Tratamentul febrei la copii

11:23

Temperatura normala a corpului variaza atat de la un copil la altul, cat si de-a lungul zilei la acelasi copil. Astfel, temperatura este, de obicei, mai scazuta dimineata si mai ridicata spre seara. In general, nou-nascutii si sugarii au o temperatura mai ridicata decat copiii mai mari si adultii.

Febra la copii este cauzata de cele mai multe ori de infectii de natura virala sau bacteriana. Raspunsul normal al organismului la infectie include activarea "termostatului" intern pentru sustinerea luptei cu agentul patogen. 

Cum recunoastem febra ?

Daca fruntea sau gatul copilului vi se par neobisnuit de calde, masurati-i temperatura cu termometrul.

In cazul nou-nascutilor, sugarilor si copiilor mai mici de 3 ani, temperatura se masoara intrarectal. Temperatura masurata axilar (sub brat)  sau la nivelul timpanului nu este relevanta la copilul sub 3 ani. La cei de varsta mai mare, temperatura se masoara axilar.

Temperatura rectala peste 38ºC si cea axilara mai mare de 37,5ºC definesc febra la copii.

Cand este necesar consultul medical ?

Febra este un semn al luptei organismului cu infectia. In cazul copiilor mici, boala semnalizata de febra se poate agrava rapid din cauza imaturitatii sistemului imunitar de aceea, este indicat sa va prezentati la medic daca febra nu cedeaza dupa administarea de antitermice la domiciliu (paracetamol, ibuprofen) sau daca sunt prezente si alte semne de boala precum:

• agitatie, iritabilitate, plans incontrolabil sau, dimpotriva, letargie
• tuse, stranut sau scurgeri nazale
• eruptii cutanate
• refuzul alimentatiei
• varsaturi sau diaree.

Tratamentul febrei

Masurile de scadere a febrei la domiciliu includ:

• Cresterea aportului de lichide - febra predispune la deshidratare, de aceea este important sa oferiti copilului febril lichide sub forma de lapte, ceaiuri, sucuri naturale de fructe, supa etc. 
• In cazul in care febra este insotita de varsaturi sau diaree, deshidratarea este de obicei mai severa si este necesara administrarea de solutii de rehidratare orala precum Sun Lyte® sau Rehisol® sau chiar hidratarea pe cale intravenoasa (perfuzii).
• Incurajati repausul la pat pe perioada febrila a bolilor deoarece odihna ajuta la refacerea mai rapida a organismului.
• Imbracaminte cat mai sumara. Nu infofoliti copilul si nu-l inveliti cu multe paturi in speranta ca va transpira si boala se va sfarsi mai repede.  Aceste proceduri sunt gresite! In cazul febrei inalte, copilul trebuie dezbracat, lasat doar in Pampers.
• Comprese cu apa la temperatura camerei. Asezati comprese umede pe fruntea si pieptul copilului. Sugarii pot fi infasati in prosoape umezite cu apa la temperatura camerei (deci calduta, nu foarte rece). Dusurile sau baile cu apa calduta (temperatura cu 2 grade mai mica decat temperatura corporala) pot fi, de asemenea, folositoare pentru copiii cu febra mare, pana la instalarea efectului antitermicelor.
• Nu frictionati pielea copilului cu otet, alcool medicinal (spirt) sau alte solutii pe baza de alcool! Aceste metode sunt ineficiente in combaterea febrei si pot produce chiar iritatii si arsuri pielii sensibile a bebelusilor.

Medicamente pentru febra :

• Cele mai utilizate antitermice pentru copii sunt paracetamolul si ibuprofenul. Iata cateva exemple de preparate pentru combaterea febrei la copii:
• Efferalgan 30 mg/ml solutie orala - contine paracetamol si se poate administra sugarilor incepand cu varsta de 1 luna (si greutate mai mare de 4 kilograme). Flaconul este insotit de o lingurita dozatoare gradata in kilograme. Lingurita se umple cu solutie in functie de greutatea copilului. Doza corespunzatoare se poate repeta la 4-6 ore.
• Panadol Baby (paracetamol) - se administreaza de la 3 luni;
• Paracetamol supozitoare
• Nurofen suspensie sau supozitor - (contine ibuprofen) de la 3 luni;
• Nurofen Junior - de la 6 ani;
• Locamin (algocalmin) - se poate administra incepand cu varsta de 3 luni, doar la recomandarea medicului (de obicei la temperatura inalta - peste 39 grade Celsius);
• Supozitoarele cu algocalmin - Novocalmin - se administreaza incepand cu varsta de 4 ani.
• Aspirina nu se administreaza pentru combaterea febrei la persoanele cu varsta mai mica de 18 ani din cauza riscului aparitiei sindromului Reye.

Ultima actualizare 17.12.2014

Mai mult ...

Muscatura de capusa si boala Lyme

16:56

Descoperita pentru prima data in anul 1975 si denumita dupa orasul de origine Connecticut, boala Lyme a devenit in timp o boala ingrijorator de frecventa in unele tari.

Alte denumiri ale bolii Lyme: borelioza, boala muscaturii de capusa.

Boala Lyme este cauzata de Borrelia burgdorferi, bacterie care paraziteaza in mod obisnuit o serie de pasari si animale (caprioare, soareci, caini, pisici etc), si este transmisa omului prin intepatura de capusa din genul Ixodex, care se hraneste cu sangele animalelor.

Din fericire, dintre milioanele de oameni care sunt anual muscati de capuse, doar foarte putini dezvolta boala si asta deoarece este necesara o perioada lunga de atasare la piele - doua zile sau mai mult - pentru ca transferul bacteriei Borrelia sa aiba loc. In plus, doar 30% dintre capuse sunt purtatoare de Borrelia, si nu toate.

Cum recunoastem capusele?

Capusele sunt relativ usor de remarcat, fiind prezente in iarba inalta din paduri, parcuri si gradini, de primavara devreme pana tarziu in toamna. Au corpul de culoare maro-inchis si o lungime de aproximativ 6 milimetri. Dupa atasare (alimentare), dimensiunile corpului capuselor cresc de 10-15 ori.

Cum putem preveni muscaturile de capusa ?

Pentru ca "paza buna trece primejdia rea", este bine sa aveti in vedere urmatoarele masuri de protectie:

• Imbracati copiii cu hainute albe sau in culori deschise, bluze cu maneca lunga, pantaloni lungi si sosete subtiri. Veti limita astfel zonele expuse intepaturilor. In plus, capusele sunt mai usor de observat pe culori vii.
• Protejati pielea expusa cu sprayuri insecticide DEET (ex: Spray Galaktiv Bio, Autan spray) o data pe zi. Seara indepartati produsul prin spalare cu apa si sapun.
• Daca faceti drumetii prin padure, ramaneti pe poteca si evitati ierburile inalte.
• Dupa fiecare iesire in natura, inspectati capul copilului. Un loc preferat de capuse pentru a se ascunde este parul.
• Capusele infecteaza si cainii (care, de asemenea, se pot imbolnavi de boala Lyme) asa ca nu uitati sa verificati si animalele.
• Curatati frunzele uscate, ingrijiti si taiati scurt tufisurile si iarba din curte. Astfel veti reduce numarul de capuse din jurul casei.

Cum indepartam capusa din piele ?

Capusele se scot cu ajutorul unei pensete, printr-o miscare liniara, de jos in sus sau printr-o miscare de desurubare, in sens invers acelor de ceasornic. Exista pe piata si dispozitive speciale pentru indepartarea capuselor precum StopTick, insa cel mai bine este sa apelati la medicul chirurg pentru a o scoate.

Boala Lyme - simptome

Boala Lyme prezinta simptome foarte diverse, motiv pentru care se mai numeste si "boala cu o mie de fete".

Initial infectia este localizata si se recunoaste prin aparitia unui eritem inelar in zona muscaturii de capusa insotit de febra, dureri de cap, muschi sau articulatii, astenie si hipertrofia ganglionilor limfatici periferici.

Atentie!

Primele semne de boala Lyme pot aparea la doua-trei saptamani sau chiar la o luna dupa muscatura de capusa.

In evolutie, in lipsa tratamentului, boala se extinde si apare afectarea inimii, a sistemului nervos si articular.

Cand este necesar consultul medical ?

In cazul in care copilul prezinta eruptia caracteristica sub forma de tinta de tir (eritem inelar) si alte simptome ale bolii Lyme precum: febra, frisoane, dureri de cap, dureri musculare sau articulare ori hipertrofie ganglionara, este necesar sa va adresati medicului. Acesta va examina copilul, va pune intrebari in legatura cu aparitia si evolutia manifestarilor bolii si va va indica o serie de teste pentru boala Lyme (anticorpi Ig M si Ig G anti-Borrelia burgdorferi si alte investigatii orientative).


Boala Lyme - tratament

Daca afectiunea se confirma, se apeleaza la tratament antibiotic.

In faza precoce, localizata, se indica tratamentul cu amoxicilina si, dupa varsta de 6 ani, doxiciclina, timp de doua-trei saptamani. In stadiile avansate se recomanda penicilina G sau cefalosporinele de generatia a III-a administrate intravenos, timp de mai multe sapatamani la care se asociaza antiinflamatoare, antitermice si antalgice.

Ultima actualizare:05.06.2015

Mai mult ...

Colicile bebelusilor - cauze si tratament

21:40

COLICILE, CE MAI SUNT SI ASTEA ?

Colicile sunt definite ca dureri abdominale cu durata si intensitate variabile si caracter colicativ. Ele apar la sugari dupa varsta de 2-3 saptamani, frecvent intre 2 si 8 saptamani, si dispar spontan dupa varsta de 3-4 luni. Colicile nu sunt tocmai rar intalnite. Studiile au aratat ca cel putin unul din cinci sugari sanatosi sufera de colici.

REGULA 3 – 3 – 3

Episoadele de plans si agitatie sunt considerate drept colici daca au o durata de 2-3 ore pe zi, minim 3 zile pe saptamana, timp de 3 saptamani consecutiv.

De obicei, un bebelus care are colici prezinta episoade de plans inconsolabil. Plansul apare "din senin", aparent fara motiv, de obicei in aceeasi perioada a zilei sau a noptii, si continua timp de cateva ore. In timpul reprizelor de plans, sugarul inghite aer, fapt care accentueaza balonarea abdominala si flatulenta.

Plansul copilului cu colici este viguros si ascutit. Bebelusul este rosu la fata, isi trage genunchii la piept, tine pumnii stransi si isi freaca piciorusele. Prin pipaire, veti observa ca muschii burticii sunt foarte incordati.

CE E DE FACUT ?

Daca suspectati bebelusul de colici, este indicat sa va prezentati cu el la medicul de familie. In urma consultului, doctorul este in masura sa stabileasca daca episoadele de agitatie si plans prelungit pot fi atribuite colicilor sau, dimpotriva, sunt semne de alarma ale unor boli.

SA CALMAM COLICILE !

Colicile bebelusilor sunt cauzate sau agravate de distensia badominala. Aceasta semnifica acumularea de gaze in intestin prin inghitirea unei cantitati crescute de aer in timpul alimentatiei, plansului sau prin procesul de digestie a laptelui.

Pentru limitarea cantitatii de aer inghitit, alimentati bebelusul in pozitie oblica, si nu culcat! Faceti pauze si ajutati copilul sa eructeze batandu-l usor pe spate dupa fiecare masa pentru eliminarea aerului inghitit. Daca hraniti bebelusul cu biberonul, folositi tetine cu orificii mici. Exista si tetine speciale anti-colici cu supape care reduc cantitatea de aer inghitita in timpul alimentarii.

Uneori, colicile pot fi cauzate de o intoleranta la proteinele laptelui de vaca din formulele de lapte. In aceste cazuri se recomanda inlocuirea formulei obisnuite cu o formula hipoalergenica (Aptamil HA®, Hipp HA®, Nestle Nan HA®, Humana HA®). Evitati schimbarea frecventa a formulelor!

La bebelusii alaptati, colicile pot avea drept cauza unele alimente sau bauturi din dieta mamei. Medicul va poate recomanda sa renuntati la produsele lactate si sa evitati pentru o perioada ouale, nucile, cerealele din grau, pestele sau ciocolata daca suspicioneaza o alergie alimentara.  De asemenea, mamicile care alapteaza, trebuie sa este evite consumul de varza, fasole, mazare, conserve, mezeluri, tocaturi (mici, sarmale s.a.), mancaruri condimentate, bauturi acidulate (inclusiv apa minerala carbogazoasa si Coca Cola care pe langa acid contine si cofeina crescand astfel riscul de agitatie la bebelusi), excesul de cafea sau ceaiuri.

Renuntati la tigari! Fumul de tigara inhalat de bebelusi creste riscul de a avea colici.

Bebelusilor le place miscarea. Daca deja ati invatat orarul episoadelor de plans, cu putin inainte de debutul acestora asezati copilul in marsupiul pentru bebelusi sau in carucior si iesiti la o scurta plimbare.

Sunete pentru liniste. Unii bebelusi se calmeaza la auzul unor melodii ambientale, a inregistrarilor cu sunete din natura precum susurul unei ape sau ciripitul pasarilor, dar mai ales la perceperea unor sunete mai puternice precum motorul masinii de spalat, al aspiratorului sau al automobilului.

Masaj calmant. Colicile pot fi ameliorate prin masarea burticii copilului. Pentru aceasta, asezati bebelusul pe spate si masati bland abdomenul in sensul acelor de ceasornic. Folosind ulei de masaj pentru copii, realizati masajul la 30 de minute - 1 ora dupa masa pentru imbunatatirea digestiei. Pernutele anti-colici incalzite, asezate pe burtica pot, de asemenea, sa ajute la calmarea durerilor.

IN CONCLUZIE ...

Nu exista o formula castigatoare pentru calmarea colicilor.

Episoadele repetate de plans si agitatie pot fi epuizante pentru parinti. Incercati sa va mentineti calmul si in niciun caz nu bruscati bebelusul!

Incercati tehnicile descrise mai sus si nu ezitati sa consultati medicul! Acesta va poate prescrie medicamente adjuvante in calmarea colicilor precum Colief, Espumisan, Gripe Baby Water, Happy drink s.a..

Ultima actualizare: 16.12.2014

Mai mult ...

Bronsiolita acuta

18:59

Bronsiolita este o afectiune inflamatorie acuta a cailor respiratorii inferioare de cauza preponderent virala, caracteristica sugarului si copilului mic. Reprezinta cea mai frecventa cauza de spitalizare in primul an de viata.

CAUZELE BRONSIOLITEI

De cele mai multe ori boala este determinata de virusul sincitial respirator, dar pot fi implicati si alti agenti precum rinovirusul, virusul gripal, paragripal, coronavirusul, si germeni atipici precum Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae, Chlamydia trachomatis.

Cel mai mare numar de cazuri de bronsiolita se inregistreaza in intervalul de varsta 3-6 luni, fiind afectati mai frecvent sugarii de sex masculin.

Sursa de infectie este, de obicei, un membru al familiei cu o infectie respiratorie acuta, iar transmiterea virusului se realizeaza prin secretii nazale, tuse, stranut, obiecte recent contaminate cu secretii rinofaringiene (jucarii, vesela).

Printre factorii care favorizeaza aparitia bronsiolitei acute se numara: prematuritatea, alimentatia artificiala, aglomeratia, expunerea la fum de tigara, malnutritia si deficitul imun.

CUM SE MANIFESTA BRONSIOLITA?

Majoritatea sugarilor afectati au istoric de expunere la infectie, prin contact cu persoane adulte cu forme usoare de boli respiratorii acute.

Boala este precedata de o rinofaringita acuta manifestata prin febra moderata, secretie nazala apoasa, tuse, stranut si apetit capricios.

In evolutie apar urmatoarele semne si simptome:

• tuse spastica, in accese, care in cateva zile devine productiva;
• polipnee (respiratie rapida);
• wheezing (respiratie sueratoare);
• expir prelungit;
• agitatie;
• refuzul alimentatiei;
• meteorism abdominal/ varsaturi.

In cazurile grave, pot aparea semne de insuficienta respiratorie:

• respiratie rapida (60-80 respiratii/minut), geamat expirator;
• sete de aer;
• cianoza (coloratie albastruie a pielii si mucoaselor);
• dificultatie de alimentare si hidratare orala;

Investigatiile biologice sunt sugestive pentru o infectie virala, dar pot releva si o eventuala suprainfectie bacteriana.

TRATAMENTUL BRONSIOLITEI ACUTE

Masuri generale:

• Aport lichidian crescut pentru inlocuirea pierderilor suferite prin tahipnee (frecventa respiratorie crescuta) si febra. Lichidele se administreaza preferabil oral sub forma de sucuri proaspete de fructe/ legume, supe, ceaiuri, lapte, apa, sau intravenos in cazul in care copilul refuza alimentatia;
• Alimentatia nu trebuie modificata pe parcursul bolii (daca aceasta este corecta) iar diversificarea trebuie intrerupta pana la vindecarea completa a copilului.
• Pozitionare antireflux la 35-40 grade fata de orizontala, cu capul putin ridicat si in usoara extensie;

Tratament medicamentos:

• Pentru febra se apeleaza la antitermice precum ibuprofen suspensie orala (ex: Nurofen, Algin)/ supozitoare, paracetamol suspensie (ex: Panadol, Bioflu Baby) sau supozitoare. In cazurile cu febra inalta se poate apela - la indicatia medicului - si la algocalmin sub forma de picaturi (ex: Locamin, Alvotor picaturi orale);
• Desfundarea nasului su ser fiziologic sau apa de mare (Quixx Baby, Nosette Baby picaturi) prin picurarea a 1-2 picaturi in fiecare nara, urmata de aspirarea secretiilor umectate cu pompita nazala sau aspiratorul nazal (ex: Batista bebelusului); 
• In functie de gravitatea bronsiolitei, medicul poate recomanda efectuarea aerosolilor cu solutie salina hipertonica (ex: Respisun) sau aerosoli cu Adrenalina + Respisun/ ser fiziologic;
• Pentru formele severe de boala, se apeleaza, in plus, la corticoterapie sistemica (ex: Hidrocortizon administrat intramuscular sau intravenos, Prednison administrat oral);
• Antibioticele vor fi folosite doar la indicatia medicului.

Ultima actualizare: 05.06.2015

Mai mult ...

Piure de broccoli si conopida (Diversificare 10-12 luni)

01:08

INGREDIENTE

• 5 buchetele conopida
• 5 buchetele broccoli
• 2 linguri branza de vaci proaspata
• 1 lingura iaurt integral

PREPARARE

Spala conopida si broccoliul, desfa-le in buchetele si pune-le la fiert (aproximativ 10-15 minute).
Dupa fierbere, scurge apa si paseaza buchetelele cu blenderul sau trece-le prin sita.
Separat, amesteca branza de vaci cu iaurtul.
Adauga pasta de conopida si broccoli si omogenizeaza compozitia.

Ofera-i piureul bebelusului la masa de pranz sau cina si se va bucura de o mancarica delicioasa!

19.12.2014

Mai mult ...

Intoleranta la lactoza la sugari si copii

20:44

Intoleranta la lactoza este cea mai raspandita forma de deficit enzimatic tradusa prin incapacitatea de a digera si de a absorbi lactoza, glucidul care se gaseste in lapte si produse lactate. Enzima implicata in metabolizarea lactozei poarta numele de lactaza si este secretata in mod obisnuit la nivelul mucoasei intestinului subtire. Lactaza hidrolizeaza lactoza pana la glucoza si galactoza.
In intoleranta la lactoza, din cauza deficitului enzimatic, lactoza ramane nedigerata, nu poate fi absorbita din intestinul subtire si ajunge astfel in intestinul gros unde prin fermentatie produce simptome specifice precum: senzatie de plenitudine, meteorism, dureri abdominale colicative, uneori greturi, varsaturi si astenie.


INTOLERANTA LA LACTOZA - TIPURI

Intoleranta congenitala la lactoza - afectiune foarte rara care consta in incapacitatea innascuta a intestinului subtire de a sintetiza lactaza. Clinic, bebelusul prezinta diaree apoasa la initierea alimentatiei (lapte matern sau formula de lapte obisnuita).

Intoleranta primara la lactoza - apare odata cu inaintarea in varsta, fiind cauzata de reducerea progresiva a activitatii lactazei din enterocite. Acest proces este caracteristic tuturor mamiferelor, insa, in ceea ce priveste omul, nu toate persoanele dobandesc aceasta intoleranta. Declinul activitatii enzimatice incepe, de obicei, la varsta prescolara, dar se poate inregistra si un inceput mai tardiv, la orice varsta. Momentul si rata de reducere a nivelului de lactaza sunt determinate genetic.

Intoleranta secundara la lactoza - apare in urma unei afectiuni acute precum gastroenterita sau cronice cum ar fi boala Crohn sau boala celiaca. In aceste cazuri, deficitul de lactaza se manifesta temporar, disparand dupa regenerarea mucoasei intestinale lezate.


INTOLERANTA LA LACTOZA - DIAGNOSTIC

Testul genetic pentru intoleranta la lactoza se efectueaza dintr-o proba de sange venos (prin PCR - reactie de polimerizare in lant) si ofera rezulatate sigure. Interpretarea rezultatelor:
Genotip 13910 C/C (homozigot): predispozitie genetica clara pentru intoleranta la lactoza;
Genotip 13910 T/C (heterozigot): asociaza rareori intoleranta primara la lactoza, adesea compensata; simptomele sunt usoare;
Genotip 13910 T/T (homozigot): nu exista predispozitie genetica pentru intoleranta la lactoza.

Testul se poate efectua in laboratoare private precum Synevo, Bioclinica, Synlab si altele, in prezent avand pret cuprins intre 200 si 300 lei.

In prezenta manifestarilor clinice, rezultatul pozitiv al testului genetic confirma diagnosticul. Daca rezultatul testului genetic este negativ, cu manifestari clinice prezente, se impune diagnosticul diferential cu alergia la lapte si produse lactate, alte alergii alimentare si cu bolile inflamatorii intestinale.

Proba de digestie permite determinarea pH-ului dintr-o proba de scaun. Daca scaunul este foarte acid (pH mai mic de 5,5), atunci indica prezenta lactozei nedigerate.


CARE ESTE DIFERENTA DINTRE INTOLERANTA LA LACTOZA SI ALERGIA LA LAPTE?

Uneori, intoleranta la lactoza este confundata cu alergia la lapte si produse lactate, desi este vorba de fenomene complet diferite. Intoleranta la lactoza este provocata de o activitate enzimatica intestinala redusa, in timp ce alergia presupune alertarea sistemului imunitar care secreta anticorpi.


INTOLERANTA LA LACTOZA - TRATAMENT

Eliminarea produselor cu lactoza din alimentatie conduce la disparitia simptomelor. 
Lista principalelor alimente care contin lactoza:

• orice tip de lapte de origine animala (chiar si fiert!) si produse lactate
• mezeluri preambalate
• sosuri cumparate, supe la plic
• prajituri, torturi, produse de patiserie
• unele tipuri de paine ( care contin lapte praf)
• ciocolata cu lapte, inghetata
• ketchup, mustar, maioneza
• margarina, indulcitori

Iaurtul, untul, branza de vaca, cascavalul obisnuit, cascavalul Emmentaler si alte branzeturi maturate sunt de obicei mai bine tolerate, deoarece lactoza este partial hidrolizata de bacterii in timpul procesului de preparare.
Majoritatea persoanelor cu deficit primar de lactaza tolereaza pana la 240 ml lapte/ pranz (maxim 12 grame de lactoza) fara aparitia simptomelor.

In cazul sugarilor cu intoleranta la lactoza, laptele matern sau formulele de lapte obisnuite pot fi administrate in siguranta deoarece, in majoritatea cazurilor, intestinul bebelusului produce suficienta lactaza pentru o digestie optima.

Pentru cazurile de intoleranta secundara (prezinta in cazurile severe de gastroenterita de exemplu) se  indica temporar administrarea de formule de lapte delactozate.

Suplimentele alimentare sub forma de picaturi la sugari (ex:Colief) sau capsule si tablete pentru copiii mai mari (ex: Lactase Enzymes de la Secom) sunt alternative disponibile pentru inlocuirea enzimei. Folosirea lor este indicata pentru produsele lactate solide. Administrarea lor, in special la ora mesei, s-a dovedit eficace si fara efecte adverse.

Persoanele cu deficit primar de lactaza trebuie sa creasca progresiv si regulat consumul de lapte, deoarece expunerea continua intensifica numarul si eficienta bacteriilor din colon. Eliminarea totala a lactozei din dieta poate inrautati simptomele intolerantei la lactoza in cazul in care lactoza este ingerata intamplator sau reintrodusa brusc.


INTOLERANTA LA LACTOZA - RISCURI ASOCIATE CU RENUNTAREA LA LACTATE

Copiii cu intoleranta la lactoza pot prezenta:

• deshidratare 
• rahitism sau osteopenie (prin aport insuficient de calciu si vitamina D)
• afectarea apararii antiinfectioase
• obezitate (prin adoptarea unei alimentatii dezechilibrate)

Pentru evitarea instalarii problemelor enumerate mai sus, se recomanda consumul unor surse alternative de calciu si vitamina D de origine animala (galbenus de ou, ficat, peste) sau vegetala (fasole uscata, soia, spanac, rucola, patrunjel, marar, urzici, broccoli, varza, alune, migdale, seminte de floarea soarelui). Apele minerale bogate in calciu reprezinta o buna optiune pentru asigurarea aportului zilnic de minerale.

26.04.2020

Mai mult ...

Rujeola la copii (Pojarul) - cum o recunoastem si cum o tratam

00:00

Rujeola este o boala infectioasa foarte contagioasa care apare la copiii nevaccinati in lunile reci ale anului (februarie-mai), mai afectati fiind sugarii, urmati de grupa de varsta 1-14 ani.

Agentul cauzal al bolii este virusul rujeolic care se transmite de la persoana bolnava la cea sanatoasa direct - prin tuse si stranut (picaturi de secretie nazo-faringiana), dar si indirect prin curenti de aer si prin contactul cu obiecte sau suprafete contaminate (jucarii, tacamuri, vesela, piese de mobilier).

RUJEOLA LA COPII - SEMNE SI SIMPTOME

Manifestarile bolii apar dupa o perioada de incubatie de 8-14 zile. Semne si simptome:

• Febra (39° C) ,
• Afectare oculo-nazala: congestie conjunctivala, edematierea ploapelor, lacrimare intensa si scurgere nazala abundenta, seroasa sau mucoasa ce confera bolnavului aspect de " copil plans”,
• Disfonie (raguseala) insotita frecvent de tuse seaca, iritativa sau productiva,
• Congestie difuza velo-faringo-amigdaliana (gat rosu), cu puncte hemoragice de 3-5 mm si contur neregulat (“enantem stropit”),
• Limba saburala (incarcata) cu deposit albicios central si marginile rosii,
• Tulburari digestive: varsaturi, scaune diareice, dureri abdominale,
• Semnul Koplik este patognomonic pentru rujeola si apare la 2-4 zile de la debutul simptomelor pe mucoasa jugala sau gingivala sub forma uneia sau mai multor papule albicioase cu diametrul de 1-2 milimetri si aspect de “graunte de gris”, izolate sau grupate, diseminate pe fond eritematos (rosu),
• Tulburari nervoase: iritabilitate, cefalee (dureri de cap), convulsii tonico-clonice (la sugar si copilul mic).

Eruptia cutanata apare la 3-5 zile dupa aparitia semnului Koplik si se prezinta sub forma unor maculo-papule congestive (bubite rosietice), uneori pruriginoase, cu diametru variabil, cuprins intre 2 mm si 3 cm ce apar initial la nivelul fetei, pre-si retro-auricular si pe partile laterale ale gatului, apoi se extind pe trunchi si membre, inclusiv pe palme si talpi.

In perioada de varf a bolii, temperatura poate creste atingand chiar 40°C, iar starea generala a copilului este influentata. Dupa 3-5 zile, simptomele se amelioreaza, febra scade iar elementele eruptive dispar in ordinea aparitiei lor, lasand in urma o pigmentatie aramie care ulterior se descuameaza.

Rujeola determina rar complicatii, cele mai frecvente fiind determinate de suprainfectia bacteriana  -  conjunctivita purulenta, sinuzita, stomatita, angina sau otita supurata.

Diagnosticul de rujeola nu necesita in mod obisnuit investigatii paraclinice, sprijinindu-se in general pe istoricul de contact cu o persoana bolnava si pe semnele clinice mai sus descrise. 

Examenele biologice sanghine pot releva in cazul rujeolei: leucopenie (scaderea numarului globulelor albe din sange) si limfocitoza (cresterea numarului limfocitelor sangvine). In stadiul acut al bolii se observa cresterea numarului Ig M rujeolice iar in faza de convalescenta creste nivelul anticorpilor Ig G.


RUJEOLA LA COPII - TRATAMENT

Tratamentul rujeolei necomplicate consta in:

• Izolare la domiciliu 7-10 zile pentru a nu transmite boala altor persoane nevaccinate;
• Repaus la pat in perioada febrila;
• Spalaturi oculare cu ser fiziologic in cazul aparitiei conjunctivitei;
• Hidratare adecvata in perioada febrila cu lapte, apa minerala plata, ceaiuri, sucuri de fructe - conform varstei;
• Combaterea febrei cu antipiretice: paracetamol (supozitoare, Panadol sirop, Paracetamol comprimate la copiii mai mari de 6 ani), ibuprofen (Nurofen, Brufen, Algin) sau algocalmin (Locamin picaturi pentru copiii cu varsta peste 3 luni, Novocalmin supozitoare pentru copiii peste 4 ani si Algocalmin comprimate incepand cu varsta de 15 ani);
• Tusea productiva se calmeaza cu siropuri expectorante (Erdomed, Fluimucil, Plantexir, Koflet) si ceai caldut de musetel cu putina miere (la copiii cu vasta peste 1 an);
• In cazul varsaturilor se administreaza antiemetice precum Metoclopramid. Se poate apela si la alte preparate precum Debridat sau Emetix care grabesc evacuarea gastrica, scazand astfel riscul de varsatura;
• NU se indica antibiotice in cazul rujeolei necomplicate, afectiunea fiind de natura virala.

RUJEOALA LA COPII - VACCIN

Preventia actuala a bolii se realizeaza prin administrarea triplului vaccin ROR (vaccin anti- rujeola, oreion si rubeola), care, conform schemei actuale, se administreaza la varsta de 1 an, cu rapel (revaccinare) la 5 ani.

In cazul copiilor sub 1 an expusi la rujeola, cazul copiilor cu boli maligne aflati sub radio- sau chimioterapie, a copiilor cu imunitate scazuta si a persoanelor cu risc crescut de dezvoltare a unei forme severe de boala, se recomanda imunizare pasiva cu imunoglobuline in primele 6 zile de la expunere.

Ultima actualizare:18.07.2014

Mai mult ...

Criza de astm bronsic la copil - cauze & metode de evitare

15:00

Astmul bronsic este o boala cronica inflamatorie a bronhiilor ce evolueaza prin episoade recurente de bronhospasm cauzate de o sensibilitate sporita a bronhiilor fata de diferite substante, traduse clinic prin senzatie de lipsa de aer, tuse si respiratie suieratoare.

TABLOUL CLINIC AL ASTMULUI BRONSIC

Clasic, criza de astm bronsic se declanseaza noaptea sau dimineata devreme si este caracterizata prin:

• Respiratie suieratoare - se percepe la auscultatia cu stetoscopul de catre medic sau de la distanta fiind deseori relatata de bolnav. Pentru astmul bronsic sunt caracteristice episoadele repetate de respiratie suieratoare.

• Dispnee (respiratia dificila) - in criza, respiratia devine dificila, cu expir prelungit, suierator, si este insotita de efort respirator, cu participarea muschilor respiratori accesori de la nivelul gatului si abdomenului.

• Sufocare (senzatia de lipsa de aer) - pe masura ce ingustarea bronhiilor se accentueaza, aerul din plamani este prins ca intr-o "capcana", devenind tot mai dificil si inspirul, asa incat, daca initial bolnavul avea senzatia ca nu poate da afara aerul din piept, ulterior apare si senzatia ca nu mai poate trage aer. In acelasi timp, se secreta un mucus vascos, care nu poate fi eliminat si "clocoteste" in interiorul bronhiilor.

• Tusea este un act reflex de protectie si are drept scop evacuarea secretiilor bronsice din caile respiratorii. Tusea poate fi puternica si prelungita. Abia cand criza de astm ia sfarsit, secretiile bronsice devin mai fluide si sunt eliminate sub forma de sputa ("scuipat") albicioasa in cantitate mica (ca o moneda). Uneori, tusea este singura manifestare a astmului bronsic.

• Pozitia copilului in timpul accesului este fortata. Bolnavii nu pot sta culcati, prefera pozitia sezut.

• Toracele este destins, cu diametrele marite, "ca un butoi", bombat. Se pot observa "bataile aripilor nazale" si dilatarea jugularelor.

• Tegumentele sunt palide, transpirate, uneori cu pete rosii sau cianoza (coloratia albastruie) triunghiului nazal, a degetelor si urechilor.

• Neliniste, agitatie, instabilitate emotionala, slabiciune generala, indispozitie. Copilul poate fi molesit sau poate deveni agresiv.

Durata crizei este, in general, de 1-2 ore si cedeaza spontan sau sub tratament. Intre crize, bolnavul se poate simti perfect sanatos, sau poate persista o ingreunare a respiratiei la efort.

FACTORI CAUZALI SI DECLANSATORI AI CRIZEI DE ASTM

Factorii declansatori sunt acele substante (sau evenimente) care provoaca criza de astm sau determina ingreunarea respiratiei. Pentru cei mai multi dintre bolnavi, crizele sunt declansate de expunerea la alergeni. Predispozitia familiala la alergie - atopia - este factorul de risc cel mai important in dezvoltarea bolilor alergice la copil. Daca unul dintre parinti sufera de alergie, riscul de astm la copil este de 40-50% si creste pana la 66% daca ambii parinti sunt alergici.

Factori declansatori ai crizelor de astm:

Praful de casa - este o combinatie complexa de alergeni. Principala componenta alergizanta a prafului sunt acarienii si produsele activitatii lor.

Elemente sugestive: aparitia sau agravarea simptomelor astmatice in case cu covoare persane sau mochete groase, draperii, mobila tapitata, biblioteci cu carti vechi - in special in dormitor.

Metode de evitare:

• Spalarea saptamanala a lenjeriei de pat in apa fierbinte si uscarea la soare;
• Fetele de perna si de plapuma trebuie sa fie etanse;
• Inlocuirea covoarelor cu parchet, in special in dormitor;
• In locul mobilierului tapitat, utilizarea vinilinei, pielii sau a mobilei din lemn;
• Utilizarea aspiratoarelor (preferabil cu filtru de apa).

Alergeni de la animale cu blana

Elemente sugestive: aparitia sau agravarea bolii dupa primirea in casa (si in special in dormitor) a unei pisici, a unui caine sau a unei rozatoare mici (ex:hamster).

Metode de evitare:

• Excluderea animalului din casa sau, cel putin, din dormitor;
• ! Alergenii proveniti de la pisica pot persista in casa timp de 6 luni;
• In cazul pastrarii animalului se recomanda toaleta riguroasa a acestuia.

Alimente

Elemente sugestive: aparitia sau agravarea bolii dupa consumul de oua, lapte, ciocolata, cacao, citrice, peste, icre, miere de albine, nuci, diversi aditivi sau coloranti.

Mod de evitare:

• Excluderea din alimentatie a produselor incriminate .
• Citirea cu atentie a etichetelor produselor alimentare si evitarea celor care contin sulfiti, tartrazina, salicilati, glutamat monosodic, benzoat (substante despre care se considera ca pot da simptome de astm).

Alergeni de la gandacii de bucatarie

Elemente sugestive: prezenta acestor insecte in numar mare in locuinta pacientului.

Metode de evitare:

• Igienizare corespunzatoare a locuintei;
• Folositi sprayul contra gandacilor cand copilul nu este in locuinta, apoi aerisiti foarte bine toate incaperile.

Polenul si mucegaiul

Elemente sugestive: existenta de suprafete acoperite de mucegai in casa pacientului sau aparitia/ agravarea simptomelor intr-o anumita perioada a anului, in special dupa ploaie (astm sezonier), deseori asociat cu rinita alergica sezoniera.

Mod de evitare:

• Evitarea plimbarilor in perioadele de polenizare (mai ales in lunile mai-iunie) si mentinerea ferestrelor inchise in special in zilele senine, cu vant.

Fumul de tigara 

Mod de evitare:

• Pacientul nu trebuie sa fumeze. De esemenea, este contraindicat fumatul in preajma copilului astmatic.

Medicamentele si vaccinurile

Elemente sugestive: aparitia sau agravarea dupa administrarea unor medicamente precum: aspirina, diclofenac, indometacin, fenilbutazona, propranolol, metoprolol, peniciline, cefalosporine, tetracicline, siropuri ce contin coloranti si aromatizanti, vaccinuri produse pe embrion de ou.

Metode de evitare:

• Nu se administra antiinflamatoare nesteroidiene, beta-blocante, antibiotice sau vaccinuri in cazul in care provoaca simptome de astm.
• Inlocuirea medicamentelor in forma de sirop cu tablete;
• Evitarea medicatiei fitoterapeutice (plante medicinale).

Efortul fizic si cel psiho-emotional

Elemente sugestive: aparitia sau agravarea bolii dupa efort fizic sau la confruntarea cu o situatie stresanta.

Metode de evitare:

• ! Activitatile fizice nu trebuie evitate;
• Aparitia simptomelor poate fi prevenita prin adminstrarea unui bronhodilatator inaintea inceperii efortului fizic;
• Evitarea pe cat posibil a stresului de orice fel la copil (mersul la gradinita, la scoala, anuntarea unei lucrari de control, invitarea la tabla, primirea unui calificativ prost sau conflictele intercolegiale/interparentale pot constitui situatii extrem de stresante).

COPILUL ASTMATIC SI SPORTUL

Unii copii astmatici nu participa al orele de educatie fizica de la scoala intrucat considera ca sportul nu le este recomandat. Copilul bolnav de astm poate si trebuie sa faca exercitii fizice.

Elaborarea unui program individualizat de exercitii fizice va influenta benefic starea fizica a micutului si evolutia astmului. Copilul astmatic care este corect tratat si primeste tratament sistematic duce o viata normala! Un copil astmatic care nu se antreneaza, poate avea o criza de astm la un efort fizic minim.

Ca regula generala, este de preferat ca activitatea fizica sa se desfasoare intr-o atmosfera calda si umeda (efortul in aer rece si uscar trebuie pe cat posibil evitat). Jocurile cu risc redus in provocarea astmului, cu episoade scurte de efort fizic sunt:

• Fotbal (portar)
• Volei
• Atletism
• Ciclism
• Tenis (in perechi)
• Inotul
• Gimnastica (exercitii la bara, inele)

Jocurile sportive cu risc marit in provocarea astmului:

• Alergari
• Schi la distante mari
• Aerobic
• Fotbal in incaperi.

Adesea este necesar ca micutul sa inhaleze un medicament profilactic cu 10 -15 minute inainte de efort (preferabil bronhodilatatoare cu actiune rapida :1-2 pufuri de Ventolin);

De asemenea, este indicata purtarea unui spray de criza in buzunar si utilizarea acesuia in caz de jena respiratorie.

ORIENTAREA PROFESIONALA A COPILULUI ASTMATIC

De la o varsta frageda este importanta dezvoltarea intereselor profesionale ale copilului.

Restrictii profesionale pentru copilul cu astm:

• In alergiile alimentare trebuie evitate profesiile de vanzator, bucatar;
• In sensibilitatea la praf - profesia de istoric, bibliotecar, constructor;
• Profesiile care presupun contactul cu mirosuri puternice (parfumerie) sau eforturi fizice intense.

Nu convingeti copilul ca nu va deveni chimist sau biolog, ci incercati sa-i directionati interesele spre profesii fara risc de agravare a bolii.

Ultima actualizare:4.01.2015

Mai mult ...

Meningita, boala care ii sperie pe parinti

13:33

Meningita este o inflamatie a "foitelor" care protejeaza creierul si maduva spinarii si este cauzata, cel mai adesea, de infectii. Aceste infectii pot fi determinate de virusuri, bacterii, fungi sau alte microorganisme. Este o boala care poata sa apara la orice categorie de varsta, de la nou-nascuti pana la varstnici.
Calea de transmitere depinde de varsta pacientului si de agentul patogen care determina meningita. Virusurile si bacteriile se raspandesc prin tuse, stranut sau prin intermediul tacamurilor, obiectelor de igiena personala, suprafetelor contaminate.


MENINGITA LA COPII - CAUZE

Majoritatea meningitelor cunt cauzate de virusuri precum: virusul varicelo-zosterian, virusul herpes simplex, virusul urlian, enterovirusuri, HIV, dar si alte tipuri de virusuri.
Cauzele bacteriene ale meningitelor depind de varsta copilului. Astfel, la nou-nascutii la termen si prematuri streptococul grup B este cel mai des incriminat. La copiii mai mari, meningitele sunt determinate de bacterii precum meningococ, Escherichia coli, Lysteria monocytogenes s.a..


MININGITA LA COPII - SEMNE SI SIMPTOME

Manifestarile clinice depind de varsta pacientului. La copiii mari, meningita se manifesta prin durere de cap intensa, urmata de rigiditate cervicala, febra inalta, fotofobie (copilul nu poate privi inspre lumina) sau fonofobie (nu suporta zgomotele), varstaturi, stari de confuzie, somnolenta sau chiar convulsii.
Nou-nascutii, sugarii si copiii mici prezinta simptome diferite de cei mari, predominand iritabilitatea, plansul incontrolabil sau, dimpotriva, somnolenta si refuzul alimentatiei, dezechilibrul termic (febra sau hipotermie), fontanela anterioara poate fi bombata. Meningita meningococica poate debuta cu purpura si are o evolutie extrem de rapida.

Diagnosticul de meningita, inclusiv cauza determinanta, se stabileste prin punctia lombara efectuata in scopul recoltarii de lichid cefalorahidian care este apoi supus analizelor de laborator.


MENINGITA LA COPII - TRATAMENT SI PREVENTIE

Tratamentul se aplica in functie de etiologia infectioasa si complicatiile care pot sa apara in evolutia bolii. Complicatiile de temut ale meningitei includ hidrocefalia, epilepsia, pierderea auzului.
Meningitele pot fi prevenite prin vaccinare impotriva principalilor agenti cauzali. Astfel, efectuarea vaccinurilor anti-H. influenzae, ROR, antipneumococic limiteaza mult riscul imbolnavirilor de meningita la copii.

Ultima actualizare: 23.04.2020

Mai mult ...

Boala celiaca sau intoleranta la gluten la copii

15:58

BOALA CELIACA LA COPII

Boala celiaca este o boala autoimuna multifactoriala cauzata de ingestia de alimente care contin gluten (un complex proteic prezent in grau, secara, orz, ovaz) la persoanele care sunt predispuse genetic, si care se poate manifesta incepand cu orice varsta, adesea chiar din copilarie.
Boala celiaca se manifesta ca un raspuns imun, care induce o inflamatie seminificativa la nivelul intestinului subtire, impiedicand asimilarea nutrientilor din hrana, favorizand astfel instalarea malnutritiei.


BOALA CELIACA LA COPII - SIMPTOME

Numita si boala cameleon, boala celiaca prezinta simptomatologie diversa, de aceea este si greu de diagnosticat. Boala celiaca afecteaza numeroase sisteme si organe: tractul gastro-intestinal, sistemul nervos central, sistemul osteoarticular, pielea, ficatul, sistemul reproducator.
Boala celiaca se manifesta prin diaree (sau, mai rar, constipatie favorizand confundarea cu sindromul colonului iritabil), pierdere in greutate, distensie abdominala, dureri abdominale, varsaturi, incetinirea cresterii. Simptomele extra-intestinale includ: anemie, rahitism (osteoporoza), amenoree, deficiente de vitamine si minerale.
Este important de retinut ca boala celiaca nu se prezinta identic la toate persoanele. Ea apare sub diferite forme clinice, unele persoane cu intoleranta la gluten putand fi chiar asimptomatice. Totusi, lipsa manifestarilor nu exclude boala.


BOALA CELIACA LA COPII - ANALIZE

Diagnosticul de boala celiaca se stabileste in urma unor teste de sange urmate de biopsie intestinala.

Testul pentru anticorpii antitransglutaminaza tisulara este un test rapid, de mare incredere, folosit pentru depistarea intolerantei la gluten, detectand prezenta anticorpilor tip Ig A in sangele bolnavilor. De asemenea, se cauta prezenta anticorpilor antiendomisium. Testul pentru anticorpi antigliadina din clasele Ig A si Ig G este decisiv, in special la copiii cu varste sub 3 ani.

Biopsia intestinala. In cazul in care testele de sange sunt pozitive, se poate indica efectuarea biopsiei intestinale, procedura ce consta in recoltarea endoscopica a unui fragment din mucoasa intestinului subtire care este, apoi, analizat microscopic. In cazul in care se identifica modificari caracteristice (atrofia vilozitatilor intestinale si cresterea numarului de limfocite intraepiteliale), poate fi pus diagnosticul definitiv de boala celiaca.


BOALA CELIACA LA COPII - TRATAMENT

Tratamentul se bazeaza doar pe dieta. Eliminand complet glutenul din dieta (paine, crutoane, biscuiti, paste, produse de patriserie, cereale, prajituri, pizza, burgeri, chipsuri, bere) simptomele vor disparea. Totusi, dieta fara gluten nu este usor de urmat deoarece impune o disciplina stricta si multa atentie la produsele care contin gluten ascuns (supe, sosuri - inclusiv sosul de soia, muraturile cu otet din orz, mezeluri, acadelele care contin mici cantitati de faina de grau, hamburgeri vegetarieni).

De semenea, s-au dovedit de ajutor anumite produse simbiotice (ex: Cymbio capsule, ProCombo capsule)  ce contin o asociere de probiotice si fibre, cu rol deosebit de important in echilibrarea florei intestinale.

Boala celiaca nu trebuie confundata cu alergia la grau sau gluten, care este o afectiune mult mai rara si care implica mecanisme imunitare diferite.

Ultima actualizare: 22.04.2020

Mai mult ...