fara zahar, cu aroma de capsuni. Poate fi administrat bebelusilor incepand cu varsta de 6 luni.

Meltus Tusicalm - siropel cu miere si plante medicinale, potrivit pentru calmarea iritatiilor tractului respirator superior in cazul copilasilor cu varsta peste 3 ani.

SIROPURI PENTRU TUSE SEACA SI PRODUCTIVA

Nu pot incheia acest articol fara a trece in revista si o serie de siropuri care se adreseaza atat tusei productive cat si celei seci. Nu de putine ori, tusea seaca de la inceputul unei afectiuni respiratorii devine, in evolutie, productiva. Cateva optiuni cu eficacitate dovedita:

Koflet sirop - pe baza de miere si plante, eficient atat in tratamentul tusei seci cat si a celei productive. Are, in plus, efect antimicrobian, antialergic si stimuleaza imunitatea.

GrinTuss Pediatric - pe baza de miere de salcam, plante si uleiuri esentiale de lamaie, portocal, mirt. Se poate administra incepand cu varsta de 1 an. 

Astha 15 sirop - din plante cu efect antiinflamator asupra tractului respirator, potrivit pentru copilasii cu varsta peste 2 ani.

CONCLUZII

1. Tusea nu se trateaza "dupa ureche".

2. NU  AVEM UN CASTIGATOR LA CATEGORIA "Cel mai bun sirop de tuse". Exista, in schimb, o gama foarte larga de siropuri de tuse din care medicul va alege (dupa consult) pe cel potrivit. In plus, trebuie sa aveti in vedere ca in multe cazuri, pe langa siropul de tuse, trebuiesc administrate si alte medicamente (chiar si antibiotic in cazul infectiilor bacteriene) - un argument in plus pentru a va adresa medicului in scopul primirii unui TRATAMENT COMPLET, PERSONALIZAT pentru copilul dumneavoastra.

De ce am insiruit toate aceste produse farmaceutice daca nu recomand sa le administrati in lipsa consultului medical? Deoarece eu consider ca parintii ar trebui sa aiba un minim de cunostinte in ceea ce priveste medicatia si sanatatea copilului, in general.

In speranta ca articolul v-a fost folositor, va invit sa-l distribuiti pe Facebook daca aveti prieteni carora le-ar fi de ajutor si, daca aveti nelamuriri sau intrebari suplimentare, va invit sa le adresati in sectiunea comentarii.

Mai mult ...

Bronsiolita acuta

18:59

Bronsiolita este o afectiune inflamatorie acuta a cailor respiratorii inferioare de cauza preponderent virala, caracteristica sugarului si copilului mic. Reprezinta cea mai frecventa cauza de spitalizare in primul an de viata.

CAUZELE BRONSIOLITEI

De cele mai multe ori boala este determinata de virusul sincitial respirator, dar pot fi implicati si alti agenti precum rinovirusul, virusul gripal, paragripal, coronavirusul, si germeni atipici precum Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae, Chlamydia trachomatis.

Cel mai mare numar de cazuri de bronsiolita se inregistreaza in intervalul de varsta 3-6 luni, fiind afectati mai frecvent sugarii de sex masculin.

Sursa de infectie este, de obicei, un membru al familiei cu o infectie respiratorie acuta, iar transmiterea virusului se realizeaza prin secretii nazale, tuse, stranut, obiecte recent contaminate cu secretii rinofaringiene (jucarii, vesela).

Printre factorii care favorizeaza aparitia bronsiolitei acute se numara: prematuritatea, alimentatia artificiala, aglomeratia, expunerea la fum de tigara, malnutritia si deficitul imun.

CUM SE MANIFESTA BRONSIOLITA?

Majoritatea sugarilor afectati au istoric de expunere la infectie, prin contact cu persoane adulte cu forme usoare de boli respiratorii acute.

Boala este precedata de o rinofaringita acuta manifestata prin febra moderata, secretie nazala apoasa, tuse, stranut si apetit capricios.

In evolutie apar urmatoarele semne si simptome:

• tuse spastica, in accese, care in cateva zile devine productiva;
• polipnee (respiratie rapida);
• wheezing (respiratie sueratoare);
• expir prelungit;
• agitatie;
• refuzul alimentatiei;
• meteorism abdominal/ varsaturi.

In cazurile grave, pot aparea semne de insuficienta respiratorie:

• respiratie rapida (60-80 respiratii/minut), geamat expirator;
• sete de aer;
• cianoza (coloratie albastruie a pielii si mucoaselor);
• dificultatie de alimentare si hidratare orala;

Investigatiile biologice sunt sugestive pentru o infectie virala, dar pot releva si o eventuala suprainfectie bacteriana.

TRATAMENTUL BRONSIOLITEI ACUTE

Masuri generale:

• Aport lichidian crescut pentru inlocuirea pierderilor suferite prin tahipnee (frecventa respiratorie crescuta) si febra. Lichidele se administreaza preferabil oral sub forma de sucuri proaspete de fructe/ legume, supe, ceaiuri, lapte, apa, sau intravenos in cazul in care copilul refuza alimentatia;
• Alimentatia nu trebuie modificata pe parcursul bolii (daca aceasta este corecta) iar diversificarea trebuie intrerupta pana la vindecarea completa a copilului.
• Pozitionare antireflux la 35-40 grade fata de orizontala, cu capul putin ridicat si in usoara extensie;

Tratament medicamentos:

• Pentru febra se apeleaza la antitermice precum ibuprofen suspensie orala (ex: Nurofen, Algin)/ supozitoare, paracetamol suspensie (ex: Panadol, Bioflu Baby) sau supozitoare. In cazurile cu febra inalta se poate apela - la indicatia medicului - si la algocalmin sub forma de picaturi (ex: Locamin, Alvotor picaturi orale);
• Desfundarea nasului su ser fiziologic sau apa de mare (Quixx Baby, Nosette Baby picaturi) prin picurarea a 1-2 picaturi in fiecare nara, urmata de aspirarea secretiilor umectate cu pompita nazala sau aspiratorul nazal (ex: Batista bebelusului); 
• In functie de gravitatea bronsiolitei, medicul poate recomanda efectuarea aerosolilor cu solutie salina hipertonica (ex: Respisun) sau aerosoli cu Adrenalina + Respisun/ ser fiziologic;
• Pentru formele severe de boala, se apeleaza, in plus, la corticoterapie sistemica (ex: Hidrocortizon administrat intramuscular sau intravenos, Prednison administrat oral);
• Antibioticele vor fi folosite doar la indicatia medicului.

Ultima actualizare: 05.06.2015

Mai mult ...

Intoleranta la lactoza la sugari si copii

20:44

Intoleranta la lactoza este cea mai raspandita forma de deficit enzimatic tradusa prin incapacitatea de a digera si de a absorbi lactoza, glucidul care se gaseste in lapte si produse lactate. Enzima implicata in metabolizarea lactozei poarta numele de lactaza si este secretata in mod obisnuit la nivelul mucoasei intestinului subtire. Lactaza hidrolizeaza lactoza pana la glucoza si galactoza.
In intoleranta la lactoza, din cauza deficitului enzimatic, lactoza ramane nedigerata, nu poate fi absorbita din intestinul subtire si ajunge astfel in intestinul gros unde prin fermentatie produce simptome specifice precum: senzatie de plenitudine, meteorism, dureri abdominale colicative, uneori greturi, varsaturi si astenie.


INTOLERANTA LA LACTOZA - TIPURI

Intoleranta congenitala la lactoza - afectiune foarte rara care consta in incapacitatea innascuta a intestinului subtire de a sintetiza lactaza. Clinic, bebelusul prezinta diaree apoasa la initierea alimentatiei (lapte matern sau formula de lapte obisnuita).

Intoleranta primara la lactoza - apare odata cu inaintarea in varsta, fiind cauzata de reducerea progresiva a activitatii lactazei din enterocite. Acest proces este caracteristic tuturor mamiferelor, insa, in ceea ce priveste omul, nu toate persoanele dobandesc aceasta intoleranta. Declinul activitatii enzimatice incepe, de obicei, la varsta prescolara, dar se poate inregistra si un inceput mai tardiv, la orice varsta. Momentul si rata de reducere a nivelului de lactaza sunt determinate genetic.

Intoleranta secundara la lactoza - apare in urma unei afectiuni acute precum gastroenterita sau cronice cum ar fi boala Crohn sau boala celiaca. In aceste cazuri, deficitul de lactaza se manifesta temporar, disparand dupa regenerarea mucoasei intestinale lezate.


INTOLERANTA LA LACTOZA - DIAGNOSTIC

Testul genetic pentru intoleranta la lactoza se efectueaza dintr-o proba de sange venos (prin PCR - reactie de polimerizare in lant) si ofera rezulatate sigure. Interpretarea rezultatelor:
Genotip 13910 C/C (homozigot): predispozitie genetica clara pentru intoleranta la lactoza;
Genotip 13910 T/C (heterozigot): asociaza rareori intoleranta primara la lactoza, adesea compensata; simptomele sunt usoare;
Genotip 13910 T/T (homozigot): nu exista predispozitie genetica pentru intoleranta la lactoza.

Testul se poate efectua in laboratoare private precum Synevo, Bioclinica, Synlab si altele, in prezent avand pret cuprins intre 200 si 300 lei.

In prezenta manifestarilor clinice, rezultatul pozitiv al testului genetic confirma diagnosticul. Daca rezultatul testului genetic este negativ, cu manifestari clinice prezente, se impune diagnosticul diferential cu alergia la lapte si produse lactate, alte alergii alimentare si cu bolile inflamatorii intestinale.

Proba de digestie permite determinarea pH-ului dintr-o proba de scaun. Daca scaunul este foarte acid (pH mai mic de 5,5), atunci indica prezenta lactozei nedigerate.


CARE ESTE DIFERENTA DINTRE INTOLERANTA LA LACTOZA SI ALERGIA LA LAPTE?

Uneori, intoleranta la lactoza este confundata cu alergia la lapte si produse lactate, desi este vorba de fenomene complet diferite. Intoleranta la lactoza este provocata de o activitate enzimatica intestinala redusa, in timp ce alergia presupune alertarea sistemului imunitar care secreta anticorpi.


INTOLERANTA LA LACTOZA - TRATAMENT

Eliminarea produselor cu lactoza din alimentatie conduce la disparitia simptomelor. 
Lista principalelor alimente care contin lactoza:

• orice tip de lapte de origine animala (chiar si fiert!) si produse lactate
• mezeluri preambalate
• sosuri cumparate, supe la plic
• prajituri, torturi, produse de patiserie
• unele tipuri de paine ( care contin lapte praf)
• ciocolata cu lapte, inghetata
• ketchup, mustar, maioneza
• margarina, indulcitori

Iaurtul, untul, branza de vaca, cascavalul obisnuit, cascavalul Emmentaler si alte branzeturi maturate sunt de obicei mai bine tolerate, deoarece lactoza este partial hidrolizata de bacterii in timpul procesului de preparare.
Majoritatea persoanelor cu deficit primar de lactaza tolereaza pana la 240 ml lapte/ pranz (maxim 12 grame de lactoza) fara aparitia simptomelor.

In cazul sugarilor cu intoleranta la lactoza, laptele matern sau formulele de lapte obisnuite pot fi administrate in siguranta deoarece, in majoritatea cazurilor, intestinul bebelusului produce suficienta lactaza pentru o digestie optima.

Pentru cazurile de intoleranta secundara (prezinta in cazurile severe de gastroenterita de exemplu) se  indica temporar administrarea de formule de lapte delactozate.

Suplimentele alimentare sub forma de picaturi la sugari (ex:Colief) sau capsule si tablete pentru copiii mai mari (ex: Lactase Enzymes de la Secom) sunt alternative disponibile pentru inlocuirea enzimei. Folosirea lor este indicata pentru produsele lactate solide. Administrarea lor, in special la ora mesei, s-a dovedit eficace si fara efecte adverse.

Persoanele cu deficit primar de lactaza trebuie sa creasca progresiv si regulat consumul de lapte, deoarece expunerea continua intensifica numarul si eficienta bacteriilor din colon. Eliminarea totala a lactozei din dieta poate inrautati simptomele intolerantei la lactoza in cazul in care lactoza este ingerata intamplator sau reintrodusa brusc.


INTOLERANTA LA LACTOZA - RISCURI ASOCIATE CU RENUNTAREA LA LACTATE

Copiii cu intoleranta la lactoza pot prezenta:

• deshidratare 
• rahitism sau osteopenie (prin aport insuficient de calciu si vitamina D)
• afectarea apararii antiinfectioase
• obezitate (prin adoptarea unei alimentatii dezechilibrate)

Pentru evitarea instalarii problemelor enumerate mai sus, se recomanda consumul unor surse alternative de calciu si vitamina D de origine animala (galbenus de ou, ficat, peste) sau vegetala (fasole uscata, soia, spanac, rucola, patrunjel, marar, urzici, broccoli, varza, alune, migdale, seminte de floarea soarelui). Apele minerale bogate in calciu reprezinta o buna optiune pentru asigurarea aportului zilnic de minerale.

26.04.2020

Mai mult ...

Rujeola la copii (Pojarul) - cum o recunoastem si cum o tratam

00:00

Rujeola este o boala infectioasa foarte contagioasa care apare la copiii nevaccinati in lunile reci ale anului (februarie-mai), mai afectati fiind sugarii, urmati de grupa de varsta 1-14 ani.

Agentul cauzal al bolii este virusul rujeolic care se transmite de la persoana bolnava la cea sanatoasa direct - prin tuse si stranut (picaturi de secretie nazo-faringiana), dar si indirect prin curenti de aer si prin contactul cu obiecte sau suprafete contaminate (jucarii, tacamuri, vesela, piese de mobilier).

RUJEOLA LA COPII - SEMNE SI SIMPTOME

Manifestarile bolii apar dupa o perioada de incubatie de 8-14 zile. Semne si simptome:

• Febra (39° C) ,
• Afectare oculo-nazala: congestie conjunctivala, edematierea ploapelor, lacrimare intensa si scurgere nazala abundenta, seroasa sau mucoasa ce confera bolnavului aspect de " copil plans”,
• Disfonie (raguseala) insotita frecvent de tuse seaca, iritativa sau productiva,
• Congestie difuza velo-faringo-amigdaliana (gat rosu), cu puncte hemoragice de 3-5 mm si contur neregulat (“enantem stropit”),
• Limba saburala (incarcata) cu deposit albicios central si marginile rosii,
• Tulburari digestive: varsaturi, scaune diareice, dureri abdominale,
• Semnul Koplik este patognomonic pentru rujeola si apare la 2-4 zile de la debutul simptomelor pe mucoasa jugala sau gingivala sub forma uneia sau mai multor papule albicioase cu diametrul de 1-2 milimetri si aspect de “graunte de gris”, izolate sau grupate, diseminate pe fond eritematos (rosu),
• Tulburari nervoase: iritabilitate, cefalee (dureri de cap), convulsii tonico-clonice (la sugar si copilul mic).

Eruptia cutanata apare la 3-5 zile dupa aparitia semnului Koplik si se prezinta sub forma unor maculo-papule congestive (bubite rosietice), uneori pruriginoase, cu diametru variabil, cuprins intre 2 mm si 3 cm ce apar initial la nivelul fetei, pre-si retro-auricular si pe partile laterale ale gatului, apoi se extind pe trunchi si membre, inclusiv pe palme si talpi.

In perioada de varf a bolii, temperatura poate creste atingand chiar 40°C, iar starea generala a copilului este influentata. Dupa 3-5 zile, simptomele se amelioreaza, febra scade iar elementele eruptive dispar in ordinea aparitiei lor, lasand in urma o pigmentatie aramie care ulterior se descuameaza.

Rujeola determina rar complicatii, cele mai frecvente fiind determinate de suprainfectia bacteriana  -  conjunctivita purulenta, sinuzita, stomatita, angina sau otita supurata.

Diagnosticul de rujeola nu necesita in mod obisnuit investigatii paraclinice, sprijinindu-se in general pe istoricul de contact cu o persoana bolnava si pe semnele clinice mai sus descrise. 

Examenele biologice sanghine pot releva in cazul rujeolei: leucopenie (scaderea numarului globulelor albe din sange) si limfocitoza (cresterea numarului limfocitelor sangvine). In stadiul acut al bolii se observa cresterea numarului Ig M rujeolice iar in faza de convalescenta creste nivelul anticorpilor Ig G.


RUJEOLA LA COPII - TRATAMENT

Tratamentul rujeolei necomplicate consta in:

• Izolare la domiciliu 7-10 zile pentru a nu transmite boala altor persoane nevaccinate;
• Repaus la pat in perioada febrila;
• Spalaturi oculare cu ser fiziologic in cazul aparitiei conjunctivitei;
• Hidratare adecvata in perioada febrila cu lapte, apa minerala plata, ceaiuri, sucuri de fructe - conform varstei;
• Combaterea febrei cu antipiretice: paracetamol (supozitoare, Panadol sirop, Paracetamol comprimate la copiii mai mari de 6 ani), ibuprofen (Nurofen, Brufen, Algin) sau algocalmin (Locamin picaturi pentru copiii cu varsta peste 3 luni, Novocalmin supozitoare pentru copiii peste 4 ani si Algocalmin comprimate incepand cu varsta de 15 ani);
• Tusea productiva se calmeaza cu siropuri expectorante (Erdomed, Fluimucil, Plantexir, Koflet) si ceai caldut de musetel cu putina miere (la copiii cu vasta peste 1 an);
• In cazul varsaturilor se administreaza antiemetice precum Metoclopramid. Se poate apela si la alte preparate precum Debridat sau Emetix care grabesc evacuarea gastrica, scazand astfel riscul de varsatura;
• NU se indica antibiotice in cazul rujeolei necomplicate, afectiunea fiind de natura virala.

RUJEOALA LA COPII - VACCIN

Preventia actuala a bolii se realizeaza prin administrarea triplului vaccin ROR (vaccin anti- rujeola, oreion si rubeola), care, conform schemei actuale, se administreaza la varsta de 1 an, cu rapel (revaccinare) la 5 ani.

In cazul copiilor sub 1 an expusi la rujeola, cazul copiilor cu boli maligne aflati sub radio- sau chimioterapie, a copiilor cu imunitate scazuta si a persoanelor cu risc crescut de dezvoltare a unei forme severe de boala, se recomanda imunizare pasiva cu imunoglobuline in primele 6 zile de la expunere.

Ultima actualizare:18.07.2014

Mai mult ...