Dr. Francu Nicoleta

10 Mituri despre vaccinare

Niciun comentariu.


1. Vaccinurile sunt ineficiente, în sensul că oamenii pot face boala pentru care au fost vaccinați.

Niciun vaccin nu poate garanta o protecție de 100%, însă formele de boală pe care le poate dezvolta o persoană deja vaccinată sunt, în general, cu mult mai ușoare decât cele care pot apărea în absența vaccinării. Diferența poate consta în sechele grave, pe viață, sau chiar în deces.


2. Bolile care au fost eradicate nu mai au nevoie de vaccinare.

Atâta timp cât o boală eradicată în România mai există undeva în lume, copilul poate ajunge să fie expus la ea. Ori o poate aduce cineva în preajma lui, ori o poate contacta chiar de la sursă în timpul unei călătorii. În unele cazuri, persoanele vaccinate pot fi purtători sănătoşi care pot transmite microbii celor din jur, iar cei nevaccinaţi pot face boala. Eradicarea nu este definitivă. Orice boală poate reveni dacă programele de imunizare sunt oprite.


3. Copiii alăptați nu au nevoie de vaccinare pentru că își iau anticorpii din laptele mamei.

Într-adevăr, alăptarea este foarte importantă pentru dezvoltarea sistemului imunitar al bebelușului, dar laptele mamei nu poate oferi protecție împotriva tuturor bolilor. Este foarte posibil ca mama să nu fie imună la anumiți germeni sau să fie, dar, din anumite motive, anticorpii să nu ajungă în lapte. Majoritatea copiilor nu beneficiază, de exemplu, de imunitate de la mamă împotriva difteriei, tusei convulsive, poliomielitei, tetanosului, hepatitei B sau Haemophilus influenzae de tip B. Nu în ultimul rând, laptele protejează doar atâta timp cât copilul este alăptat, în timp ce vaccinurile oferă protecție pentru mulți ani sau chiar pe viață.


4. Este de preferat boala în locul vaccinului, ea fiind cel mai bun factor de imunizare și mult mai puțin periculoasă.

Există părinți care, în virtutea acestei filozofii, organizează chiar “petreceri de îmbolnăvire”, expunând copiii la interacțiunea cu alți copii, deja infectați. Din nefericire, o boală ca varicela poate provoca un discomfort extrem și se manifestă prin apariția unei erupții pe piele. Iar forme de varicelă, pojar sau oreion contactate în absența vaccinării pot duce la complicații grave (paralizie, retard, surditate) sau chiar la pierderea vieții. Hepatita B poate provoca afectarea permanentă a ficatului sau poate duce la cancer hepatic, poliomielita poate provoca paralizie, iar infecțiile pneumococice, meningococice și cu Haemophilus influenzae de tip B pot duce la surzire și leziuni ale creierului. Prin comparație, riscurile vaccinurilor sunt febra ușoară, o mică diaree sau inflamarea locului unde a fost făcută injecția. Efectele secundare grave sunt extrem de rare, variind de la unul la mie, până la unu la un milion de doze administrate. Cazurile de deces în urma vaccinării sunt atât de rare încât nici măcar nu a putut fi elaborată o metodă de calcul al riscului la care este expus un copil atunci când e vaccinat. Acesta este infim. Vaccinurile nu sunt aprobate decât după ce, în urma testărilor, s-a stabilit că sunt sigure și eficiente, după care sunt monitorizate permanent, cu maximă atenție, de instituțiile însărcinate cu supravegherea lor.


5. Vaccinurile slăbesc sistemul imunitar al copilului.

Organismul unui bebeluș poate suporta fără probleme mai multe vaccinuri simultan, iar acestea nu-i slăbesc sistemul imunitar, ci, dimpotrivă, i-l întăresc. Omul e construit în așa fel încât, atunci când e sănătos, poate face față întâlnirii cu sute de mii, poate milioane de germeni. Infecțiile sunt cele care slăbesc sistemul imunitar. De exemplu, pe fondul unei infecții cu varicelă, un copil devine foarte vulnerabil față de periculoasa bacterie a fasceitei necrozante, care poate cauza infirmități grave sau poate fi fatală. De asemenea, copiii cu rujeolă sunt mai sensibili la otite, pneumonii, encefalite și tuberculoză.


6. Vaccinurile nu au un efect real, multe boli dispăruseră înainte să apară vaccinurile pentru ele, datorită îmbunătățirii condițiilor de viață, a igienei și a nutriției.

Este adevărat că igiena, salubritatea, nutriția de calitate și condițiile bune de viață micșorează riscurile, însă nici una dintre ele nu are puterea de protecție pe care o are un vaccin. Oricât de igienic ar fi mediul în care trăiește, un copil expus la o infecție o va contracta. Un exemplu concret se referă la infecția cu Haemophilus influenzae de tip B, a cărei incidență a fost redusă cu 99% în Statele Unite în urma campaniei de vaccinare din anul 1985. Până la respectiva campanie, nicio măsură de igienă nu reușise să reducă incidența bolii care cauza infecții grave la circa 20.000 de copii anual, provocând peste 400 de decese. O altă dovadă că vaccinurile sunt cele care reduc incidența bolilor este faptul că, de îndată ce sunt reduse programele de vaccinare, crește rapid incidența bolii. Când Marea Britanie, Suedia și Japonia au redus folosirea vaccinului anti-pertussis, efectul a fost dramatic și imediat. În Anglia, rata vaccinării a scăzut în 1974, iar până în 1978 s-au înregistrat 100.000 de cazuri de pertussis și 36 de decese, iar Suedia și Japonia au avut experiențe asemănătoare. Pe scurt, dacă oamenii nu se mai vaccinează în masă, boli dispărute sau parţial eradicate vor reapărea în cel mai scurt timp.


7. Vaccinurile provoacă exact boala pe care ar trebui să o prevină.

Acest mit este bazat pe speculația că vaccinul conține germenul care provoacă boala, deci… de ce nu ar provoca vaccinul însuși boala?
În realitate, singurele vaccinuri care conțin virusul viu sunt cele vii atenuate, celelalte conținând fie viruși morți, fie fragmente de viruși sau bacterii, fie chiar gene ale acestora.
Vaccinurile vii atenuate pot provoca, într-adevăr, simptome ușoare ale bolii, însă acestea sunt extrem de rare și nu se compară ca gravitate cu simptomele pe care le cauzează boala, în deplinătatea virulenței ei, atunci când copilul nu e vaccinat.
Un vaccin mai special care, în foarte rare situații (1 la 2,4 milioane de doze) poate cauza infecția, este vaccinul oral împotriva poliomielitei (OPV), compus din viruși atenuați. Din acest motiv a fost și retras de pe piață și înlocuit cu vaccinul inactivat (VPI) care e compus din viruși inactivați (morți) și nu poate provoca boala.


8. Vaccinurile provoacă autism.

Este una dintre cele mai vehiculate legende și se referă la vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR). “Bomba” a fost aruncată acum 15 ani de medicul englez Andrew Wakefield, iar panica pe care a generat-o nu a încetat nici astăzi, în ciuda faptului că cercetători din întreaga lume au demontat, prin zeci de studii, teoria lui. Mai mult decât atât, în februarie 2009, ziarul Times a publicat o amplă anchetă  prin care a demonstrat că rezultatele cercetării lui Wakefield fuseseră măsluite. Medicul a fost exclus din lumea academică și i-a fost retras dreptul de a mai profesa. Cel mai nou studiu care probează siguranța vaccinării, publicat pe site-ul instituției americane guvernamentale Centre for Disease Control and Prevention, la secțiunea “autism”, datează din martie 2013.


9. Vaccinurile conțin mercur, care este foarte toxic, sau alte substanțe periculoase, cu care copiii sunt otrăviți.

Toate substanțele care alcătuiesc vaccinurile sunt în cantități conforme cu standardele impuse de lege, care nu sunt periculoase pentru bebeluși. Aceste substanțe sunt folosite, de exemplu, pentru a inactiva microbii (formaldehina), pentru creșterea răspunsului imun (hidroxid de aluminiu) sau pentru conservare (fenolul). Multe dintre ele au fost reduse sau chiar eliminate din vaccinurile moderne.
În ce privește Thiomersal, conservantul pe bază de mercur acuzat de provocarea autismului (vezi mai sus), nu s-a putut stabili o legătură clară între el și autism (însăși Organizația Mondială a Sănătății a formulat clar acest lucru, încă din 2002).


10. Vaccinurile pot provoca sindromul morții subite la sugari (SMSS)

Unii părinți cred că vaccinurile pot provoca SMSS deoarece au existat cazuri de bebeluși care au murit de SMSS la scurt timp după imunizări. În realitate, numeroase studii au arătat că este la fel de probabil ca și copiii nevaccinați să moară de SMSS. Singurul factor de legătură între vaccin și SMSS este vârsta, însă presupusa legătură a fost studiată amănunțit, fără a se putea stabili vreo relație cauză-efect.
21.04.2015

Daca ti-a placut, imparte cu prietenii ...


Recomandari ▼ ▼ ▼


Niciun comentariu :


Impartaseste din experienta...