Rinofaringita acuta

13:49

Cunoscuta sub numele de raceala, rinofaringita acuta este cea mai frecventa boala acuta la copil, in special la sugar si copilul mic, categorie de varsta la care mucoasa nazala si cea faringiana se inflameaza concomitent. La varste mai mari, infectia se prezinta sub forma de rinita sau faringita.

Boala se manifesta mai ales in anotimpul rece, existand 3 varfuri de maxima incidenta: lunile septembrie, ianuarie si aprilie. Sugarii si copiii mici dezvolta intre 4 si 6 episoade de rinofaringita pe an, chiar mai multe in cazul copiilor care merg la crese si gradinite.

AGENTI CAUZALI 

In majoritatea cazurilor, rinofaringita acuta are etiologie virala, principalul agent fiind rhinovirusul, dar virusul sincitial respirator, virusurile gripale, paragripale, adenovirusurile, coronavirusurile si enterovirusurile pot, de asemenea, sa cauzeze boala.

In evolutie, se poate produce suprainfectia bacteriana a tesutului infectat viral. Bacteriile frecvent implicate sunt: streptococul grup A, pneumococul, H. influenzae si stafilococul.

SEMNE & SIMPTOME ALE RINOFARINGITEI ACUTE

Manifestarile clinice se instaleaza dupa o perioada de latenta de 1-2 zile si sunt reprezentate de:

• febra;        
  
• iritabilitate, agitatie;
• stranut;
• tuse;
• rinoree (secretie nazala) si obstructie nazala care obliga adesea la respiratie orala, ceea ce ingreuneaza alimentatia;
• tulburari digestive (varsaturi/diaree) pot insoti uneori rinofaringita acuta.

La copiii mai mari boala se manifesta prin:

• febra moderata (38-38,5°C);
• obstructie nazala;
• rinoree seroasa apoi mucoasa sau muco-purulenta;
• tuse;           
  
• cefalee (durere de cap);
• dureri musculare.

Boala dureaza in medie 5-7 zile, in forma necomplicata.

Rinofaringita acuta se poate complica cu otita medie acuta si sinuzita bacteriana.

TRATAMENTUL RINOFARINGITEI ACUTE

Fiind o boala de cauza virala, antibioticele nu sunt indicate in lipsa complicatiilor.

Masuri generale:

• repaus la pat in perioada febrila;
• prevenirea deshidratarii prin aport crescut de lichide (lapte, ceaiuri, supe, sucuri naturale de fructe);
• intreruperea diversificarii regimului alimentar pe perioada bolii;

Tratamentul simptomatic presupune combaterea febrei si a obstructiei nazale:

Combaterea febrei prin:

• administare de antitermice, antiinflamatoare (Paracetamol, Ibuprofen) in dozele recomandate de medicul pediatru;
• in caz de febra inalta, se recomanda asocierea metodelor fizice de scadere a febrei precum descoperirea partiala a tegumentelor, impachetari, bai hipotermizante (temperatura apei sa fie cu 2 grade mai scazuta decat temperatura corpului), stergerea tegumentelor cu un burete inmuiat in apa de 20-25 grade Celsius;

Combaterea obstructiei nazale se face prin:

• umidificarea aerului din camera copilului (cu ajutorul unui umidificator sau prin plasarea unui vas cu apa/prosoape ude pe calorifer);
• drenarea secretiilor prin plasarea sugarilor mici pe burta, sub stricta supraveghere;
• instilatii nazale cu solutii saline (ser fiziologic, apa de mare izotonica - Quixx Baby, Nosette Baby picaturi) urmate de aspirarea secretiilor folosind pompita de cauciuc sau aspiratorul nazal (Batista bebelusului) - inainte de masa si inainte de somn;
• cand scurgerea nazala este seroasa se pot utiliza dezinfectante argentice precum Colargol 0,1%, cate 1 picatura de 2-3 ori/zi in fiecare nara, maxim 5 zile.

In cazurile de rinofaringita acuta complicata cu otita medie acuta sau sinuzita bacteriana este necesara asocierea tratamentului antibiotic.

PROFILAXIE

Imbolnavirea poate fi prevenita prin respectarea catorva reguli simple de igiena:

• Adoptarea unei alimentatii echilibrate si variate, bogata in fructe si legume proaspete;
• Izolarea micutilor bolnavi la domiciliu timp de 1-2 zile;
• Spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun;
• Folosirea servetelelor nazale de unica folosinta in timpul stranutului/tusei.

Ultima actualizare: 05.06.2015

Mai mult ...

Oreionul la copii (Parotidita epidemica)

18:18

Oreionul este o infectie virala generalizata cauzata de virusul urlian, intalnita in special la scolari si adolescenti (nevaccinati), fiind caracterizata prin inflamatia si cresterea in volum a glandelor cu secretie exocrina, mai ales parotide (parotidele sunt glande salivare pereche situate intre ureche si mandibula).

Transmiterea virusului de la bolnav la copilul sanatos se realizeaza prin: picaturi de secretii nazo-faringiene (tuse, stranut), contact cu obiecte recent contaminate (servetele, batiste, jucarii) sau transplacentar de la mama la fat - cazuri exceptionale.

Virusul patrunde in organism prin mucoasa nazofaringiana, difuzeaza in sange si se multiplica in glandele salivare, dar si la nivelul altor tesuturi glandulare (pancreas, testicule, ovare), putand atinge si sistemul nervos central, conducand la aparitia meningitei sau meningoencefalitei. Dupa trecerea prin boala, imunitatea este definitiva.

MANIFESTARI CLINICE ALE OREIONULUI

Primele simptome ale bolii apar la 11-21 de zile de la contactul infectant.

Debutul bolii se caracterizeaza prin:

• febra (<40°C)
• anorexie  (lipsa poftei de mancare)
• astenie 
• cefalee (durere de cap)
• dureri in zona retromandibulara (in spatele mandibulei)

In perioada de stare febra urca la 40°C si se contureaza:

Parotidita:

• Glandele parotide cresc in volum, iar la palpare sunt ferme si dureroase
• Santul retromandibular se sterge
• Parotidele isi maresc volumul pe rand, la distanta de 1-2 zile, apar dureri la masticatie si la pronuntie iar fata copilului capata aspect de “para”. Afectarea parotidiana nu este bilaterala in toate cazurile, uneori este afectata doar una dintre glande.

Concomitent pot fi afectate si glandele salivare submandibulare si sublinguale.

Orhiepididimita:

• Este cea mai frecventa manifestare extrasalivara a oreionului dupa pubertate
• Poate fi manifestare unica sau poate preceda afectarea parotidiana
• Debuteaza brusc si asociaza: febra, cefalee, varsaturi, tumefactie (marire de volum) testiculara dureroasa. Scrotul este intens congestionat (rosu) iar tegumentele sunt calde
• Este unilaterala in 80% din cazuri

Ooforita (inflamatia ovarelor):

• Intalnita in 50% din cazurile postpubertare de oreion
• Se manifesta prin febra, varsaturi, dureri in treimea inferioara a abdomenului

Pancreatita:

• Afectarea pancreasului se manifesta prin: febra, dureri abdominale, varsaturi si diaree

Afectarea sistemului nervos central:

Meningita urliana:

• Se traduce prin sindrom meningeal tipic (febra, cefalee, varsaturi, redoarea cefei)
• Punctia lombara stabileste diagnosticul
• Este benigna, rezolutia se produce fara sechele

Encefalita urliana:

• Este foarte rara
• Se manifesta clinic prin: alterarea constientei, convulsii, pareze (paralizii partiale ale muschilor scheletici), afazie (pierdere totala sau partiala a intelegerii si a posibilitatii de a reda cuvintele) si miscari involuntare 
• Febra este foarte inalta: 40-41°C

COMPLICATIILE OREIONULUI

Oreionul se poate complica cu miocardita urliana, poliartrita migratorie, surditate tranzitorie, suprainfectii bacteriene (otita, stomatita, pneumonie), infectie virala gestationala cu risc de avort si malformatii congenitale.


STABILIREA DIAGNOSTICULUI

Suspiciunea de oreion se ridica pornind de la existenta unui contact infectant in antecedente asociat cu tumefactia sensibila a uneia sau ambelor glande parotide. Investigatiile de laborator sugestive pentru infectie virala, amilazemia crescuta si prezenta anticorpilor Ig M anti-virus urlian in ser semneaza diagnosticul.


TRATAMENTUL OREIONULUI

Masuri generale:

• Izolare la domiciliu pana la retrocedarea tumefactiei parotidiene cu evitarea efortului fizic;
• Regim alimentar liber cu evitarea alimentelor acre (stimuleaza secretia salivara), dulci si a celor care necesita masticatie indelungata. Se pot administra alimente semisolide precum: supa crema, piure s.a;
• Aport lichidian crescut (apa, ceaiuri, supe, sucuri naturale de fructe);
• Aplicarea de comprese calde/reci (dupa preferinta bolnavului) pentru calmarea durerii ce insoteste tumefierea parotidelor.

Tratament medicamentos:

• Durerea si febra se combat cu antalgice si antipiretice;
• Inflamatia testiculara se calmeaza prin repaus la pat, antiinflamatoare si comprese cu gheata local;
• In pancreatita insotita de greata si varsaturi severe se administreaza antiemetice si fluide initial intravenos (se evita alimentatia orala timp de cateva zile);
• In meningita/encefalita insotita de convulsii se apeleaza la anticonvulsivante.

PROFILAXIE

Imbolnavirea poate fi prevenita prin vaccinare. Vaccinul antioreion este disponibil in asociere cu vaccinurile impotriva rujeolei si rubeolei (MMR) si se administreaza conform schemei nationale actuale la varsta de 12 luni, cu rapel la varsta de 5 ani.

Vaccinul nu este recomandat femeilor gravide, pacientilor care primesc tratament cu glucocorticoizi sau altor gazde imunodeprimate.

Ultima actualizare: 28.05.2017

Mai mult ...