Alergiile la copii

10:06

Alergiile apar atunci cand sistemul imunitar identifica o substanta ca fiind daunatoare. Tendinta de a dezvolta alergii este de obicei mostenita. La fel ca adultii, copiii dezvolta reactii alergice la alimente, iritanti din aer sau substante cu care intra in contact direct. Unele medicamente (frecvent penicilinele), precum si intepaturile de insecte sau contactul cu animalele pot genera reactii alergice.


Cum recunoastem alergiile?

Alergiile se manifesta prin simptome precum: secretii nazale apoase, mancarimi, lacrimare si inrosirea ochilor, stranut, mancarimea pielii, eruptii pe piele, tuse sau respiratie dificila.

Alergiile alimentare determina, pe langa simptomele descrise mai sus, diaree sau varsaturi. Aproape orice aliment poate cauza alergie, insa mai frecvent sunt incriminate: laptele, albusul de ou, nucile, pestele, ciocolata si soia. Alergiile alimentare sunt uneori confundate cu intoleranta sau sensibilitatea la un anumit aliment.

Intoleranta alimentara se manifesta prin probleme digestive precum dureri de stomac, flatulenta sau diaree, insa nu are legatura cu sistemul imunitar.


Cat de periculoase sunt alergiile?

In unele cazuri, o reactie alergica severa poate pune in pericol viata copilului si necesita tratament de urgenta. Simptomele care denota gravitatea includ: respiratie dificila, eruptii la nivelul fetei, invinetirea pielii, pierderea cunostintei. Daca identificati prezenta acestor semne sunati la 112. Dupa tratamentul de urgenta, adresati-va medicului pentru stabilirea cauzei reactiei alergice.


Evitarea alergenilor

Cea mai buna metoda de preventie a alergiilor este evitarea substantelor care activeaza reactiile alergice.

Daca in cursul diversificarii meniului bebelusului, ati introdus un aliment nou iar copilul dezvolta semne specifice alergiei, amanati introducerea acestuia! Alimentele noi trebuie introduse pe rand, la interval de 2-3 zile, astfel incat sa puteti observa reactia la fiecare produs in parte.

Daca bebelusului ii apar eruptii pe piele, folositi pentru baie apa calduta si sapun sau gel cu pH neutru. Medicul va poate recomanda creme pe baza de hidrocortizon, lotiuni destinate pielii uscate si iritate si, uneori, antihistaminice.

Alergiile la praf, polen, mucegai si alti alegeni din mediu, apar in general dupa varsta de 2 ani si pot fi prevenite prin evitarea factorului alergizant si igienizarea corespunzatoare a locuintei.

Ultima actualizare: 13.12.2015

Mai mult ...

Raceala la copii si bebelusi

14:24

Copiii sunt in special expusi la racelile comune in mare parte deoarece intra frecvent in contact cu alti copii raciti. De fapt, in primul an de viata, cei mai multi bebelusi contacteaza intre 7 si 10 raceli, asa incat mamicile devin destul de repede experte in tratarea infectiilor obisnuite de cai respiratorii superioare.

Racelile sunt adesea provocate de virusuri, prin urmare nu se trateaza cu antibiotice. Totusi, in cazul unei suprainfectii bacteriene, medicul va indica antibiotice.

Racelile se raspandesc cel mai usor prin picaturi de secretii nazofaringiene. Atunci cand un bolnav tuseste sau stranuta, imprastie virusul in aerul pe care ceilalti il rspira.

Racelile se pot transmite si prin intermediul mainilor contaminate cu secretii infectate. In plus, unele virusuri pot trai pe obiecte timp de cateva ore, astfel incat jucariile contaminate constituie o alta sursa de infectie.


Semnele si simptomele racelii la copii

Un copil racit va avea nasul infundat cu secretii (mucus). Secretiile nazale sunt de obicei limpezi la inceput, apoi devin galbene, se ingroasa si pot capata chiar culoarea verde deschis. Dupa cateva zile, mucusul devine iar limpede si fluid.

Racelile pot fi insotite de stare subfebrila (37,5-38 grade Celsius) sau chiar febra. Copilul stranuta, tuseste, poate ragusi sau i se inrosesc ochii.

In cazul bebelusilor, stranutul frecvent, sforaitul si nasul infundat nu constituie neaparat semne de raceala. Narile bebelusilor sunt foarte mici, iar o cantitate minima de mucus este suficienta pentru infundarea lor. Astfel, infundarea nusului poate fi cauzata chiar si de unii factori iritanti precum aerul uscat din incapere si fumul de tigara.


Cand este necesar consultul medical ?

Daca bebelusul este mai mic de 3 luni, prezentati-va la medic de indata ce observati primele semne de raceala. La nou-nascuti o raceala banala poate evolua rapid spre pneumonie, otita si alte boli mai serioase. Chiar si in absenta acestor complicatii, racelile sunt mai greu tolerate de sugari deoarece nasul infundat ingreuneaza alaptarea si scade capacitatea de a suge din biberon, ceea ce poate duce la deshidratare.

Consultati medicul daca:

• bebelusul sub 3 luni are temperatura mai mare de 38 grade Celsius;
• copilul pare a avea dureri de urechi - copiii mai mari comunica prezenta durerii, in timp ce sugarii duc frecvent mana la ureche, se trag de urechea bolnava, sunt mai agitati si mai plangaciosi decat de obicei;
• copilul are ochii rosii si secretii oculare;
• copilul are o tuse persistenta;
• secretia nazala este groasa, verzuie mai mult de 5 zile.

Semne de gravitate:

• copilul refuza sa manance sau sa bea;
• copilul respira mai repede, respiratia este dificila, cu efort resprator, si/sau face mici pauze intre respitatii;
• tusea este insotita de varsaturi sau schimbari ale culorii pielii.

Ce puteti face acasa

Lasati copilul sa se odihneasca. Majoritatea copiilor isi limiteaza singuri activitatea in timpul bolii. Nu este nevoie sa fortati copilul sa stea in pat daca micutul se simte suficient de bine incat sa se deplaseze. In ceea ce priveste colectivitatea, trebuie sa stiti ca racelile au cea mai mare contagiozitate cu 1-2 zile inaintea aparitiei simptomelor, prin urmare nu este nevoie sa tineti copilul acasa pana la disparitia tuturor manifestarilor.

Oferiti copilului lichide. Aportul suficient de lichide (lapte, sucuri naturale de fructe, ceai sau supa) este important in timpul bolilor pentru evitarea deshidratarii. Daca copilul racit este alaptat, nu intrerupeti alaptarea.

Subtiati mucusul. Daca secretiile nazale sunt vascoase, curatati nasul copilului cu solutii saline (apa de mare, ser fiziologic). Acestea nu sunt scumpe si se elibereaza din farmacii fara reteta.

Pentru a ajuta bebelusul sa manance mai bine, administrati cate 1-2 picaturi de solutie salina in fiecare nara cu 10 minute inainte de masa. Dupa ce mucusul s-a subtiat, aspirati secretiile cu ajutorul pompitei sau a aspiratorului nazal (Ex: Batista bebelusului ).

Aspirati narile copilului. Aspirarea secretiilor din nas se poate face cu ajutorul unei pompite din cauciuc. Aceasta metoda functioneaza de obicei in cazul copiilor mai mici de 6 luni. Pentru aceasta, presati intre degete pompita pentru a elimina aerul, apoi introduceti bland varful ei in nara copilului. Eliberati incet pipeta tinand-o pe loc pana cand extrage tot mucusul existent. Scoateti apoi pompita si goliti-o pe un servetel. Repetati de cate ori este nevoie pentru fiecare nara. La final, curatati pompita cu apa si sapun. Pentru aspirare puteti folosi si aspiratoarele nazale.

Umidifiati aerul. Folosirea unui umidificator poate fi foarte utila in cazul nasului infundat la bebelusi si copiii mici. Daca dispuneti de un umidificator folositi-l conform instructiunilor si nu indreptati niciodata dispozitivul spre patut pentru ca altfel riscati umezirea acestuia. De asemenea, pentru a preveni aparitia mucegaiului, schimbati apa zilnic si curatati umidificatorul regulat.

In cazul in care nu aveti umidificator, pentru fluidifierea secretiilor nazale, asezati copilul timp de cateva minute, inainte de somn, langa o baie fierbinte de aburi.

Medicatia pentru raceala si gripa. Nu administrati medicamente pentru raceala si gripa fara reteta copiilor mai mici de 2 ani! Pentru copiii mai mari, puteti folosi medicatie antitermica (Paracetamol) si antiinflamatoare (Ibuprofen) conform indicatiilor de pe prospect.

Ultima actualizare: 15.11.2015

Mai mult ...

Piure din piept de pui cu spanac si cartofi (Diversificare 10 luni)

20:59

Ingrediente:
90 g carne de pui tocata marunt
1/2 cartof mediu, curatat de coaja si taiat cubulete
50 g spanac spalat si tocat marunt
apa plata pentru subtierea amestecului

Incepeti prin fierbe intr-o craticioara carnea de pui si cartoful. Cand sunt pe jumatate fierte, adaugati spanacul si lasati sa fiarba inabusit pana carnea este bine patrunsa, iar vegetalele s-au inmuiat.

Scurgeti apa si mixati vegetalele impreuna cu carnea pana obtineti un piure pe care il subtiati cu apa plata pentru obtinerea consistentei dorite.

Info!

Piureul poate fi congelat sau pastrat la frigider cca 24 ore.

Mai mult ...

Piure din carne de vita cu dovlecel si ardei (Diversificare 8-10 luni)

20:03

Carnea rosie este bogata in fier, zinc si proteine si poate fi introdusa in meniul bebelusilor incepand cu varsta de 8 luni. Invatati sa preparati retete variate de carnita cu legume, iar cei mici vor accepta usor alimentele nou introduse.

Pentru reteta de carne cu dovlecei si ardei rosu aveti nevoie de urmatoarele ingrediente:

• 500 ml apa plata
• 90 g carne macra de vita, taiata cubulete
• 1 cartof mijlociu, curatat si taiat cubulete
• 1/2 dovlecel mic, curatat si taiat cubulete
• 1/2 ardei rosu, taiat felii subtiri

Incepeti prin a pune apa la fiert intr-o craticioara. Cand clocoteste adaugati carnea de vita si legumele. Acoperiti cu un capac si lasati sa fiarba pana cand carnea este patrunsa bine si legumele s-au inmuiat. Mixati amestecul sau blendati-l si subtiati-l cu apa in care au fiert.

Timp de preparare: 40 minute.
Preparatul poate fi pastrat la frigider 24 de ore sau congelat.

Ultima actualizare:29.09.2015

Mai mult ...

De ce mint copiii ?

15:34

Poate ca nici macar nu iti dai seama, insa copilul tau sigur te-a mintit cu ceva in aceasta saptamana. Fie ca a ales sa schimbe o intamplare, sa nu iti povesteasca nimic despre aceasta sau sa omita anumite lucruri, tot o minciuna se numeste. Sa vedem de ce mint copiii!

Cu totii mintim, iar acest lucru il deprindem inca din copilarie, astfel ca la maturitate ajungem sa spunem minciuni mai mici sau mai mari, in functie de circumstante. De cele mai multe ori mintim din rautate, pentru a face un rau, din frica, pentru a scapa de consecinte, din dorinta de a ne lauda sau a fi superiori celuilalt. Putem minti chiar si atunci cand nu spunem nimic si lasam lucrurile sa se intample de la sine, desi am fi putut face ceva sa schimbam rezultatul.

Ii invatam pe cei mici sa minta fara sa ne dam seama: le spunem ca nu trebuie sa raneasca sentimentele persoanelor si astfel nu vor mai spune exact ce cred si ce simt, ii invatam ca mai bine decat sa spuna o prostie sa taca din gura, si exemplele pot continua.

Copiii mint in principal de frica. Atunci cand fac ceva gresit, nu vor sa recunoasca acest lucru deoarece se tem de faptul ca unul dintre parinti ar putea reactiona urat, l-ar putea certa, pedepsi si chiar lovi. Teama poate fi rationala sau irationala, insa cel mic nu stie sa deosebeasca cele doua sentimente. Acesti copii isi dau seama ca au gresit, iar asta este primul pas spre recunosterea faptei.

Ca parinte, chiar daca descoperim minciuna copilului, nu ar trebui sa reactionam urat. Specialistii ne recomanda sa comunicam cu cel mic, sa intelegem de ce a mintit si sa ii explicam ca nu trebuie sa minta cu nimic, deoarece mereu il vom proteja, orice s-ar intampla si orice boacana ar face. Si aici nu vom spune nicio minciuna, deoarece orice parinte ar face orice pentru copilul sau!

Un alt motiv pentru care cel mic ar putea minti este obisnuita. Daca micutul incepe sa minta din ce in ce mai mult si mai des, ar trebui sa stai de vorba cu acesta si sa ii explici ca nu face bine. In acest caz, poate ca cel mic nici macar nu isi da seama ca minte.

Minciunile difera si de la o varsta la alta. Astfel, la 2-3 ani cel mic nu isi da seama ca minte, deoarece nu poate distinge adevarul de minciuna. La 5-6 ani vor incepe sa realizeze ca fictiunea nu este acelasi lucru cu realitatea, va intelege mai bine unde si ce a gresit si va incerca sa faca pe plac parintilor. La 7-8 ani acestia mint stiind ce fac si sperand ca vor scapa.

Sursa: reginele.ro

Mai mult ...

Depresia postpartum (de dupa nastere)

19:49

Mama este cea mai importantă persoană în dezvoltarea nou-născutului şi a sugarului. Pentru acest rol, este nevoie ca ea să aibă suficientă energie şi interes faţă de bebeluş, pentru a face faţă provocării reprezentate de îngrijirea acestuia.

Multe femei prezintă simptome afective în perioada denumită postpartum, la 4-6 săptămâni după naştere. Cel mai frecvent este vorba despre depresia tranzitorie postnatală („baby blues”), care apare la 2-3 zile după naştere şi care este caracterizată prin labilitate afectivă, tristeţe, iritabilitate, plâns nemotivat.

Se crede că aceasta ar fi rezultatul variaţiilor rapide ale nivelurilor hormonale, stresului legat de naştere şi conştientizării responsabilităţilor pe care le presupune maternitatea. Dacă aceste simptome nu dispar după două săptămâni, ele ar putea reprezenta debutul unei depresii majore postpartum.

Depresia postnatală, numită şi depresie postpartum, este mai puţin frecventă (aproximativ 10-15% dintre mame), dar mai severă şi mai îndelungată decât depresia tranzitorie postnatală.

Principalele simptome sunt reprezentate de:
• sentimentul de tristeţe în cea mai mare parte a timpului
• anxietate
• oboseală, chiar şi atunci când somnul este suficient
• dificultăţi de concentrare
• incapacitatea de a se bucura de viaţă, de a privi în viitor
• sentimente de inutilitate, de eşec sau vinovăţie
• îndoieli şi îngrijorări legate de abilitatea de a îngriji copilul sau lipsa de interes faţă de copil
• frica de a nu-i face rău copilului
• uneori chiar idei suicidare.

De asemenea, pot să apară simptome fizice (insomnie sau somnolenţă, poftă de mâncare scăzută sau exagerată, dorinţă sexuală scăzută, dureri difuze).

Cauzele depresiei postnatale

Instalarea depresiei postnatale nu înseamnă că mama respectivă nu îşi doreşte sau nu îşi iubeşte copilul. Nu s-a identificat o cauză clară, însă există o serie de factori care pot creşte riscul de depresie după naştere. Aceştia sunt:
• travaliul dificil
• modificările hormonale
• existenţa unui episod depresiv în trecut sau existenţa unei tulburări afective la rudele de gradul I
• retrăirea unei pierderi anterioare
• un bebeluş mai solicitant (inclusiv naşterea unui copil care prezintă un handicap sau o infirmitate, naşterea înainte de termen sau naşterea unui copil care necesită tratament într-o secţie de îngrijiri speciale)
• probleme în relaţiile de familie (probleme maritale, sentimentul că partenerul nu este suportiv, lipsa unei persoane de încredere, o relaţie deficitară cu propria mamă)
• probleme sociale (şomaj, lipsa resurselor financiare, schimbarea locuinţei, mai ales dacă acest lucru presupune mutarea la distanţă de familie şi de prieteni, renunţarea la carieră pentru creşterea copilului).

Tratamentul depresiei postpartum

Diagnosticul şi tratamentul precoce al depresiei postpartum sunt importante din mai multe motive: impactul negativ asupra dezvoltării cognitive şi emoţionale a copilului, riscul de suicid şi suferinţa pe care o determină la nivelul întregii familii.

Principalele tratamente pentru depresia postpartum sunt psihoterapia şi medicaţia. În unele cazuri poate fi necesară spitalizarea. Dacă se are în vedere tratamentul medicamentos, este important de ştiut faptul că efectele nu apar imediat după începerea tratamentului. Medicamentele antidepresive trec în laptele matern, aşa că este recomandat ca acest aspect să fie discutat cu medicul curant şi ca tratamentul să fie administrat conform indicaţiilor acestuia.


Rolul familiei şi al prietenilor

Este indicat ca membrii familiei şi prietenii să ştie că depresia postnatală este o afecţiune clinică care trebuie privită cu seriozitate. Încurajarea şi susţinerea din partea lor pot fi foarte utile în procesul de recuperare. Este important ca mama să primească asigurări că depresia nu este din vina sa şi că nu reprezintă un semn de slăbiciune.

Dacă mama depresivă se teme să rămână singură cu copilul, membrii familiei şi prietenii pot face cu rândul, astfel încât ea să fie tot timpul împreună cu o persoană de încredere.
Poate fi de mare ajutor preluarea sarcinilor din gospodărie de către o altă persoană – însă numai dacă mama este de acord cu acest lucru.

Şi taţii pot face depresie după naşterea unui copil, iar sprijinirea lor în această perioadă este la fel de importantă, atât pentru binele lor, cât şi al întregii familii.


Prevenirea aparitiei depresiei postpartum

Adesea, simptomele depresive sunt catalogate ca fiind normale în cazul femeilor care au născut recent. Este important ca femeile care au avut episoade depresive în trecut sau care prezintă factori de risc pentru depresie să discute acest aspect cu medicul înainte de a rămâne însărcinate sau pe parcursul sarcinii. De asemenea, ar trebui ca toate proaspetele mame să fie
evaluate pentru identificarea depresiei.


Efectele depresiei postpartum asupra copilului

În această perioadă de apropiere emoţională şi fizică, bebeluşii pot fi foarte sensibili la modificările de dispoziţie ale mamei. Ei au nevoie de mult ajutor pentru a-şi gestiona experienţele şi sentimentele. Un copil care nu primeşte nicio reacţie sau nu primeşte imediat răspunsul adecvat poate percepe comportamentul mamei ca fiind unul de respingere.

Mamei îi este greu să răspundă la suferinţa sau frica bebeluşului atunci când ea însăşi suferă şi se teme. Mai târziu, aceasta poate duce la probleme de comportament, de relaţionare, întârziere în dezvoltare, depresie şi anxietate la copil. Cauzele acestora se pare că sunt atât expunerea copilului la simptomele depresive ale mamei, cât şi problemele legate de afectarea rolului de părinte, asociate cu existenţa depresiei postpartum.

În această situaţie, ceilalţi adulţi importanţi din jurul copilului îi pot oferi acestuia dragostea, atenţia şi îngrijirea esenţiale pentru o dezvoltare normală în plan afectiv, cognitiv şi interpersonal.

S-a demonstrat că tratamentul eficient şi precoce al depresiei mamei determină o evoluţie net îmbunătăţită a copilului. Pe de altă parte, rămasă netratată, această problemă poate determina suferinţa semnificativă a întregii familii şi poate reprezenta un pericol în cazul în care mama se gândeşte să îşi facă rău sau să îi facă rău copilului.

Sursa: mindcare.ro

Mai mult ...

Copilul crescut de bunici - avantaje si dezavantaje

14:16

Atunci cand vine vorba de educatia si sanatatea copilului tau ai face orice. Insa, in lipsa unei gradinite cu program non-stop, trebuie sa mai apelezi si la bunici, iar acest lucru poate starni discutii cu partenerul de viata. Femeile din ziua de azi isi doresc, pe langa o familie, si o cariera de succes, care nu poate fi obtinuta decat prin multa munca. Asa ca parintii nu au de ales si isi trimit copii sa stea la bunici din ce in ce mai mult pe masura ce creste. Acest lucru poate avea atat avantaje, cat si dezavantaje.


Avantaje vei gasi mai mute inainte sa iti trimiti copilul la bunici.

In primul rand sunt disponibili non stop si practica cel mai mic tarif de pe piata: 0 lei. Pentru bunici este o placere sa stea sa se joace cu nepoteii lor, sa le faca pe plac, sa le gateasca placinte sau orice altceva isi doresc cei mici. Chiar vor fi mai blanzi cu copilul tau decat au fost cu tine.


Esti sigura ca copilul tau se afla in siguranta. 

Din moment ce au mai trecut o data sau de mai multe ori prin “procedura” de crestere a unui copil, bunicii stiu foarte bine ce fac. Te-au crescut pe tine si pe fratii tai, s-au descurcat foarte bine, iar acum este randul tau. Intotdeaauna se vor bucura cand ii vei chema sa aiba grija de cel mic si vor lasa orice deoparte doar ca sa petreaca timp atat de pretios cu nepotii lor.


La bunici riscul de a se imbolnavi este mai mic. 

Daca ar sta la o gradinita sau la o cresa, o epidemie il va afecta imediat si pe copilul tau. Chiar daca sunt bolile copilariei, asta nu inseamna ca trebuie sa se intoarca de la gradinita in fiecare luna cu cate o “boala”. Jucandu-se de cele mai multe ori singur, copilul care sta la bunici nu va contracta asa de repede astfel de boli.


Dezavantajele apar abia dupa cateva vizite la bunici. 

Si de aici poti ajunge la conflicte la care nu te asteptai. Fiecare mama are un mod unic de a-si educa copilul, iar vremurile s-au schimbat foarte mult. Ce se aplica la tine nu trebuie sa se aplice neaparat si la copilul tau atunci cand il lasi in grija bunicilor. Bunica va prelua putin din rolul tau de mama si ai putea sa devi geloasa. Adu-ti aminte ca tu iti cresti copilul, iar mama ta nu joaca decat rolul unei bone.

Daca ai ceva sa ii reprosezi este mai greu sa ii reprosezi bunicilor decat i-ai reprosa unei angajate pe care o platesti sa stea cu copilul tau. Iti va fi astfel mai greu sa-ti exprimi frustrarile sau sa o inveti pe mama ta sa il educe pe cel mic asa cum iti doresti. Cel mai greu lucru este ca cel mic sa nu devina rasfatat si sa prefere bunicii in locul tau. Din moment ce ii vor face toate poftele, cel mic va invata ca acolo, la bunici, va putea face ce vrea si cand vrea fara sa fie pedepsit, iar tie cu siguranta nu iti va conveni acest lucru. Incearca sa vorbesti cu bunicii exact toate lucrurile care te deranjeaza si ce are voie copilul tau sa faca si ce nu are voie. Stabiliti de comun acord anumite pedepse pe care sa I le aplicati atunci cand cel mic greseste, astfel incat sa nu fie o diferenta atat de mare intre voi, parintii lui, si bunicii.

Bunicii vor avea intotdeauna alte metode de a- ingriji pe cel mic, chiar daca nu iti dai seama din prima clipa. Fie ca este vorba de alimentatie, sau dezvatarea celui mic de suzeta de exemplu, bunicii vor avea impresia ca ce au facut cu tine pot face si cu copilul tau. Nu-ti duce copilul la bunici pana cand nu faceti o serie de reguli pe care sa le respecte. Educatia este un alt motiv de cearta. Bunicii vor sa-l invete cat mai repede pe cel mic sa scrie si sa citeasca, si el de abia a inceput gradinita. Tine minte ca fiecare copil evolueaza in stilul lui si nu trebuie fortat de la varste prea fragede sa faca ceva ce alti copii vor invata peste ani.

Inainte de a-l lasa la bunici discuta cu partenerul de viata despre acest lucru. Sigur va avea si el ceva de zis, si este si normal deoarece trebuie sa fie preocupat de cresterea copilului sau. Analizeaza toate beneficiile si dezavantajele pe care ti le poate oferi acest lucru si de abia dupa aceea lasa-I pe bunici sa aiba grija de cel mic.

Sursa: reginele.ro

Mai mult ...

Cum sa folosesti corect metoda calendarului

16:29

Metoda calendarului este una din metodele recunoscute de contraceptie, insa nu te protejeaza si impotriva bolilor cu transmitere sexuala. Asa ca inainte de a recurge la aceasta metoda asigurati-va ca atat tu, cat si partenerul tau nu sunteti purtatori ai vreunei boli cu transmitere sexuala.

Stiai ca din toate cele 28 de zile ale ciclului menstrual doar intr-o singura zi poti ramane insarcinata? Este adevarat, si ca sa te protejezi trebuie sa stii cu cat mai multe exactitate care este acea zi. Durata normala a unui ciclu menstrual (perioada intre menstruatii) este de 28 de zile, insa poate varia de la o femeie la alta. Asadar, daca mama ta are un ciclu menstrual de 29 de zile nu inseamna ca tu nu il poti avea de 30 de zile. Chiar si pentru aceeasi persoana durata ciclului poate varia de la o luna la alta.

Daca ai un ciclu regulat, atunci este foarte usor sa iti calculezi ovulatia si sa te feresti de o sarcina nedorita. Stim deja ca din ziua ovulatiei si pana la aparitia menstruatiei trec 14 zile. Daca stii cand este ziua ovulatiei, atunci stii si in ce zile sa nu faci sex fara o protectie suplimentara. Se recomanda o alta metoda de contraceptie 4-5 zile inainte de ovulatie si 1-2 zile dupa. Este necesar un timp mai indelungat inainte de ovulatie de 4-5 zile, deoarece spermatozoizi pot trai in organismul tau destul de mult si poti ramane astfel insarcinata. 1-2 zile este perioada de viata a fiecarui ovul atunci cand este eliberat din ovar.

Daca ciclul tau menstrual nu este regulat poate fi mai dificil de stabilit cu exactitate data ovulatiei pentru a te proteja. Pentru persoanele care nu au un cilcu foarte regulat si nu stiu ziua ovulatiei, este necesar ca timp de minim 6 luni sa isi noteze pe un calendar zilele in care ii vine menstruatia. Acum se poate calcula care a fost cel mai scurt si cel mai lung ciclu menstrual si se poate face un calcul pe aceasta baza.

De exemplu, daca in cele 6 luni ai cel mai scurt ciclu de 27 zile si cel mai lung de 30 zile vei calcula in felul urmator. Se calculeaza ovulatia in fiecare caz, atat pentru ciclul lung, cat si pentru cel scurt. Se adauga cele 4-5 zile inainte de ovulatie si 1-2 zile dupa. Rezultatul va fi urmator: nu va trebui sa faci sex intre zilele 8-18 dupa ciclul menstrual anterior. Trebuie sa iti urmaresti in continuare durata ciclului menstrual si sa il verifici in fiecare luna. Daca intr-o luna se intampla ca ciclul tau menstrual sa fie de 31 de zile inseamna ca va trebui recalculate zilele de risc.

Nu trebuie sa uiti ca aceasta este o metoda de contraceptie traditionala, desi este folosita de foarte multe femei in toata lumea. In zilele de risc, poti folosi prezervativul sau oricare alta metoda de contraceptie pentru a te bucura in continuare de partenerul tau si pentru a fi protejati si de o sarcina neplanificata.

Sursa:reginele.ro

Mai mult ...

De ce nu este bine sa fumezi in timpul sarcinii

15:25

Bebelusul fumeaza pasiv inca din burtica mamei! Daca esti fumatoare si ai aflat ca esti insarcinata, este cazul sa renunti la tigari! Fumatul afecteaza bebelusul inainte, in timpul si dupa nastere. Studiile au demonstrat ca si fumatul pasiv, adica simpla inhalare a fumului de tigara are consecinte negative asupra fatului.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a dat publicitatii statistici care au revelat faptul ca, in tarile dezvoltate, 15% dintre femei fumeaza. In tarile in curs de dezvoltare, procentul este la jumatate. Expus la fumul de tigara, bebelusul devine un magnet al toxinelor din tigari care trec prin placenta, precum: nicotina, arsenic, amoniu, monoxid de carbon, cianura sau plumb. Astfel, fumatul in sarcina poate favoriza dezlipirea placentei sau placenta praevia (placenta creste in partea interioara a uterului si obtureaza colul, impiedicand iesirea fatului din uter).

Specialistii au descoperit ca fumul de tigara contine peste 4000 (patru mii !!!) de compusi chimici (dintre care, cel putin 60 cauzeaza cancer), care ajung in sange, sursa de oxigen si nutrienti a copilului si afecteaza, astfel, dezvoltarea sarcinii, provocand chiar nastere prematura. Astfel, bebelusul nascut prematur poate avea dificultati respiratorii si prezinta risc mai mare de orbire, paralizie cerebrala sau retard mintal. De asemenea, copilul prematur va avea mai tarziu in viata dificultati in invatare, tulburari de comportament si dezvoltare psihomotorie, risc crescut de obezitate si diabet zaharat, astm si infectii respiratorii.

Mai mult decat atat, copiii nascuti din mame fumatoare au greutatea mica la nastere (in medie cu 2500 g) si prezinta risc crescut de defecte congenitale ale inimii, ale creierului sau muschilor, iar mamele au sanse mai mari sa dezvolte o sarcina extrauterina sau sa se confrunte cu un avort spontan. De asemenea, studii recente arata ca fumatul in sarcina a cauzat 2800 de decese ale bebelusilor la nastere si 2000 de decese din cauza SIDS (sindromul de moarte subita a sugarului).

“Fumatul este, probabil, cauza numarul unu a rezultatelor negative pentru copii”, confirma obstetricianul Robert Welch, presedinte al Departamentului de Obstetrica si Ginecologie de la Spitalul Providence din Southfield, Michigan. El aminteste complicatii precum: bebelusi nascuti prematur, copii prea mici, copii care mor inainte de a se naste.

Aceste complicatii sunt provocate de nicotina si monoxid de carbon care „lucreaza” impreuna pentru a reduce aprovizionarea copilului cu oxigen. Nicotina blocheaza accesul la oxigen prin ingustarea vaselor de sange (inclusiv cele din cordonul ombilical) si reducerea miscarilor respiratorii. Este ca si cum ai forta copilul sa respire printr-un pai ingust. In plus, monoxidul de carbon limiteaza furnizarea de sange si substante nutritive si asta pentru ca celulele rosii din sange care transporta oxigenul incep sa preia, in schimb, molecule de monoxid de carbon.

Medicii avertizeaza: nu exista un nivel sigur al fumatului in sarcina! Cu cat fumezi mai multe tigari pe zi, cu atat cresc sansele ca bebelusul sa dezvolta aceste probleme de sanatate. De aceea, cel mai indicat ar fi sa te lasi de fumat inainte sa te hotarasti sa ramai insarcinata. Daca ai o sarcina neplanificata, renunta la tigari imediat ce ai aflat. Organismul copilului are capacitatea sa se refaca, iar tu ai sansa de a naste un copil sanatos.

Totodata, este foarte important de precizat! Chiar daca nu esti fumatoare, ai grija sa nu-ti expui bebelusul fumului de tigara. Evita incaperile cu fumatori sau roaga prietenii sa fumeze cat mai departe de pruncul tau.

Sursa:www.nastenatural.ro

Mai mult ...

Cum sa ne comportam cu micutii carora nu le place sa invete

15:15

“Cu cat stai mai mult sa inveti, cu atat mai bine”, “Daca nu iei note bune, nu mergem nicaieri in vacanta”, “La varsta ta ar trebui sa inveti, mai incolo vei avea timp sa faci si altele”,“Numai la joaca/desene/calculator ti-e gandul, nu ai pune mana pe carte pentru nimic in lume”, “Daca nu te tii de scoala, nu vei face nimic in viata”.

Din pacate toate aceste idei periculoase, si multe altele asemeni lor, sunt transmise de catre multi parinti copiilor lor, inca din primul an de scoala.


De ce sunt aceste idei periculoase?

In primul rand, pentru ca induc o stare de anxietate in prezenta careia nu se poate dezvolta o curiozitate sanatoasa, esentiala procesului de invatare, apoi pentru ca dezvolta niste asteptari nerealiste cu privire la setarea prioritatilor in viata, stirbesc increderea in sine si pun in primejdie relatia parinte-copil.


Ce sa faci pentru a-i instila copilului tau o atitudine sanatoasa fata de invatat:

Cauta sa-i cultivi o curiozitate naturala, evitand sa-l obligi sa invete pentru ca “trebuie”.

Nu-l forta sa memoreze ceva fara sa inteleaga conceptele si mecanismele care stau la baza materialului invatat.

Nu-i da de invatat pe post de pedeaspa.

Multe dintre materiile pe care elevii le invata la scoala sunt rapid uitate, si asta pentru ca ele au fost stocate doar in memoria de scurta durata. Solutia la aceasta problema este evitarea invataului in graba si a invatatului “cu gramada”, ceea ce se poate intampla de multe ori si din cauza volumului foarte mare de materie predata.

Multi parinti si profesori isi educa elevii sa invete pentru note, ceea ce face ca interesul copilului sa devieze de la nevoia de cunoastere la nevoia de a lua o nota cat mai buna. Fereste-te de acest obicei daunator si educa-ti copilul in spiritul unui sistem de valori mai sanatos.

Nu iti cataloga copilul cu insusiri de genul “lenes”, “nesimtit”, “dezinteresat”, etc. deoarece s-ar putea sa inceapa sa se defineasca in acest fel de unul singur. Increderea in propriile abilitati si in puterea lui de reusita va scadea si ea, si o data cu ea si motivatia de a invata.

Educa-i si stimuleaza-i abilitatea de a intelege materiile in termeni practici, abilitatea de a face conexiuni inteligente si creative intre subiecte, si pe cea de a aplica cele invatate in situatii de viata reale. Simpla acumulare de cunostinte in absenta acestor abilitati nu valoreaza mare lucru.

Vorbeste-i despre propriul tau entuziasm si despre propria ta curiozitate, care te ghideaza sa afli mereu lucruri noi si cauta sa faci conexiuni intre acestea si viata lui.

Implica-ti copilul in activitati care au legatura cu materialul pe care trebuie sa il invete. De exemplu, o lectie de biologie se poate intelege mai usor cu ajutorul unei plimbari la o gradina zoologica sau la o ferma. O lectie de botanica se invata si cu o plimbare intr-un parc sau intr-o padure, iar anumite principii de fizica se pot demonstra in propria baie sau bucatarie, cu materiale deja existente.

Crezi in ideea ca fiecare copil este diferit, evita sa-i compari rezultatele cu cele ale fratelui, surorii sau colegilor de clasa si foloseste-ti energia cautand sa-i identifici propriile talente si interese si propriul stil de a invata.

Aminteste-ti cum era pe vremea cand te duceai la scoala. Chiar daca s-au schimbat multe lucruri de atunci, unele au ramas la fel. Daca o anumita abordare de invatat te irita sau te plictisea, nu o mai aplica si cu micutul tau.

Extinde-ti gama de materiale pentru invatat. Baietelul tau abia invata sa citeasca? Poate prefera sa isi exerseze abilitatile citind de pe o cutie de suc sau din manualul de utilizare a cuptorului cu microunde. Fetita ta are de invatat la geografie despre zonele de desert? Cateva filme-documentare pot fi de ajutor.

Da-i de ales. Scolile deja au o atitudine foarte rigida si impunatoare cu privire la ce, cat si in ce fel trebuie sa se invete, ca sa mai faci si tu acelasi lucru acasa. Ofera-i libertatea de a alege ordinea in care invata, in ce pozitie isi citeste lectia la istorie sau in ce camera isi scrie comentariul la romana.

Nu pune accent doar pe dezvoltarea academica ci sprijina la fel de mult si dezvoltarea sa morala, emotionala, sociala, artistica si fizica.

Sursa:http://www.psihosuport.ro/psiholog/category/copii-si-adolescenti/

Mai mult ...