Polipii nazali (Vegetatiile adenoide) - pobila cauza a sforaitului la copii

00:00

Vegetatiile adenoide (sau polipii - denumire sub care sunt cunoscute de pacienti) reprezinta cresterea in volum a tesutului limfoid situat in spatele nasului, in regiunea dintre nas si gat. Tesutul limfoid este prezent la acest nivel inca de la nastere si creste in volum in primii ani de viata pentru ca spre pubertate sa involueze.

Rolul acestor formatiuni limfoide este atat de bariera mecanica impotriva particulelor microbiene si de alta natura din aer ajunse aici prin fluxul respirator, cat si de producere de anticorpi impotriva acestor microorganisme.


CAUZELE POLIPILOR LA COPII

Vegetatiile adenoidecresc in dimensiuni de obicei atunci cand copiii incep sa frecventeze colectivitatea, moment care coincide cu cresterea frecventei episoadelor infectioase. Pe langa infectiile repetate in sfera ORL, alergiile respiratorii si expunerea la noxe joaca, de asemenea, un rol important in aparitia polipilor.


POLIPI LA COPII - SEMNE SI SIMPTOME

Manifestarile evocatoare pentru vegetatiile adenoide includ:

• respiratie de tip oral (copilul respira pe gura) - initial in timpul somnului, asociata cu sfotraitul. Ulterior, cand polipii au dimensiuni mari, respiratia orala apare si in timpul zilei conducand la uscaciunea mucoasei nazale si orale (copilul "sta cu gura deschisa");
• voce nazonata - copilul vorbeste "pe nas";
• tuse nocturna, iritativa - cauzata de iritatia faringelui si laringelui de catre aerul inspirat pe cale orala;
• diminuarea gustului si mirosului;
• scaderea auzului;

Copiii cu polipi pot asocia:

• rinita recurenta sau cronica
• sinuzita recurenta sau cronica
• otita medie recurenta sau cronica (prin obstruarea orificiului trompei lui Eustachio)

POLIPI LA COPII - TRATAMENT MEDICAMENTOS

Tratamentul adenoiditei acute consta in administarea de simptomatice si, in cazul infectiilor bacteriene, antibiotice.

Tratamentul simptomatic se refera la dezobstructie nazala cu apa de mare sau ser fiziologic si aspiratia secretiilor, antiinflamatoare (Nurofen/ Algin).


POLIPI LA COPII - TRATAMENT CHIRURGICAL (OPERATIA DE POLIPI LA COPII)

Tratamentul adenoiditei cronice este de electie chirurgical - adenoidectomie.

Cresterea maxima a vegetatiilor (polipilor) are loc in jurul varstei de 5-6 ani, acesta fiind si momentul propice pentru operatie. In literatura de specialitate se spune ca vegetatiile adenoide operate inaintea implinirii varstei de 5 ani pot recidiva mai frecvent decat la copiii operati dupa aceasta varsta. 

In ceea ce priveste anotimpul, daca interventia chirurgicala poate fi temporizata, este de preferat ca aceasta sa se efectueze primavara sau la inceputul verii, iar la cateva saptamani/ luni postoperator pacientului ii este recomandat sa mearga la mare intrucat mediul salin si aerosolii marini favorizeaza recuperarea.

Interventia chirurgicala se poate efectua atat cu anestezie locala cat si cu anestezie generala, iar complicatiile sunt rare si minore (legate de anestezie, hemoragie, suprainfectie).

Dupa operatie se recomanda repaus la domicilui 7-10 zile si evitarea colectivitatii cel putin o saptamana. De asemenea, se evita consumul de alimente fierbinti, condimentate si bauturile carbogazoase.

Ultima actualizare 4.01.2015

Mai mult ...

5 Siropuri din plante recomandate pentru tusea productiva

15:55

Dragi mamici,

Astazi m-am gandit sa trec in revista o serie de siropuri pentru tuse productiva pe care le recomand frecvent copiilor care se prezinta la consultatie cu afectiuni respiratorii insotite de tuse.

In cazul copiilor, tusea productiva apare, de cele mai multe ori, din cauza iritarii cailor aeriene cu hiperproductie de mucus. Deoarece micutii nu expectoreaza, mucusul abundent este dificil de eliminat. De aceea, medicii recomanda siropuri care amelioreaza inflamatia si ajuta la fluidifierea secretiilor vascoase din tractul respirator.

Pe piata exista o gama foarte larga de siropuri pentru tuse productiva, insa astazi ma voi limita la 5 dintre acestea:

Minunino tuse si expectoratie - Mure - este un siropel pe baza de mure, nalba mare, flori de tei si cimbu, indulcit cu zahar. Flaconul are 100 ml si este insotit de o lingurita dozatoare cu marcaj de 2,5 si 5 ml. Datorita gustului dulceag de mure, acest sirop este usor acceptat de copilasi si poate fi administrat incepand cu varsta de 1 an in urmatoarele doze:

• copii cu varsta de la 1 la 3 ani: cate 2,5 ml (adica jumatate de lingurita) de 3 ori pe zi,
• copii cu varsta de peste 3 ani: cate 5 ml (1 lingurita) de 3 ori pe zi.

La copiii carora am recomandat acest sirop, nu am inregistrat reactii alergice sau alte reactii adverse. Fireste, acest sirop nu poate fi recomandat copiilor cu alergie la mure, nalba, tei sau cimbru, nici celor cu diabet zaharat .

Singurul lucru pe care trebuie sa-l aveti in vedere este ca, dupa deschidere, acest sirop trebuie depozitat in frigider (nu la tempratura camerei!) si trebuie consumat in maxim 28 de zile de la deschidere. De aceea, va sfatuiesc sa notati pe flacon ziua desfacerii, pentru a va asigura ca nu-l administrati copilului dupa aceasta perioada. 

Pentru copilasii carora nu le place gustul de mure, exista si Minunino tuse si expectoratie cu gust de coacaze.

Plantexir - este un sirop pe baza iedera cu rol expectorant, spasmolitic (relaxeaza musculatura bronsica) si bactericid (distruge bacteriile), fiind deosebit de eficient in special in bronsite. Este indulcit cu fructoza, motiv pentru care nu este potrivit copiilor cu intoleranta la fructoza.

Flaconul de Plantexir are 100 ml si este insotit de o seringa dozatoare gradata, fiind deci foarte usor de adminstrat. Siropul are gust bun, de cirese, si nu este foarte dulce. Un alt aspect pozitiv este acela ca doza per administare este relativ mica:

• copiii cu varsta intre 1 si 3 ani vor primi cate 1 ml de 3 ori pe zi,
• copiii cu varsta intre 4 si 12 ani primesc cate 1,5 ml de 3 ori pe zi,
• copiii cu varsta de peste 12 ani si adultii trebuie sa primeasca cate 2 ml de 3 ori pe zi.

Dupa deschidere, siropul trebuie pastrat la temperaturi sub 25 de grade (chiar si la frigider) si poate fi consumat in maxim 12 luni. Deci, este foarte posibil sa va ajunga sticluta pentru 1, 2 sau chiar 3 episoade separate de tuse productiva (functie de varsta copilului).

Bronhoklir - este un sirop deosebit prin forma de prezentare, fiind ambalat in plicuri a cate 5 ml fiecare. Acesta formula are avantajul unei administrari facile, fiind uneori mai complicat pentru parinti sa transporte la scoala sau in concedii sticluta de sirop si lingurita dozatoare. Dupa deschidere, siropul se bea direct din plic, nefiind necesara diluarea in apa sau alte lichide.

Substantele active sunt cimbrul de cultura, ciubotica cucului si Echinacea purpurea - plante cu rol devedit in calmarea iritatiei tractului respirator si facilitarea expectoratiei. Gustul este bun, siropul fiind indulcit cu miere si zahar.

Deoarece contine alcool etilic 2%, produsul este destinat doar copiilor cu varsta peste 12 ani si adultilor in doza de 1 plic de 3-5 ori pe zi.  In plus, din cauza continutului de Echinacea, siropul Bronhoklir nu este recomandat persoanelor bolnave de tuberculoza sau celor cu boli autoimune.

Meltus Sirop Expectolin - este un produs pe baza de iedera si acetilcisteina, cu adaos de zinc, indulcit cu miere si fructoza. Potrivit studiilor, iedera este deosebit de eficienta in tratarea afectiunilor inflamatorii cronice ale bronsiilor, acetilcisteina fluidifica secretiile bronsice, iar zincul contribuie la functionarea normala a sistemului imunitar. Mierea, pe langa rolul de indulcitor, are si proprietati antiseptice (inhiba dezvoltarea germenilor patogeni).

Flaconul contine 100 ml sirop si este insotit de o lingurita dozatoare gradata. Gustul de capsuni il face usor acceptat de copii si poate fi administrat simplu, direct din lingurita, sau amestecat in diverse lichide (apa, suc, ceai etc).

Dozele sunt urmatoarele:

• copii intre 2 si 4 ani: cate o lingurita (5 ml) de 2 ori pe zi,
• copii de 4 ani sau mai mari: cate 2 lingurite (10 ml) de 2 ori pe zi.

Dupa deschidere, sticluta se pastreza la temperaturi sub 25 de grade, iar siropul se poate consuma in maxim 28 de zile de la deschiderea flaconului.

Siropul Tussodep contine o combinatie complexa de plante medicinale cu rol in calmarea tusei productive, dar si a celei seci. In plus, preparatul amelioreaza durerea de gat prin actiunea emolienta si hidratanta a mucoasei orofaringiene, inhiba dezvoltarea agentilor microbieni si sustine sistemul imunitar.

Flaconul contine 150 ml sirop si este insotit de o masura dozatoare. 

Inainte de deschidere, agitati flaconul bine si administrati in urmatoarele doze:

• copii 6 luni - 1 an: 2,5 ml de 2 ori pe zi,
• copii 1-3 ani: cate 5 ml de 2 ori pe zi,
• copii 3-6 ani: 7,5 ml de 2 ori pe zi,
• copii 6-12 ani: 10 ml de 2 ori pe zi.

Aveti in vedere ca se administreaza la o ora distanta de mese.

Dupa deschidere, siropul se pastreaza la temperaturi sub 25 de grade si poate fi administrat pana la data inscriptionata pe ambalaj.

Desi fiecare dintre aceste siropuri poate fi achizitionat de la farmacie fara prescriptie medicala (si chiar din farmacii online), nu recomand sa le administrati fara recomandarea unui medic (dupa consultul copilului). Dupa cum am scris si in alte articole, tusea poate insoti afectiuni usoare cum ar fi faringitele, dar si afectiuni mai severe precum bronsitele sau pneumoniile, iar diagnosticul corect poate fi stabilit doar de medic. In plus, de multe ori, siropul de tuse nu este suficient si trebuie insotit de alte produse medicamentoase recomandate, din nou, de medic. Deci, nu minimizati importanta consultului medical si nu priviti acest articol ca pe o incurajare la automedicatie!

Mai mult ...

Anemia prin deficit de fier la bebelusi si copii - "Lipsa de fier"

17:36

CE ESTE ANEMIA?

Anemia se defineste prin scaderea nivelului hemoglobinei sub valorile considerate normale in functie de varsta:

11g/dl pentru copiii intre 6 luni si 4 ani,

11,5 g/dl pentru copiii intre 5 si 11 ani,

12 g/dl pentru copiii intre 12 si 13 ani.

Hemoglobina este pigmentul rosu al eritrocitelor - celule cu rol in transportul oxigenului de la alveolele pulmonare spre toate organele si tesuturile asigurand buna functionare a acestora.

IMPORTANTA FIERULUI IN ALIMENTATIE

Fierul este necesar pentru producerea de hemoglobina, iar hemoglobina fixeaza oxigenul pentru a fi transportat prin sange catre toate celulele organismului. Deficitul de fier este de cele mai multe ori rezultatul unei alimentatii inadecvate. 

Mai frecvent, anemia feripriva apare:

• la sugarii alimentati cu formule de lapte, diversificati tardiv si/sau incorect,
• in cazul prematurilor si gemenilor,
• la copiii mamelor care nu au primit profilaxie cu fier in timpul sarcinii,
• in cazul unor boli ale tractului digestiv care impiedica sau limiteaza absorbtia fierului din alimente,
• in cazul pierderilor de sange.

Copiii nascuti la termen au rezerve de fier care le ajung in medie pana la varsta de 4-6 luni. Dupa aceasta varsta este adesea necesara suplimentarea cu fier daca prin alimentatie nu se reuseste obtinerea unui nivel optim al fierului seric.

SEMNELE SI SIMPTOMELE ANEMIEI

De multe ori semnele anemiei sunt trecute cu vederea de parinti, iar diagnosticul se stabileste in urma unor teste de sange recomandate pentru evaluarea altor boli.

Bebelusul care sufera de anemie are pielea palida, este usor iritabil si apetitul diminuat. 

La copiii mai mari puteti observa: 

• tulburari alimentare precum ingestie compulsiva de pamant sau gheata, 
• astenie, tulburari de comportament si performante scolare scazute - ca urmare a hipoxiei,
• modificari ale fanerelor precum par uscat, piele aspra si unghii subtiri, cu striatii, care se exfoliza usor,
• infectii respiratorii, otice si digestive  - sunt mai frecvente la copiii cu anemie.

In formele severe de anemie pot aparea: tahicardie, cardiomegalie, suflu sistolic, glosite, stomatite.

ESTE GRAVA ANEMIA ?

In lipsa unui tratament adecvat, anemia prelungita poate afecta considerabil cresterea si dezvoltarea normala a bebelusului. Conform unor studii, carenta persistenta de fier din timpul copilariei afecteaza in mod negativ capacitatile intelectuale ale viitorilor adulti.

CAND ESTE NECESAR CONSULTUL MEDICAL ?

Daca bebelusul este palid, apatic, usor iritabil, nu are pofta de mancare si suspectati un deficit de fier, este recomandat sa programati o vizita la medicul de familie sau medicul pediatru.

Dupa consultatie, medicul va recomanda efectuarea investigatiilor necesare, iar daca suspiciunea de anemie feripriva se confirma, vi se vor prescrie suplimente de fier (adesea asociate cu vitamina C), in doze calculate in functie de severitatea anemiei si greutatea bebelusului dumneavoastra. Supradozarea suplimentelor de fier poate duce la tulburari digestive precum varsaturi, diaree sau constipatie, deci este necesara respectarea intocmai a dozelor prescrise.

CUM PUTETI PREVENI ANEMIA FERIPRIVA

Alaptati la san bebelusul in primele 5-6 luni de viata si introduceti laptele de vaca in alimentatie doar dupa varsta de 1 an, maxim 500 ml pe zi.

Daca bebelusul este hranit cu formule de lapte, alegeti formule imbogatite cu fier.

Copiii la care s-a inceput diversificarea trebuie sa primeasca alimente bogate in fier precum: carne, galbenus de ou, ficat, spanac, mazare, ton, cereale imbogatite cu fier, caise deshidratate, prune uscate.

Ajutati absorbtia fierului din alimente suplimentand dieta copilasului cu alimente bogate in vitamina C precum: kiwi, capsuni, rosii, broccoli, cartofi s.a..

Pentru sugarii nascuti prematur sau cu greutate mica la nastere, se recomanda administrarea de fier elemental (ex Ferrum Hausmann) in doze profilactice incepand cu luna  a treia de viata.

Sugarii cu greutate normala vor primi profilactic preparate de fier dupa varsta de 6 luni daca nu primesc suficiente alimente solide bogate in fier (alimentele mentionate mai sus).

Conform protocolului national, screeningul deficitului de fier trebuie efectuat la varsta de 12 luni si la varsta de 2 ani.

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...

Cum sa tratezi si sa previi intepaturile de insecte la copii

11:39

INSECTE (NE)PRIETENOASE

Majoritatea insectelor sunt inofensive si copiii nu se tem de ele. Totusi, intepaturile de albina, viespe sau furnica rosie de camp pot provoca reactii  locale severe si chiar soc anafilactic. Ultima eventualitate este, din fericire, foarte rara. Intepaturile de tantar si paianjen pot provoca si ele reactii alergice locale, dar aceste cazuri sunt mai rare.

CUM RECUNOASTEM INTEPATURILE SI MUSCATURILE DE INSECTE SI ARAHNIDE ?

Intepaturile de albine, viespi si bondari.

De obicei, imediat dupa ce copilul este intepat, locul intepaturii devine dureros, apoi se umfla si se inroseste. Pot exista cazuri in care reactiile sunt mai severe incluzand varsaturi sau diaree, ameteala si chiar dificultati de respiratie.

Tantarii provoaca de obicei reactii minime. Locul intepaturii devine rosu, umflat si apare mancarime locala.

Mustele, furnicile si gandacii pot provoca umflaturi dureroase care supureaza.

Muscaturile de paianjen.

Vaduva neagra este un paianjen veninos rar intalnit la noi in tara, insa muscatura sa provoaca reactii destul de severe. Se ascunde in gramezi de lemne, soproane, beciuri si poate fi recunoascut prin corpul negru-lucios si semnul caracteristic de pe partea inferoara a abdomenului sub forma de clepsidra rosie. Muscatura este nedureroasa insa, la scurt timp este urmata de dureri abdominale intense ce apar in valuri (crampe), apoi apar dificultati in respiratie si manifestari precum: greturi, varsaturi, dureri de cap, transpiratii intense, spasme musculare, tremuraturi si furnicaturi la nivelul mainilor.

TREBUIE SA MA INGRIJOREZ ?

Majoritatea copiilor prezinta reactii usoare la intepaturile sau muscaturile de insecte. Totusi, copiii cu o sensibilitate crescuta pot dezvolta reactii grave mergand pana la soc anafilactic.

CAND ESTE NECESAR CONSULTUL MEDICAL ?

Contactati medicul in cel mai scurt timp daca micutul prezinta:

·         Dificultati de respiratie,

·         Respiratie suieratoare,

·         Dureri abdominale, varsaturi sau diaree,

·         Umflaturi ale fetei, buzelor, gatului,

·         Inrosire pe tot corpul sau in alte zone decat locul intepaturii.

Medicul va adresa intrebari referitoare la tipul insectei care a intepat copilul si va consulta micutul cautand semne ale afectarii generale. In cazul unei reactii sistemice se poate indica administrarea adrenalinei.

Daca starea copilului este grava si sunt necesare masuri de sustinere a respiratiei si tensiunii arteriale, copilul  va fi stabilizat intr-un departament de urgente.

CE MASURI POT FI LUATE ACASA ?

Pasi de urmat:

1. Daca acul insectei este vizibil ramas in pielea copilului, indepartati-l folosind o penseta.

2. Spalati zona intepaturii cu apa si sapun.

3. Pentru calmarea durerii si remitera umflaturii, aplicati cuburi de gheata invelite intr-un servet de panza sau folositi comprese reci (timp de 10-15 minute).

4. Ungeti zona intepaturii cu lotiuni calmante precum:

• Gel intepaturi insecte Alevia, 
• Filmogel intepaturi insecte (Urgo) - poate fi folosit pentru copiii cu varsta peste 1 an, 
• Gel calmant pentru intepaturi de insecte (Viva pharma) - pentru copiii cu varsta mai mare de 3 ani.

Pentru copiii cu alergii cauzate de intepaturi de insecte este recomandata folosirea cremelor cu antihistaminice cum ar fi:

• Fenistil gel 0,1% - aplicati pe zona intepaturii de 2-4 ori pe zi (la sugari si copii cu varsta mai mica de 3 ani nu este indicat a se aplica pe suprafete cutanate mari, ci doar punctual),
• Dermodrin unguent - potrivit pentru copiii cu varsta peste 2 ani. Masati zona afectata cu unguent de maxim 5 ori pe zi,
• Rival gel 20 mg/g - pentru copiii mai mari de 2 ani, aplicati de maxim 4 ori pe zi. 

Daca locul intepaturii este foarte umflat, rosu, cu mancarimi intense, anuntati medicul. Acesta va poate recomanda creme ce contin corticosteroizi precum Locoid 1mg/g crema - aplicatii de maxim 3 ori pe zi.

Uneori, medicul poate recomanda si antihistaminice cu administrare orala precum Aerius solutie orala sau comprimate, Claritine sirop sau comprimate.

Pentru cazurile de intepaturi urmate de reactie cutanata extinsa, intepaturi multiple si cazurile care evolueaza cu dificultati de respiratie, suieraturi in piept, tulburari digestive, umflarea fetei, ochilor, buzelor, limbii, gatului este necesar consultul medical de urgenta.

CUM PUTETI PREVENI INTEPATURILE DE INSECTE ?

Evitati, mai ales in timpul verii, sa parfumati pielea copilului prin spray-uri, sapunuri, lotiuni sau uleiuri;

Evitati pe cat posibil zonele unde sunt de obicei insecte cum ar fi: pubelele de gunoi, ochiurile de apa statuta, campurile inflorite;

Evitati sa starniti albinele si insectele in general;

Montati plase contra tantarilor la geamuri;

Folositi produse care tin la distanta insectele: 

Pediakid Spray anti-tantari si capuse Bouclier Insect (pentru copiii cu varsta peste 3 luni), ofera protectie timp de 8 ore de la aplicare, 

Spray RepellOn anti-tantari si alte insecte  (pentru copiii cu varsta peste 1 an), ofera protectie timp de 7 ore de la aplicare,

Bratari de silicon parfumate cu uleiuri esentiale Los Mosquitos sau Alontan Natural - pentru copiii mai mari de 3 ani,

Brosa parfumata cu ulei de lemongrass de la Chicco - poate fi prinsa de hainutele sau palarioarele copiilor care au implinit 3 ani,

Plasturi Squitos - pot fi utilizati inclusiv pentru protejarea bebelusilor (de la zero luni). Se aplica pe hainele copilului, pe carucior sau in patut si ofera protectie timp de 72 ore prin eliberarea treptata a uleiurilor de citronella si eucalipt.

Ultima actualizare 22.02.2015

Mai mult ...

Viermisorii la copii

11:31

Parazitii intestinali sunt intalniti mai frecvent la copii, insa pot infecta si adultii afectand mai mult sau mai putin starea generala a acestora.
Iata care sunt cele mai intalnite boli cauzate de parazitii intestinali si cum le putem preveni sau trata:

Giardioza

Giardioza este boala cauzata de Giardia lamblia, parazit care provoaca atat la copii, cat si la adulti, diaree acuta sau cronica.

Giardia ajunge in organism prin apa, alimente sau maini contaminate. Odata ajunse in tubul digestiv, chisturile de giardia se transforma si se ataseaza de mucoasa intestinului. Simptomele neplacute ale giardiozei sunt date de tulburarea absorbtiei intestinale. Astfel, apar semne si simptome precum: scaune diareice urat mirositoare (uneori cu sange si/ sau mucus), varsaturi, greturi, dureri abdominale, balonare, oboseala, scaderea puterii de concentrare, precum si scadere in greutate.

Tratamentul infectiei cu giardia se aplica tuturor membrilor familiei, conform recomandarilor medicului. De obicei, pentru copiii cu varsta peste 2 ani se administreaza Vermigal suspensie orala - 1 flacon pe zi, 5 zile si pentru copiii mai mari de 6 ani - Saprosan. Alte optiuni pentru tratamentul giardiozei: Wormex - sirop pe baza de plante ce poate fi administrat in siguranta copiilor cu varsta peste 1 an (cura de 30 zile) sau Phytovermil de la Pediakid pentru copiii cu varsta peste 6 luni (care au inceput diversificarea) cate 10 ml pe zi, in jumatate pahar de apa, timp de 12 zile consecutiv.

Oxiuroza

Oxiuroza este boala provocata de oxiuri (Enterobius vermicularis) -  mici viermi cilindrici de culoare alba, care se transmit prin intermediul oualor. Odata ingerate, ouale de oxiuri se localizeaza in intestinul subtire, unde se dezvolta pana la forma de adult care trece spre partea terminala a intestinului. In timpul noptii, femelele migreaza prin anus in zona perianala, unde isi depun ouale. De aceea, oxiuroza se manifesta prin mancarimi intense la nivelul anusului, insomnie sau somn agitat si iritabilitate. De obicei, cand un membru al familiei este infestat, acesta ajunge sa infesteze toti membrii.

Tratamentul medicamentos al oxiurozei consta in administrarea de Vermigal in doza unica, Wormex timp de 14 zile, Nikvorm sirop etc., si este eficient doar in cazul respectarii riguroase a conditiilor de igiena. Este recomandat ca toti membrii familiei sa urmeze tratamentul.

Ascaridioza

Ascaridioza este boala cauzata de limbrici (Ascaris lumbricoides) - viermi cilindrici care pot parazita atat intestinul omului cat si al animalelor. Ouale limbricilor sunt inghitite de om odata cu apa sau alimentele si ajung in stomac, unde se transforma in larve. Larvele trec in plamani, se maturizeaza si ies apoi din caile respiratorii, spre cavitatea bucala si sunt din nou inghitite. Astfel, ascarizii ajung iar in intestin, loc unde ating maturitatea deplina. In mediul intestinal, femelele mature depun oua care sunt apoi eliminate odata cu materiile fecale.

Copilul infestat cu ascarizi va prezenta tulburari digestive, crampe abdominale, balonare, greturi, varsaturi. Tratamentul medicamentos include medicamente precum: albendazol (Vermigal) - pentru copiii mai mari de 2 ani, mebendazol comprimate (Vermox) - pentru copiii peste 6 ani sau siropuri din plante (Wormex, Nikvorm) si se face doar sub supraveghere medicala.

Teniaza

Teniaza este boala cauzata de tenie (Taenia saginata sau Taenia solium), vierme intestinal de dimensiuni foarte mari. La maturitate, tenia poate atinge chiar 3-4 metri lungime.

Tenia ajunge adesea sa fie ingerata sub forma de larva (cisticerc), odata cu carnuri de porc sau vita insuficient preparate termic.

De multe ori, infectia cu tenia trece neobservata de bolnav. Doar in unele cazuri persoanele infectate prezinta dureri abdominale difuze, greturi, varsaturi, modificari ale tranzitului intestinal (constipatie sau diaree), dureri de cap, pierderea sau intensificarea poftei de mancare.

Pentru tratamentul teniazei se recomada Vermigal.

Examenul coproparazitologic

Diagnosticarea parazitozelor nu se face doar pe baza simptomatologiei, ci este necesara efectuarea unui examen coproparazitologic. Acest examen consta in analiza scaunului copilului, pentru a depista prezenta elementelor parazitare (oua de paraziti, larve, chiste sau indivizi adulti). Ouale nu sunt eliminate in scaun in fiecare zi, de aceea este necesara repetarea examenului coproparazitologic 3-5 zile la rand sau de 3 ori la interval de 2-3 zile.

Antigenul Giardia prezent in materiile fecale stabileste diagnosticul de giardioza.

Amprenta anala - este metoda cea mai eficienta pentru depistarea oxiurilor.

Masuri preventive

• mentineti curata camera copilului si aerisiti zilnic
• folositi olite individuale
• dezinfectati olita si vasul WC zilnic
• spalati bine fructele si legumele inainte de consum
• spalati mainile copilului cu apa si sapun inainte de fiecare masa si dupa folosirea toaletei
• taiati scurt unghiile 
• nu permiteti copilului sa se joace in zonele din parcuri unde sunt excremente de animale
• preparati termic suficient produsele din carne

Ultima actualizare: 5.05.2016

Mai mult ...

Durerea de urechi la bebelusi si copii

20:19

CAUZELE DURERII DE URECHI LA COPII 

Majoritatea bebelusilor si copiilor mici sufera din cand in cand de dureri de urechi. Acestea sunt determinate de cele mai multe ori de infectia urechii medii (otita medie acuta) cauzata mai frecvent de bacterii care ajung si se multiplica la acest nivel.

In mod normal, lichidul din urechea medie este drenat in nazofaringe printr-un canal ingust numit trompa lui Eustachio. Spre deosebire de adulti, la sugari si copiii mici trompa lui Eustachio este mai scurta, mai larga si orizontalizata, fapt care favorizeaza acumularea de secretii si obstructia acesteia. Astfel se perturba scurgerea normala a secretiilor din casa timpanului in nazofaringe, urmata de multiplicarea rapida a germenilor in lichidul stagnant.

Nu multe mamici stiu ca si alimentarea bebelusului in pozitii nepotrivite predispune la infectii ale urechii medii. Astfel, la sugarii care primesc biberonul cu lapte stand intinsi pe spate, in pozitie orizontala, se poate produce inflamatia trompei lui Eustachio urmata de obstruarea acesteia.

Pe langa infectie, durerile de urechi ale copiilor pot fi determinate si de acumularea de cerumen in exces (adica formarea de dopuri de ceara) sau de lezarea canalului urechii externe cu betisoare de urechi sau alte obiecte introduse in conductul auditiv extern (creioane, piese de jucarii etc.).

CUM RECUNOASTEM INFECTIA URECHII (OTITA MEDIE ACUTA) ?

De cele mai multe ori, otita medie apare in urma unei infectii de tract respirator superior (faringita) sau concomitent cu aceasta. 

Semnele si simptomele otitei medii includ:

• durere de ureche
• febra
• stare de nervozitate si iritabilitate
• episoade frecvente si prelungite de plans la sugari 
• pierderea apetitului
• sugarul si copilul mic trag adesea de urechea afectata
• scaderea auzului
• secretii auriculare (descrise de parinti ca "ureche care curge") in cazul fisurarii timpanului

Deoarece sugarii nu pot comunica, in cazul lor iritabilitatea crescuta, trasul de urechi, trezitul din somn si refuzul alimentatiei sunt semne care ar trebui sa ridice suspiciunea de infectie a urechii medii.

Este necesar consultul medical daca:

• simptomele dureaza mai mult de o zi,
• durerile de urechi sunt puternice, sugarul nu doarme si plange frecvent,
• observati scurgerea de puroi sau alte secretii din urechi.

CONSULTUL MEDICAL

In fata suspiciunii de otita, medicul va examina copilul acordand o atentie deosebita urechilor, nasului si gatului.

Daca se stabileste diagnosticul de otita medie acuta, pot fi prescrise antibiotice. Medicul care va consulta copilul este singurul in masura sa stabileasca care este cel mai potrivit tratament, dozele si durata administrarii medicamentelor. De aceea, este necesar sa administrati medicatia conform recomandarilor si sa nu intrerupeti tratamentul inainte de termen chiar daca simptomatologia se remite dupa 2-3 zile de antibioticoterapie.

Alte medicamente ce pot fi incluse in tratamentul otitei medii:

• pentru controlul febrei si durerii - Panadol/ Paracetamol supozitoare;
• pentru efectul antiinflamator si antalgic  - Nurofen suspensie/ Algin suspensie;
• tratament local pentru ameliorarea congestiei si durerii - picaturi pentru urechi (Otis-T/ Otipax);
• dezobstructie nazofaringiana cu picaturi pentru nas (ex: Nosette Baby - apa de mare pentru bebelusi/ Maresyl spray nazal pentru copiii mai mari de 2 ani).

SFATURI UTILE

• Nu fumati in casa! Studiile au aratat ca bebelusii expusi fumatului pasiv dezvolta mai frecvent otita.

• Alaptati copilul in pozitie verticala sau oblica, nu culcat! Astfel veti limita riscul inflamarii si obstruarii trompei lui Eustachio urmata de suprainfectia lichidului stagnant.

Mai mult ...

Varsatul de vant (Varicela la copii)

00:00

Varicela este o boala foarte contagioasa cauzata de virusul Varicella-Zoster. 

Caracteristica varicelei este eruptia cutanata sub forma de mici pete roz-rosii care devin rapid proeminente, apoi se transforma in vezicule pline cu lichid. In evolutie, veziculele se usuca si se formeaza cruste care se desprind natural.

CUM SE TRANSMITE VIRUSUL VARICELEI? 

Bolnavii cu varicela sunt foarte contagiosi si pot transmite boala astfel:

• pe calea aerului - prin secretii nazo-faringiene (picaturi de saliva),
• prin contact direct cu continutul veziculelor inainte ca acestea sa fie acoperite de cruste,
• de la mama bolnava la fat (prin intermediul placentei), cu risc maxim in trimestrul II de sarcina.

Varicela este contagioasa incepand cu 1-2 zile inaintea aparitiei eruptiei cutanate si pana la formarea crustelor, aproximativ 14 zile (crustele nu sunt infectante). Astfel, copiii din colectivitati (camine, gradinite, scoli) necesita izolare la domiciliu in medie 2 saptamani (pana la desprinderea completa a crustelor).

Epidemiile de varicela apar iarna si la inceputul primaverii in cicluri de 3-4 ani, afectand mai ales copiii intre 2 si 10 ani, rar pe cei mai mici de 6 luni (datorita protectiei conferite de anticorpii materni pana la aceasta varsta).

La copiii cu sistem imunitar competent, varicela este rareori severa. In schimb, in cazul nou-nascutilor, a pacientilor imunodeprimati (cancere, HIV, corticoterapie prelungita) si a gravidelor evolutia poate fi grava, chiar fatala. Dupa vindecare, varicela genereaza imunitate permanenta (pe viata). Exista insa si un numar limitat de cazuri in care imunitatea se pierde si are loc un al doilea episod de boala.

CARE SUNT SEMNELE SI SIMPTOMELE VARICELEI? 

Perioada de incubatie a bolii este de aproximativ 14 zile. Cu alte cuvinte, primele semne ale bolii apar la 2 saptamani de la contactul cu persoana infectata.

Varicela debuteaza prin simptome precum: febra (38-38,5°C), dureri de cap si inapetenta (lipsa poftei de mancare). Ulterior apare eruptia cutanata in 2-3 valuri eruptive care se succed la 1-3 zile, fiecare val eruptiv fiind insotit de un croset febril.

Leziunile cutanate au initial aspect de pete rosii care in decurs de cateva ore devin proeminente, ulterior se transforma in basicute cu lichid clar, asemanatoare “boabelor de roua”. In cateva zile, continutul veziculelor devine tulbure si acestea incep sa se usuce rezultand cojite mici brun-negricioase. Eruptia este de regula insotita de senzatie de mancarime. In mod obisnuit, crustele se desprind fara a lasa urme (in afara cazurilor in care veziculele sunt rupte sau se suprainfecteaza).

Leziunile cutanate apar initial la nivelul fetei sau toracelui, apoi se extind pe restul corpului. Eruptia este “in valuri”, adica elemente noi apar cu putin timp inainte ca cele anterioare sa fi format cruste. De obicei incepand cu ziua a 5-a nu mai apar leziuni noi.

Eruptia poate fi prezenta si pe mucoase (enantem) putand afecta: mucoasa bucala – veziculele se rup imediat si apar dureri la inghitit, conjunctiva palpebrala (interiorul pleoapelor), mucoasa genitala sau rectala.

STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE VARICELA

Desi diagnosticul se bazeaza in general pe semnele clinice, consultul medical este necesar pentru deferentierea varicelei de boli cu care se aseamana cum ar fi: zona zoster, herpes, eczema, impetigo difuz, infectii cu rickettsii.


COMPLICATIILE VARICELEI

Varicela se poate complica cu infectii bacteriene secundare ale veziculelor (cel mai frecvent streptococica sau stafilococica), pneumonie variceloasa, miocardita, meningita, encefalita, cerebelita sau artrita.

TRATAMENTUL VARICELEI

Masuri generale:

• Izolare la domiciliu pana la desprinderea completa a crustelor (in medie 14 zile);
• Imbaierea este permisa insa se recomanda evitarea frecarii pielii cu buretele de baie in favoarea gelurilor blande aplicate fin, cu palma. Dupa baie pielea se sterge cu un prosop curat prin tamponare;
• Unghiile copilului se taie scurt si se evita ruperea veziculelor cu lichid intrucat aceasta conduce la formarea de cicatrici permanente si chiar la suprainfectare bacteriana;
• Se recomanda un aport lichidian adecvat (apa, ceaiuri, supe, sucuri naturale de fructe) si o alimentatie usoara, variata, adaptata varstei.

Tratament medicamentos:

• Fiind o boala de natura virala, varicela nu se trateaza cu antibiotice, insa acestea pot fi necesare in cazul suprainfectarii leziunilor;
• Febra se trateaza cu antitermice precum paracetamol;
• Senzatia de mancarime se calmeaza aplicand Mixtura mentolata sau unguente care contin calamina precum Pruriced gel®;
• Tratamentul antiviral (Aciclovir, Valacyclovir, Famciclovir) nu se indica tuturor bolnavilor, ci doar unor categorii speciale;
• Cazurile grave de boala se interneaza in spital.

PUTEM PREVENI VARICELA?

Da, varicela poate fi prevenita. Cea mai buna metoda de prevenire este vaccinarea. Vaccinul VARILRIX este disponibil in Romania si poate fi administrat copiilor incepand cu varsta de 9 luni. Pentru o protectie optima, se recoamanda administrarea a 2 doze de vaccin (la minim 6 saptamani distanta una de alta).

Pe langa vaccin, este importanta evitarea persoanelor bolnave, adoptarea unui regim alimentar echilibrat, bogat in fructe si legume proaspete, dar si activitatea fizica regulata.

Ultima actualizare 09.01.2016

Mai mult ...

Boala gura-mana-picior

08:39

Boala gura-mana-picior este o infectie virala foarte contagioasa intalnita in special la copiii cu varsta cuprinsa intre 1 si 6 ani. 

Caracteristice bolii sunt leziunile aftoase de la nivelul mucoasei orofaringiene insotite de eruptie in jurul gurii, pe palme si talpi. Denumirea bolii provine de la localizarea elementelor.

Cauza bolii gura-mana-picior 

Boala este determinata de enterovirusuri. Virusurile Coxsackie A6, A16 si Enterovirusul 71 sunt cel mai frecvent implicate.

Boala este mai frecventa vara si se transmite foarte usor de la un copil la altul prin secretii nazale, saliva, lichid din vezicule sau contact cu materiile fecale ale bolnavului.

Incubatia este de 3-7 zile, insa copilul este contagios inca din aceasta perioada premergatoare aparitiei simptomelor. 

Semne si simptome ale bolii gura-mana-picior

Copii care dezvolta boala prezinta:

• febra mare - 39-40 grade Celsius
• dureri la nivelul gurii si gatului cauzate de leziunile veziculare si ulcerative prezente pe mucoasa buco-faringiana. De obicei, copiii inghit greu alimentele solide, preferandu-le pe cele lichide. Cei mici pot refuza si lichidele, ceea ce duce la deshidratare.
• eruptie maculopapuloasa, veziculoasa pe palme, talpi si in jurul gurii. Succesiunea eruptiei este de cele mai multe ori urmatoarea: gura-mana-picior.
• alterarea starii generale, iritabilitate
• scaderea poftei de mancare
• deshidratare
• este posibila caderea unghiilor in decurs de cateva saptamani de la boala. Pierderea este temporara si unghiile cresc la loc fara a fi nevoie de vreun tratament.

Primul semn al bolii este febra, apoi apar leziunile ulcerative din gura cu durere in gat, scaderea apetitului, modificarea starii generale. Dupa aproximativ 2 zile, apare eruptia maculopapuloasa, veziculoasa. 

Boala se vindeca in 7-10 zile si este autolimitata (adica organismul reuseste singur sa neutralizeze virusul). Dupa vindecare copilul ramane cu imunitate impotriva virusului, dar asta nu inseamna ca nu va putea sa mai contacteze boala, deoarece serotipurile Coxsackie sunt foarte numeroase.

Tratamentul bolii gura-mana-picior

Nu exista un tratament specific bolii, terapia fiind de suport:

• pentru febra se administreaza Paracetamol, Ibuprofen.
• pentru calmarea durerilor date de leziunile veziculare de la nivelul gurii se recomanda Tantum Verde spray, Spray antiviral, Anaftin spray sau Orofar spray - dupa varsta de 4 ani, cate 2 pufuri de 4 ori pe zi. Copiilor mai mari li se recomanda gargara cu apa bicarbonatata (o lingurita de bicarbonat la un pahar de apa).
• administrarea de antivirale poate fi uneori necesara: Virodep picaturi (se poate administra incepand cu varsta de 6 luni), Biosept  A 16 sirop (pentru copiii care au implinit 1 an), Isoprinosine - pentru cazurile mai severe - (dupa varsta de 1 an).

In general, tratamentul se administreaza la domiciliu deoarece boala nu necesita internare, dar bolnavul trebuie izolat, fiind inalt contagios mai ales in prima saptamana de boala. Daca copilul este sever deshidratat, este necesar tratamentul perfuzabil. 

Cum putem preveni contactarea bolii gura-mana-picior ?

Trebuie respectate urmatoarele masuri preventive:

Invatati copiii inca de la varste mici sa se spele pe maini cat mai des, neaparat inainte de masa si dupa mersul la toaleta.

Atunci cand mergeti in locuri de joaca sau parcuri unde nu exista posibilitate de spalare cu apa si sapun, apelati la geluri antibacteriene pentru dezinfectarea mainilor.

Spalati din cand in cand jucariile copiilor. Aceste pot fi adevarate focare de germeni.

Invatati copilul sa nu imparta cu nimeni obiectele de uz personal precum canita, tacamurile, periuta de dinti sau prosopul - atat acasa cat si la gradinita.

Dezinfectati cat mai des suprafetele intens contaminate din baie si bucatarie, dar si podelele pe care copiii se joaca.

Ultima actualizare:13.09.2015

Mai mult ...

Constipatia la bebelusi si copii

07:30

Parintii sunt adesea ingrijorati ca bebelusul ar putea fi constipat daca timp de 1-2 zile acesta nu a avut scaun. In cazul sugarilor, frecventa scaunelor variaza atat de mult incat constipatia este greu de definit. De exemplu, un sugar care are de obicei 3-4 scaune pe zi, poate prezenta, la un moment dat, doar 1 scaun la 2 zile.

In general, constipatia se defineste prin scaune de consistenta dura, care se elimina cu greutate, mai rar de 2 ori pe saptamana, modificare de tranzit care dureaza mai mult de 2 saptamani. 

Daca scaunul este moale si usor eliminat, probabil nu este vorba despre constipatie.

DE CE SE CONSTIPA COPIII ?

Printre factorii predispozanti ai constipatiei la bebelusi si copii se numara:

• Sexul. Fetele sufera de constipatie mai frecvent decat baietii.
• Alimentatia. Dieta bogata in proteine de origine animala (lactate, carne), saraca in fructe si legume proaspete.
• Factori psihologici. Amanarea momentului defecatiei cauzat de defecatii dureroase anterioare.
• Refuzul folosirii toaletelor “straine” (copilul refuza folosirea toaletei de la scoala sau din case straine si amana momentul defecatiei). De asemenea, stresul familial (conflicte, decese) sau scolar pot perturba ritmul normal al defecatiilor.
• Tipul comportamental. Copiii introvertiti, timizi si anxiosi sufera mai frecvent de constipatie.
• Igiena defecatiei. Orarul neregulat (mai ales in perioada instalarii controlului sfincterian – in jurul varstei de 3 ani), predispune la constipatie.

De multe ori, instalarea constipatiei coincide cu una dintre urmatoarele perioade: trecerea sugarului de la alimentatia naturala la cea artificiala, diversificarea, invatarea utilizarii toaletei  de catre copilul mic, inhibarea urgentei la defecatie in timpul orelor, de catre scolar.

Aprofimativ 10% dintre fetitele cu constipatie asociaza infectii de tract urinar recurente.

Cauzele organice de constipatie includ:

• malformatii ano-rectale (imperforatie anala, stenoza anala etc.)
• boala Hirschprung (megacolon congenital)
• boala celiaca
• intoleranta la proteinele laptelui de vaca
• fibroza chistica (ileus meconial)
• colagenoze (sclerodermie, lupus eritematos sistemic)
• neurofibromatoza
• distrofii musculare
• hipotiroidism
• diabet zaharat
• hipercalcemie
• hipopotasemie
• tratament cu antiacide pe baza de aluminiu sau calciu
• tratament cu antihistaminice, fenobarbital, antidepresive

DEFINIREA CONSTIPATIEI 

Constipatia functionala este diagnosticata la copiii cu varsta cuprinsa intre 0-4 ani daca minim 2 din urmatoarele criterii au fost prezente cel putin o luna, iar la copiii peste 4 ani daca minim 2 din urmatoarele criterii au fost prezente cel putin o data pe saptamana, timp de cel putin 2 luni:

• doua sau mai putine scaune pe saptamana;
• cel putin un episod de incontinenta fecala pe saptamana (incontinenta fecala = eliminare involuntara de gaze sau materii fecale);
• abtinere de la defecatie in trecut;
• eliminare dificila sau eliminarea unor materii fecale de consistenta crescuta;
• prezenta de mase fecale mari in rect;
• eliminarea de materii fecale cu diametru mare.

Belelusii si copiii constipati prezinta:

• Durere in timpul defecatiei - sugarii gem si fac grimase in timpul defecatiei, cei mari acuza dureri 
• Scaune de consistenta dura
• Urme de sange in scaun - Sangele rosu deschis poate fi rezultatul fisurilor anale cauzate de eliminarea scaunelor tari
• Dureri abdominale
• Constipatia cronica se poate insoti de fisuri anale, hemoroizi, dermatita sau abcese

Majoritatea constipatiilor la bebelusi au forme usoare, sunt cauzate de schimbarea regimului alimentar (diversificare), si se remit prin cresterea consumului de lichide si a cantitatii de fibre din dieta.

CAND ESTE NECESAR CONSULTUL MEDICAL ?

Adresati-va medicului daca simptomatologia nu se amelioreaza dupa modificarea regimului alimentar.

Nu administrati bebelusului laxative, clisme sau alte medicamente fara acordul medicului!

CONSULTUL MEDICAL

Medicul va adresa intrebari referitoare la frecventa si consistenta scaunelor, regimul alimentar al copilului si aportul lichidian, prezenta durerilor abdominale ori a sangerarilor insotitoare. De asemenea, va palpa abdomenul micutului pentru evaluarea meteorismului abdominal si a eventualelor mase intraabdominale.

In prima etapa nu sunt necesare investigatii paraclinice. Acestea sunt necesare daca dupa 4-6 saptamani tratamentul nu a fost eficient. Astfel, pot fi indicate investigatii precum:

• Hemoleucograma, VSH
• Glicemie
• Calcemie, potasemie
• Uree, creatinina
• TSH, FT4 - pentru excluderea hipotiroidismului
• Ac antitransglutaminaza tisulara (+/- antiendomisium) - pentru excluderea bolii celiace
• Ig E total si Ig specific la lapte de vaca
• Examen coproparazitologic
• Test pentru hemoragii oculte
• Ecografie abdominala (masurarea diametrului transvers al rectului, grosimea peretelui anterior al rectului)
• examen radiologic cu substanta de contrast a tractului digestiv inferior (clisma)
• Irigografie (sub varsta de 1 an pentru excluderea bolii Hirschprung)
• Rectosigmoidoscopie sau colonoscopie cu biopsie de mucoasa rectala
• Uneori poate fi necesara efectuarea unui examen neurologic pentru excluderea disrafismului spinal ocult

CONSTIPATIA LA COPII - REGIM IGIENO-DIETETIC

• Cresteti aportul de lichide al copilului;
• Copiii mai mici de 1 an NU vor consuma lapte de vaca, iar cei cu varsta peste 1 an, vor primi maxim 500 ml lapte de vaca integral pe zi;
• Suplimenti dieta sugarului cu fibre vegetale (cereale bogate in fibre);
• Oferiti copiilor sucuri naturale de mere, pere, piersici sau prune (cresc cantitatea de apa din materiile fecale prin efect osmotic);
• Asigurati copilului o dieta bogata legume proaspete;
• Suplimentati dieta cu preparate comerciale de fibre alimentare (ex: tarate neprelucrate culinar);
• Stabiliti copilului un program regulat de defecatie: asezati copilul pe olita/ vasul wc la 10-15 minute dupa masa, de 2-3 ori pe zi. Recompensati progresele (nu prin dulciuri, ci prin bulinute rosii, stelute stralucitoare, jocuri educative sau alte metode – in functie de varsta).
• Eliminarea scaunelor are loc mai frecvent la 30-60 minute dupa masa. De aceea ar fi de dorit sa oferiti copilului micul dejun devreme, astfel incat acesta sa aiba timp sa mearga la toaleta inainte de a pleca la gradinita sau scoala.
• Incurajati miscarea si limitati pe cat posibil timpul petrecut in fata televizorului sau calculatorului.

Pentru copiii mai mari se poate aplica un regim bazat pe alimente care previn constipatia:

• legume si leguminoase: cartofi, catrofi dulci, morcov crud (negatit!), mazare, fasole verde, naut, linte varza, conopida, broccoli, spanac, dovlecel, telina, vinete, sfecla rosie, salata verde, rosii, verdeturi;
• fructe (consumate cu coaja): pere, mere, prune, caise, piersici, cirese + kiwi, curmale;
• cerale si derivate: paine integrala, graham, paine de secara, fulgi de ovaz, paste fainoase in cantitati reduse;
• lactate: lapte batut, iaurt, kefir, smantana;
• dulciuri: miere, dulceata, sucuri de fructe - nu in exces !!!

Alimentele care favorizeaza constipatia trebuie consumate in cantitati mici, asociate la aceeasi masa cu alimente anti-constipante din lista de mai sus:

• leguminoase: morcov fiert;
• fructe: banane, afine, nuci, alune, seminte de floarea soarelui, mere coapte, catina;
• cereale si derivate: paine alba, covrigi, sticksuri, biscuiti, orez;
• lactate: branza de vaci, telemea, cascaval;
• condimente iritante: usturoi, piper, ardei iute;
• oua;
• alimente fast food, prajeli.

CONSTIPATIA LA COPII - TRATAMENT MEDICAMENTOS

Tratamentul se va administra conform indicatiilor medicului. Tratamentele “dupa ureche” pot accentua constipatia.

Prima etapa a tratamentului constipatiei functionale consta in administrarea de clisme, supozitoare cu glicerina sau ulei mineral pentru eliminarea materiilor fecale de consistenta crescuta acumulate in rect.

A doua etapa  in tratamentul constipatiei cronice o reprezinta medicatia de intretinere care are drept obiectiv mentinerea unui tranzit normal. In acest scop se folosesc mai frecvent lubrifiante precum uleiul de parafina sau laxative osmotice cum ar fi Duphalac sau PEG. Laxativele iritante precum Senna se utilizeaza doar pe termen scurt, pentru evitarea impactarii.

Tratamentul constipatiei se administreaza timp indelungat (timp de cateva saptamani, chiar luni), in functie de raspunsul la terapie. Intreruperea tratamentului se face treptat, dupa obtinerea unui tranzit intestinal normal.

Ultima actualizare:17.10.2015

Mai mult ...

Tratamentul febrei la copii

11:23

Temperatura normala a corpului variaza atat de la un copil la altul, cat si de-a lungul zilei la acelasi copil. Astfel, temperatura este, de obicei, mai scazuta dimineata si mai ridicata spre seara. In general, nou-nascutii si sugarii au o temperatura mai ridicata decat copiii mai mari si adultii.

Febra la copii este cauzata de cele mai multe ori de infectii de natura virala sau bacteriana. Raspunsul normal al organismului la infectie include activarea "termostatului" intern pentru sustinerea luptei cu agentul patogen. 

Cum recunoastem febra ?

Daca fruntea sau gatul copilului vi se par neobisnuit de calde, masurati-i temperatura cu termometrul.

In cazul nou-nascutilor, sugarilor si copiilor mai mici de 3 ani, temperatura se masoara intrarectal. Temperatura masurata axilar (sub brat)  sau la nivelul timpanului nu este relevanta la copilul sub 3 ani. La cei de varsta mai mare, temperatura se masoara axilar.

Temperatura rectala peste 38ºC si cea axilara mai mare de 37,5ºC definesc febra la copii.

Cand este necesar consultul medical ?

Febra este un semn al luptei organismului cu infectia. In cazul copiilor mici, boala semnalizata de febra se poate agrava rapid din cauza imaturitatii sistemului imunitar de aceea, este indicat sa va prezentati la medic daca febra nu cedeaza dupa administarea de antitermice la domiciliu (paracetamol, ibuprofen) sau daca sunt prezente si alte semne de boala precum:

• agitatie, iritabilitate, plans incontrolabil sau, dimpotriva, letargie
• tuse, stranut sau scurgeri nazale
• eruptii cutanate
• refuzul alimentatiei
• varsaturi sau diaree.

Tratamentul febrei

Masurile de scadere a febrei la domiciliu includ:

• Cresterea aportului de lichide - febra predispune la deshidratare, de aceea este important sa oferiti copilului febril lichide sub forma de lapte, ceaiuri, sucuri naturale de fructe, supa etc. 
• In cazul in care febra este insotita de varsaturi sau diaree, deshidratarea este de obicei mai severa si este necesara administrarea de solutii de rehidratare orala precum Sun Lyte® sau Rehisol® sau chiar hidratarea pe cale intravenoasa (perfuzii).
• Incurajati repausul la pat pe perioada febrila a bolilor deoarece odihna ajuta la refacerea mai rapida a organismului.
• Imbracaminte cat mai sumara. Nu infofoliti copilul si nu-l inveliti cu multe paturi in speranta ca va transpira si boala se va sfarsi mai repede.  Aceste proceduri sunt gresite! In cazul febrei inalte, copilul trebuie dezbracat, lasat doar in Pampers.
• Comprese cu apa la temperatura camerei. Asezati comprese umede pe fruntea si pieptul copilului. Sugarii pot fi infasati in prosoape umezite cu apa la temperatura camerei (deci calduta, nu foarte rece). Dusurile sau baile cu apa calduta (temperatura cu 2 grade mai mica decat temperatura corporala) pot fi, de asemenea, folositoare pentru copiii cu febra mare, pana la instalarea efectului antitermicelor.
• Nu frictionati pielea copilului cu otet, alcool medicinal (spirt) sau alte solutii pe baza de alcool! Aceste metode sunt ineficiente in combaterea febrei si pot produce chiar iritatii si arsuri pielii sensibile a bebelusilor.

Medicamente pentru febra :

• Cele mai utilizate antitermice pentru copii sunt paracetamolul si ibuprofenul. Iata cateva exemple de preparate pentru combaterea febrei la copii:
• Efferalgan 30 mg/ml solutie orala - contine paracetamol si se poate administra sugarilor incepand cu varsta de 1 luna (si greutate mai mare de 4 kilograme). Flaconul este insotit de o lingurita dozatoare gradata in kilograme. Lingurita se umple cu solutie in functie de greutatea copilului. Doza corespunzatoare se poate repeta la 4-6 ore.
• Panadol Baby (paracetamol) - se administreaza de la 3 luni;
• Paracetamol supozitoare
• Nurofen suspensie sau supozitor - (contine ibuprofen) de la 3 luni;
• Nurofen Junior - de la 6 ani;
• Locamin (algocalmin) - se poate administra incepand cu varsta de 3 luni, doar la recomandarea medicului (de obicei la temperatura inalta - peste 39 grade Celsius);
• Supozitoarele cu algocalmin - Novocalmin - se administreaza incepand cu varsta de 4 ani.
• Aspirina nu se administreaza pentru combaterea febrei la persoanele cu varsta mai mica de 18 ani din cauza riscului aparitiei sindromului Reye.

Ultima actualizare 17.12.2014

Mai mult ...