Deficitul de atentie si hiperactivitatea la copii (ADHD)

16:54

Fiecare copil are personalitatea sa. In colectivitate unii sunt sociabili, curiosi si deschisi dialogului, in timp ce altii sunt mai degraba timizi, introvertiti si mai precauti in cazul experimentarii unor situatii noi. Exista insa si o categorie aparte de copii etichetati de anturaj drept "neastamparati" si "obraznici" - acestia sunt hiperactivii.

HIPERACTIVITATEA - BUNA SAU REA ?

Hiperactivitatea nu este o boala, ci un simptom intalnit tranzitoriu la majoritatea copiilor normali, dar si in cazul unor situatii deosebite precum:

• copii cu inteligenta peste medie si comportament curios,
• copii care nu vorbesc limba materna in clase/ scoli care nu sunt bilingve (cazul multor familii de romani emigrate in Italia ale caror copii invata in clase cu italieni),
• copii incapabili sa se adapteze la standardele de comportament si performanta impuse de scoala sau parinti (parinti extrem de exigenti) s.a.

CARE SUNT CAUZELE ADHD ?

Hiperactivitatea copiilor poate fi asociata cu:

• hipertiroidismul,
• probleme de natura psihiatrica,
• infectii prenatale cu virusul rubeolei, citomegalovirus sau Toxoplasma gondii,
• traumatisme craniocerebrale (loviri si cazaturi "in cap"),
• expunerea intrauterina la substante toxice precum nicotina (mame fumatoare sau expuse fumatului pasiv), alcoolul (mame care au consumat alcool pe parcursul sarcinii) sau plumbul,
• unele sudii au stabilit legaturi de cauzalitate intre greutatea mica la nastere, encefalitele si meningitele din primul an de viata si comportamentul disruptiv.

Totusi, in cele mai multe cazuri, nu se descopera nicio cauza a sindromului deficitului de atentie. Prin urmare, exista si alte etiologii deocamdata necunoscute.

SUFERA COPILUL MEU DE ADHD ?

De cele mai multe ori, semnele ADHD apar devreme, frecvent intre 3 si 6 ani.

Copilul cu ADHD este descris de parinti si educatori/invatatori drept un "copil neastamparat", care "ar topai toata ziua", "nu asculta cand i se vorbeste", "nu poate sa-si astepte randul la joaca, intrerupe si deranjeaza jocul celorlalti copii". Chiar si cand sta pe scaun "da din maini si din picioare, se intoarce pentru a vorbi cu colegii".

Pe langa agitatie si lipsa atentiei, copilul cu ADHD are adesea probleme de somn, diverse frici nejustificate si nu prea are pofta de mancare

Manifestari frecvente ale sindromului deficitului de atentie si hiperactivitate:

• Copilul are dificultati in mentinerea atentiei in cursul jocurilor sau a orelor de gradinita sau scoala.
• Nu este atent atunci cand i se dau indicatii.
• Nu are rabdare sa-si finalizeze temele pentru acasa.
• Devine agitat sau agresiv cand este obligat sa depuna efort de atentie si mental sustinut.
• Pierde frecvent obiecte sau lucruri care-i sunt necesare precum carti, caiete, jucarii.
• Este "uituc" in ceea ce priveste orarul si activitatile zilnice.
• Se foieste intr-una pe scaun.
• Este tot timpul in miscare, alerga prin sala de clasa, deranjeaza colegii.
• Vorbeste mult, neintrebat.
• Raspunde neintrebat sau inainte ca intrebarea sa fi fost finalizata.

CAND ESTE NECESAR CONSULTUL MEDICAL ?

Copiii cu ADHD pot crea probleme atat in mediul familial cat si in afara acestuia.

De obicei, odata cu trecerea timpului, comportamentul copilului cu ADHD se imbunatateste. Totusi, exista si cazuri in care copiii cu ADHD asociaza treptat comportament sfidator si devin din ce in ce mai greu de controlat. Acestia refuza sa merga la scoala, adopta un comportament agresiv, cad in patima alcoolului sau drogurilor si pot comite diverse delicvente precum furtul.

In cazul in care atidudinea copilului dvs. se regaseste in cele descrise in acest articol, este necesar sa va adresati medicului psihiatru. Medicul va examina copilul, se va interesa de situatia scolara si va cere informatii detaliate in legatura cu comportamentul micutului acasa si in societate.

Se pot realiza teste pentru coordonarea musculara, citit, ortografie si alte asemenea. In plus, se vor testa auzul si vederea, iar daca se suspicioneaza o boala convulsiva, se va indica electroencefalograma.

Daca investigatiile vor conduce la stabilirea diagnosticului de ADHD, medicul va da indicatii de psihoterapie, tratament medicamentos si regim alimentar in functie de particularitatile cazului.

Ultima actualizare:17.12.2014

Mai mult ...

Mituri despre alaptare. Care sunt adevarate si care false?

00:00

Peste tot in lume pediatrii incurajeaza mamele sa-si alapteze micutii, alimentatia naturala avand beneficii inegalabile pentru copii atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

SA DARAMAM MITURILE !

Iata cateva dintre cele mai vehiculate mituri in legatura cu alaptarea:

Laptele matern este alimentul ideal pentru sugar.

Adevarat. Laptele mamei contine o combinatie echilibrata de proteine, grasimi, carbohidrati, vitamine si minerale care pot asigura cresterea si dezvoltarea armonioasa a bebelusului. Suplimentele de fier si vitamina D sunt singurele necesare ocazional sugarilor.

Bebelusii alaptati la san se imbolnavesc mai rar.

Adevarat. Pe langa bogatia de elemente nutritive, laptele matern contine proteine speciale produse de organismul mamei, numite anticorpi, care protejeaza micutul de bolile cu care vine in contact. Astfel, copii hraniti natural racesc mai rar si sufera mai putin de boli precum otita, infectii urinare, alergii, astm bronsic sau anemie (scaderea numarului globulelor rosii din sange).

Copiii alimentati natural sufera mai rar de obezitate.

Adevarat. Alaptarea scade semnificativ riscul copiilor si al viitorilor adulti de a suferi de obezitate si patologii asociate acesteia precum diabet zaharat tip II, hipertensiune arteriala, apnee in somn s.a..

Alimentatia naturala scade riscul aparitiei refluxului gastro-esofagian la bebelusi.

Adevarat. Laptele matern este mai usor digerabil decat formulele de lapte sau laptele de vaca. Se elimina mai usor din stomacul micutilor, deci problemele digestive precum refluxul gastro-esofagian, diareea si constipatia sunt mai putin frecvente decat la copiii alimentati cu lapte praf, lapte de vaca sau de capra.

Alaptarea ajuta refacerea uterului dupa nastere.

Adevarat. In timpul alaptarii are loc eliberarea unor hormoni cu rol in producerea unor contractii rapide ale uterului ajutand astfel la revenirea mai rapida a acestuia la starea de dinainte de nastere.

Sanii mici limiteaza eficienta suptului.

Fals. Alaptarea nu tine de marimea sanilor. Sanii mari contin in mare parte mai mult tesut adipos, adica grasime, care nu sporeste abilitatea de alaptare.

Alaptarea provoaca ingalbenirea nou-nascutului.

Fals. Ingalbenirea tegumentelor si mucoaselor nou-nascutului poarta denumirea de icter si este fiziologica, adica normala. Apare la majoritatea nou-nascutilor in primele zile de viata, dispare cel mai adesea fara tratament si nu are legatura cu alimentatia decat intr-un numar foarte mic de cazuri. Chiar si asa, icterul este tranzitoriu, deci nu intrerupeti alaptarea decat in cazul in care medicul recomanda acest lucru!

Alaptarea provoaca lasarea sanilor.

Fals. Alaptarea nu provoaca lasarea sanilor. Totusi, pentru un confort crescut, achizitionati-va sutiene speciale, cu suport adecvat pe perioada alaptarii.

Pe perioada alaptarii contraceptia nu este necesara.

Fals. Desi alaptarea suprima ovulatia, aceasta nu este considerata o metoda contraceptiva. Prin urmare, in cazul in care nu doriti sa va supuneti riscului unei noi sarcini, folositi protectie adecvata.

IN CONCLUZIE

Alaptarea aduce beneficii atat sugarilor cat si mamelor si este modalitatea ideala de hranire a bebelusilor. Totusi, daca anumite probleme constitutionale sau de natura sociala limiteaza sau impiedica alimentatia naturala, nu va culpabilizati prea tare. Indiferent de metoda de alimentatie folosita, transformati fiecare masa intr-un moment de relaxare, de intimitate si de consolidare a legaturii cu micutul.

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...

Dopul de ceara

00:00

Dopul de ceara se formeaza atunci cand cerumenul (ceara urechii) se acumuleaza in canalul auditiv extern si devine prea dur pentru a fi eliminat natural.

Ceara este secretata de glandele sebacee si ceruminoase si are rol protectiv prevenind acumularea mizeriei si inmultirea locala a bacteriilor. De obicei, cerumenul se usuca si se elimina natural, insa uneori acesta se acumuleaza din pricina unui canal auditiv ingust, a secretiei crescute de ceara sau chiar prin impingerea cerumenului in profunzime in timpul actului de curatare a urechii cu betisoarele speciale.

CUM RECUNOASTEM PREZENTA DOPULUI DE CEARA ?

Uneori simptomele acumularii de ceara sunt similare infectiei urechii (otita). Astfel, sugarul este adesea mai agitat, iritabil, poate tusi si duce frecvent mana la ureche.

Copilul mai marisor poate acuza durere auriculara de intensitate mica sau medie, senzatie de ureche infundata si diminuarea auzului.

CE ESTE DE FACUT ?

Daca suspectati formarea unui dop de ceara, cel mai bine este sa va adresati medicului. Incercarea de a inlatura ceara acasa, cu ajutorul betisoarelor, poate avea drept rezultat impingerea mai profunda a dopului format sau, mai rau, lezarea conductului auditiv si chiar perforarea timpanului.

Pe baza examenului clinic si cu ajutorul otoscopului - instrument special care lumineaza si permite vizializarea canalului auditiv extern si a timpanului - medicul va stabili daca este vorba despre un dop de ceara sau de o infectie a urechii.

In cazul decelarii unui dop, medicul va extrage cerumenul prin aspiratie ori spalaturi auriculare, sau va prescrie solutii speciale care fragmenteaza si inmoaie ceara astfel incat aceasta sa se elimine cu usurinta, in mod natural. Unul dintre cele mai folosite preparate in acest sens este sprayul auricular Acustivum care poate fi folosit atat la copiii mari, cat si in cazul sugarilor incepand cu varsta de 6 luni. Astfel, pentru dizolvarea dopurilor de ceara se recomanda cate o pulverizare intraauriculara de 3-5 ori pe zi, iar pentru igiena urechii 1-2 pufuri pe saptamana. 

Daca optati pentru curatarea urechilor cu ajutorul betisoarelor, va recomand sa le alegeti pe cele cu opritor special destinate bebelusilor si copiilor.

Ultima actualizare:17.12.2014

Mai mult ...

De ce ma vaccinez si sustin vaccinarea?

00:00

Orice mamica stie ca e mult mai usor sa previi o boala decat sa o tratezi, iar una dintre cele mai bune metode de a-i proteja pe micuti este vaccinarea.

Multi parinti sunt ingrijorati de posibilele efecte adverse ale imunizarii prin vaccin, insa trebuie sa stiti ca riscurile sunt minime in comparatie cu riscurile bolilor pe care le previn.

Vaccinarea a salvat miliarde de vieti peste tot pe glob, este o metoda simpla si eficienta de protectie impotriva unor boli grave si contribuie la mentinerea sanatatii copiilor nostri, motive pentru care sustin si incurajez vaccinarea.

CUM ACTIONEAZA VACCINURILE ?

In principiu, vaccinurile contin doze mici de germeni modificati sau inactivati in laboratoare speciale.

Astfel, germenii modificati din vaccin nu cauzeaza boala, ci doar creeaza imunitate fata de respectivul agent infectios.

Daca micutul vine in contact cu boala impotriva careia a fost vaccinat, microorganismul responsabil este rapid distrus de sistemul imunitar pregatit prin vaccinare sa lupte impotriva sa.

In cazul vaccinurilor administrate in primul an de viata, este adesea necesara administrarea mai multor doze vaccinale pentru obtinerea unei protectii de durata.

In general, vaccinurile se adreseaza unei anumite afectiuni, dar exista si combinatii vaccinale care protejeaza impotriva a doua sau mai multe boli, asa cum este, de exemplu, vaccinul DTaP care protejeaza deopotriva impotriva difteriei, tetanosului si tusei convulsive.

Nu va temeti de vaccinurile combinate! Acestea nu sunt periculoase si au avantajul de a reduce numarul de injectii care trebuie administrate copiilor.

UMBLA VORBA PRIN TARG ...

De cativa ani incoace, mitul ca timerosalul continut de vaccinurile administrate bebelusilor ar putea avea efecte negative asupra acestora, a facut ca numerosi parinti sa se indoiasca de siguranta si necesitatea vaccinurilor.

Adevarul este ca timerosalul este un aditiv folosit drept conservant in vaccinuri inca din anul 1930. Astazi, doar unele vaccinuri il contin si doar in cantitati foarte mici.

Sfatul meu este sa nu va ingrijorati deoarece nici macar unul dintre studiile realizate pana in prezent nu a reusit sa evidentieze efecte negative ale timerosalului din vaccinuri asupra dezvoltarii fizice si intelectuale a copiilor.

VACCINURILE SI AUTISMUL

O alta temere a parintilor este ca unele vaccinuri, indeosebi vaccinul ROR, provoaca autism.

Desi cauzele autismului nu sunt pe deplin cunoscute, studiile au demonstrat si in acest caz ca este vorba despre un simplu mit.

IN CONCLUZIE...

Nu va lasati influentati de legende si nu supuneti copilasul la riscuri inutile! Vaccinurile pot fi salvatoare de vieti.

Ultima actualizare: 16.12.2014

Mai mult ...

Cum masuram temperatura bebelusului

17:46

Cand vine vorba de masurarea temperaturii, cele mai frecvente intrebari ale tinerelor mamici sunt:

Care este cel mai bun termometru pentru copii – cel cu mercur, cel digital sau cel tip suzeta ?

La bebelusi temperatura se masoara altfel decat la copiii mai mari ?

In ce conditii trebuie sa contactez pediatrul ?

Iata ce trebuie sa stiti:

ALEGEREA TERMOMETRULUI POTRIVIT

Termometrul din sticla cu mercur este unul dintre primele instrumente medicale intrebuintate in cabinete insa, in prezent, acesta este din ce in ce mai rar folosit. Utilizarea sa este chiar interzisa in multe tari deoarece, odata spart mercurul se evapora rapid iar prin inhalare poate afecta grav sistemul nervos al copilului.

Termometrele digitale prezinta senzori electrici pentru masurarea temperaturii si pot fi folosite pentru masurarea temperaturii orale, axilare si rectale. In prezent sunt cele mai utilizate atat in unitatile spitalicesti cat si de catre mamici, la domiciliu.

Termometrele timpanice sunt special concepute pentru masurarea temperaturii din interiorul urechii.

Pe piata veti mai gasi termometre tip suzeta si termometre pentru artera temporala. Cele din urma folosesc un scaner infrarosu prin care masoara temperatura arterei temporale (la nivelul fruntii).

Daca inca nu v-ati hotarat pentru care termometru sa optati, sfatul meu este sa achizitionati un termometru digital simplu. Daca intentionati sa folositi termometrul pentru masurarea rectala a temperaturii, cumparati un al doilea termometru pentru masurarea temperaturii orale si inscriptionati pe fiecare dintre ele modalitatea de utilizare. Nu folositi acelasi termometru pentru ambele situatii !

CUM MASURAM CORECT TEMPERATURA COPIILOR ?

In cazul copiilor cu varsta mai mica de 3 ani, temperatura se masoara cu termometrul digital, prin metoda rectala.

Termometrul auricular poate fi si el folosit la aceasta grupa de varsta, insa rezultatele pot fi eronate in cazul existentei dopurilor de ceara sau a unor defecte ale conductului auditiv extern. In plus, in cazul  infectiilor urechii externe, masurarea auriculara a temperaturii nu este indicata.

Masurarea axilara (sub brat) poate da rezulatate precise la copiii mai mari de 3 ani, care inteleg si accepta metoda.

In prezent, masurarea temperaturii cu dispozitivul tip suzeta este considerata cea mai imprecisa metoda. Inca nu s-a stabilit acuratetea cu care termometrul pentru artera temporala reda rezultatele.

Dupa fiecare utilizare a termometrului, spalati-i varful cu spirt sau apa si sapun.

TINEM CONT DE VARSTA !

De obicei, pana la varsta de 3 luni, se masoara temperatura rectala cu ajutorul termometrului digital. Pentru aceasta, porniti termometrul si lubrifiati varful cu un unguent. Intindeti copilul pe spate, ridicati-i coapsele de pe planul patului si introduceti atent termometrul lubrifiat aproximativ 1,5 cm in rect. Mentineti-l in aceasta pozitie timp de 30 de secunde sau pana la semnalul sonor al dispozitivului. Scoateti termometrul si cititi valoarea. Daca temperatura indicata este mai mare de 38ºC mergeti la pediatru.

Intre 3 luni si 4 ani puteti masura in continuare temperatura rectala sau puteti apela la termometrul auricular (atunci cand canalul urechii este suficient de larg, nu exista dopuri de ceara sau infectii ale urechii externe).

De regula, incepand cu varsta de 3 ani, se masoara temperatura la nivel axilar. Pentru aceasta, porniti termometrul digital si plasati-l sub bratul copilului. Aveti grija ca acesta sa fie in contact cu pielea si nu cu hainele. Mentineti termometrul nemiscat timp de 1 minut sau pana la semnalul sonor. Scoateti si cititi valoarea. Daca temperatura inregistrata este mai mare de 37,5ºC contactati medicul.

Dupa varsta de 4 ani copilul poate fi invatat sa mentina termometrul sub limba. Porniti instrumentul si plasati varful acestuia sub limba copilului. Termometrul va fi mentinut in loc prin presiunea buzelor. Indepartati termometrul dupa semnalul sonor si cititi valoarea. Temperatura orala nu trebuie masurata mai devreme de 15 minute dupa consumul de lichide sau alimente.

Ultima actializare: 16.12.2014

Mai mult ...

Alergia la polen

00:00

CRINI, ZAMBILE, MAGNOLII ...

Este un lucru obisnuit sa se considere florile drept surse sigure de alergie, insa este mai putin cunoscut faptul ca iarba, copacii si plantele de camp sunt in egala masura alergizante.

Polenul este vinovat de 50% din totalul alergiilor si este responsabil de manifestarile rinitei si conjunctivitei alergice sezoniere.

CALENDARUL ALERGIILOR

Alergiile la polenuri sunt frecvente primavara, vara si toamna devreme, in timp ce iarna predomina alergiile cauzate de acarieni si mucegaiuri.

Iata care sunt cei mai comuni alergeni ai fiecarei luni:

Ianuarie

• acarieni si mucegaiuri

Februarie

• arin, alun, acarieni si mucegaiuri

Martie

• arin, alun, ulm, plop, salcie, acarieni si mucegaiuri

Aprilie

• arin, alun, ulm, plop, salcie, mesteacan, stejar, frasin si liliac

Mai

• plop, salcie, mesteacan, stejar, frasin, liliac, platan, papadie, fag si pin

Iunie

• papadie, rapita, soc, ovaz, secara, grau, iarba, orz, tei

Iulie

• papadie, rapita, ovaz, secara, grau, iarba, orz, porumb

August, Septembrie

• rapita, iarba, porumb, buruieni, acarieni si mucegairi

Octombrie, Noiembrie, Decembrie

• acarieni si mucegaiuri.

TRATAMENTUL ALERGIEI LA POLEN

Masuri generale:

• In timpul inflorii florilor in cauza, nu organizati plimbari in parc, gradini botanice sau paduri.
• Evitati plimbarile in aer liber dimineata, cand cantitatea de polen din aer atinge concentratia maxima, dar si in zilele calduroase, cu vant.
• Purtati ochelari de soare pentru limitarea contactului alergenului cu ochii.
• Nu folositi produse cosmetice pe baza de plante.
• Nu consumati alimente care contin polen.
• Spalati-va des fata si parul.

Tratament medicamentos consta in una sau mai multe din urmatoarele:

• Instilatii oculare/ nazale cu solutii antihistaminice pentru reducerea mancarimii si inflamatiei mucoaselor (Allergodil picaturi oftalmice, Allergodil spray nazal, Vibrocil picaturi nazale).
• Picaturi pe baza de corticosteroizi (Budesonid, Fluticason propionat) – scad inflamatia locala. La copii se administreaza o data pe zi, dimineata.
• Antialergice pe cale orala (Aerius, Peritol, Claritine);
• Imunoterapie – rezervata cazurilor care nu pot fi controlate medicamentos.

Ultima actualizare: 17.12.2014

Mai mult ...

Conjunctivita alergica (Ochiul rosu)

00:00

Conjunctivita alergica este o inflamatie acuta a conjunctivei oculare (membrana cu rol de protectie care acopera fata anterioara albului ochiului si fetele posterioare ale ambelor pleoape) produsa de alergeni din aer.

Aproximativ 70% dintre persoanele care sufera de conjunctivita alergica prezinta, in paralel, patologii precum rinita alergica, astm bronsic sau dermatita atopica.

CAUZELE CONJUNCTIVITEI ALERGICE

Conjunctivita sezoniera este cauzata de polenuri.

Alergia la polen incepe sa se manifeste, in general, din copilarie sau in timpul adolescentei si apare in special primavara, cand alergenul predominant este polenul copacilor, si vara cand predomina polenul de iarba.

Exista aproximativ 40 de specii de polen care declanseaza alegii respiratorii.

Conjunctivita perena se manifesta de-a lungul intregului an si este cauzata de alergeni precum:

Praful de casa. Principalul component alergizant al prafului este reprezentat de acarieni.

Inruditi cu paianjenii, acarienii sunt organisme microscopice care se dezvolta excesiv in conditii de caldura si umezeala, se hranesc cu celule descuamate ale pielii noastre si formeaza adevarate colonii in fibrele textile precum asternuturi de pat, covoare, mobile tapitate, jucarii de plus, tesaturi.

Sporii de mucegai pot cauza manifestari severe, chiar soc anafilactic.

Mucegaiurile se dezvolta bine in spatiile cu umezeala si temperaturi ridicate, de aceea se gasesc frecvent in bai, subsoluri, tapiterii si saltele vechi, pe langa plantele de apartament, in aparatul de aer conditionat, carti si orice alt obiect care retine umezeala.
Blana animalelor (caini, pisici, rozatoare mici) si penele pasarilor (papagali, gaini s.a.).
De fapt, nu parul animalelor provoaca alergii, ci o proteina aflata in saliva, urina si matreata animalelor.

SIMPTOMELE CONJUNCTIVITEI 

Pacientii suferinzi de conjunctivita alergica acuza frecvent:

• inrosirea conjunctivei (ochi rosu)
• senzatia de mancarime oculara sau arsura locala. Ochiul rosu neinsotit de mancarime nu are drept cauza alergia.
• senzatie de "corp strain" intraocular
• lacrimare
• fotofobie (intoleranta la lumina)

TRATAMENTUL CONJUNCTIVITEI ALERGICE

Tratementul nemedicamentos consta in eliminarea alergenilor.

Pentru reducerea contactului copilului cu acarienii prafului de casa se recomanda:

• Schimbarea saptamanala a lenjeriei de pat si spalarea la temperaturi ridicate, urmata de uscarea in uscator fierbinte sau la soare.
• Renuntarea la covoare, draperii groase si tapiterii in dormitor.
• Inlocuirea covoarelor cu parchet.
• Inlocuirea mobilierului tapitat cu vinilin, piele sau mobilier din lemn simplu.
• Stergerea prafului la fiecare 2 zile.
• Utilizarea aspiratoarelor cu filtru.
• Renuntarea la decoratiunile care retin praful precum animale de plus, cosuri cu flori uscate s.a..

Pentru limitarea contactului cu polenurile se recomanda:

• In perioada inflorii plantelor, limitati pe cat posibil plimbarile in parcuri, livezi sau paduri.
• In perioada mai-iunie, evitati plimbarile in cursul diminetii si seara, pe timp uscat si cald cand concentratia de polen e foarte ridicata.
• In timpul plimbarilor, purtati ochelari de soare pentru limitarea cantitatii alergenului care vine in contact cu ochii.
• Spalarea frecventa a fetei si parului.
• Evitarea consumului de miere, faguri si ceaiuri din flori.

Pentru limitarea contactului cu mucegaiuri se recomanda:

• Utilizarea dezumidificatoarelor
• Instalarea unui sistem suplimentar de ventilare a baii
• Inlocuirea tapetului cu var si vopsea anti-mucegai cu Teflon (Savana, vopsea pentru baie si bucatarie®)
• Pastrarea unui mediu uscat in jurul plantelor de apartament.
• Evitarea lucrarilor/joaca in gradina primavara si toamana. Iarba si frunzele cazute sunt sursa de mucegai in aer.

Evitarea contactului cu alimalele cu blana/pasari prin:

• Indepartarea animalului incriminat din casa sau macar din dormitor.
  Alergenii proveniti de la pisica pot persista in casa timp de 6 luni.
• Curatenie umeda minutioasa.
• In cazul pastrarii animalului, recomand spalarea frecventa a acestuia si perierea regulata.
• Nu achizitionati haine din blanuri naturale.

Tratamentul medicamentos se stabileste in functie de severitatea simptomelor, durata acestora si gradul in care acestea afecteaza calitatea vietii pacientului.

De obicei, se prescriu:

• Preparate antihistaminice de 3 ori pe zi, timp de 4-7 zile (Allergodil picaturi oftalmice®).
• Decongestionante locale (Cromorom picaturi oftalmice®)
• Instilatii cu solutii oculare pe baza de corticoizi de 3 ori pe zi, timp de 4-7 zile alternativ cu cele antialergice (Flumetol picaturi oftalmice®) - in cazurile grave.
• Antialergice orale (Aerius®).

Colirurile cu antibiotice nu se vor administra niciodata in conjunctivitele alergice deoarece acestea agraveaza simptomatologia.

Ultima actualizare: 17.12.2014

Mai mult ...

Alergia alimentara

00:00

Alergia alimentara este o reactie a sistemului imunitar la o componenta a alimentelor, frecvent o proteina.

Se estimeaza ca in Europa mai mult de 17 milioane de persoane sufera de alergii alimentare, acestea fiind mai frecvente la copii decat la adulti.

Unul din patru copii de varsta scolara sufera de alergie.

ALIMENTE CU BUCLUC

Cea mai mare parte a reactiilor alergice sunt date de alimente precum:

Laptele de vaca

Contine nu mai putin de 5 alergeni, iar 2 dintre acestia, cazeina si beta-lactoglobulina, persista in lapte dupa fierbere producand adesea reactii alergice la sugari. Ceilalti alergeni devin periculosi doar in cazul consumului de lapte crud.

Cu varsta, laptele devine mai bine tolerat si majoritatea copiilor nu mai fac alergii la lapte dupa varsta de 3 ani.

Ouale

Sursa nu are importanta, ouale de gaina, rata, gasca si prepelita sunt deopotriva alergizante. In special albusul are componente alergenice, insa si galbenusul le contine in cantitati mai mici.

Sensibilitatea la proteinele din ou este in general crescuta, astfel incat chiar si numai urmele de ou din alimente pot declansa manifestari severe.

Frecvent, persoanele alergice la proteinele din ou sunt alergice si la fulgi sau pene de pasare.

Hamsii, icre de peste, peste afumat si sarat

Alergenii pestelui provin din tesutul muscular si se pot regasi inclusiv in vaporii formati in procesul de fierbere si in miros.

Crustaceele

Alergia la crustacee nu este foarte frecventa, insa, atunci cand apare poate fi foarte severa.

Crevetii sunt cei mai alergizanti putand produce urticarie de contact, crize astmatice si chiar soc anafilactic.

Legumele si fructele

Sunt mai alergizante daca sunt consumate in stare cruda.

Legumele cel mai frecvent incriminate sunt: avocado, fasolea, conopida, vinete, castraveti, masline, broccoli, spanacul, ciupercile si rosiile, iar dintre fructe: curmalele, grapefruitul, mandarinele, portocalele, fructul pasiunii, ananasul, zmeura, capsunile, mandarinele, strugurii, prunele proaspete sau uscate si stafidele.

Carnea

Carnea de porc este cea mai alergizanta, iar alergenii continuti rezista la fierbere si prajire.

Majoritatea manifestarilor alergice sunt declansate de mezeluri si afumaturi.

Arahidele si untul de arahide

Pot declansa reactii severe, chiar soc anafilactic.

Glutenul

Proteina elastica din grau, secara si orz, continuta in produsele de panificatie precum biscuiti, paste, prajituri s.a., este un alergen destul de puternic.

Branzeturi, lactate

Cauza manifestarilor alergice in cazul consumului de branza este reprezentata de utilizarea unor fungi in cursul procesului de productie.

Ciocolata

Consumata abuziv, ciocolata este responsabila de provocarea sau intretinera urticariei si altor manifestari alergice.

Nuci, migdale, alune, fistic

Sunt puternic alergenice si pot duce la soc anafilactic.

CITITI ETICHETELE !

Colorantii, conservantii si aromele artificiale, intr-un cuvant aditivii alimentari, au potential alergenic. Cercetati etichetele produselor si evitati-le pe cele periculoase!

Aditivi alimentari frecvent incriminati:

Coloranti alimentari: E 102 (tartrazin), E 110 (galben-portocaliu), E 127 (eritrozin), E 122 (azorubin), E 124 (rosu ponceau), E151 (negru de briliant BN).

Conservanti: E 210 (acid benzoic), E 211-219 (benzoati), E 220-227 (sulfiti, sulfati si derivatii lor), E 249-252 (nitriti).

Aditivi gustativi: E 621-625 (glutamati).

Aromatizatori: B 550-553 (glutamati).

CARE SUNT SIMPTOMELE ALERGIEI ALIMENTARE ?

Simptomele alergiei pot varia mult de la o persoana la alta. Ele pot varia chiar si la acelasi individ, de la o expunere la alta la acelasi alergen.

In maxim 2 ore de la ingerarea alimentului incriminat, apar manifestarile alergiei:

• Eruptii cutanate
• Mancarimi ale pielii
• Umflarea fetei, buzelor sau pleoapelor
• Respiratie dificila, suieratoare
• Paloare
• Crampe abdominale
• Greturi, varsaturi
• Diaree

Unele persoane pot dezvolta reactii foarte severe - soc anafilactic - cu:

• Ingustarea cailor aeriene (respiratie foarte dificila)
• Scaderea dramatica a tensiunii arteriale
• Ameteli
• Pierderea constientei
• Stop cardio-respirator.

ALERGIE SAU INTOLERANTA ?

Majoritatea persoanelor care au o sensibilitate crescuta la un aliment au, de fapt, intoleranta alimentara.

Intoleranta este o reactie mult mai frecventa si mai putin grava, si apare cand sistemul digestiv nu poate prelucra un anumit aliment. In cazul intolerantei, se pot consuma cantitati mici din alimentul cu pricina fara sa apara neplaceri, insa, cand vine vorba de alergie, cea mai mica farama din alimentul incriminat poate declansa reactia alergica. Din acest motiv, pe etichetele unor alimente veti gasi scris : "Poate contine urme de...", acestea fiind alimente cu potential alergen mare.

PUTEM TRATA ALERGIA ?

O buna solutie pentru evitarea alergiei este eliminarea alimentelor care o provoaca din dieta.

Daca totusi s-a intamplat sa mancati ceea ce nu trebuia, medicul va trata manifestarile aparute apeland, dupa caz, la antihistaminice orale, antiinflamatorii steroidiene si chiar la bronhodilatatoare in cazuri grave.

Pentru calmarea pielii uscate si iritate, pediatrul va poate prescrie lotiuni calmante.

CE PUTETI FACE ACASA ?

Daca bebelusului ii apar iritatii pe piele, spalati-l cu apa calduta si sapun cu pH neutru, apoi ungeti zonele rosii cu lotiuni pentru calmarea pielii.

Evitati sa imbracati copilasul cu haine aspre sau din lana care ii pot irita pielea.

Pentru calmarea mancarimilor si a iritatiilor, aplicati comprese umede si calde pe zona unde pielea este afectata.

SFATURI PENTRU MAME SI VIITOARE MAMICI

Daca vrei sa limitezi cat mai mult riscul ca micutul tau sa dezvolte alergii, tine seama de urmatoarele indicatii:

• Daca esti alergica la vreun aliment, nu-l consuma sub nicio forma in perioada sarcinii sau alptarii.
• Alapteaza bebelusul la san minim 6 luni.
• Trateaza eficient si la timp infectiile virale ale copilului.
• Introdu alimentele solide in alimentatia sugarului dupa varsta de 4-6 luni, initial gatite, apoi crude.
• Nu alimenta micutul cu lapte de vaca inaintea varstei de 1 an.
• Daca sugarul este alergic la proteinele laptelui de vaca iar alimentatia naturala (la san) nu este posibila, alimenteaza-l cu formule de lapte cu proteine partial hidrolizate (formule HA) sau total hidrolizate (Alfare).
• Daca alaptezi, nu consuma lactate in exces. Proteinele din lapte, care sunt cauza alergiilor, trec in laptele matern si ajung astfel la sugar.

Ultima actualizare:17.12.2014

Mai mult ...