Cum sa tratezi si sa previi intepaturile de insecte la copii

11:39

INSECTE (NE)PRIETENOASE

Majoritatea insectelor sunt inofensive si copiii nu se tem de ele. Totusi, intepaturile de albina, viespe sau furnica rosie de camp pot provoca reactii  locale severe si chiar soc anafilactic. Ultima eventualitate este, din fericire, foarte rara. Intepaturile de tantar si paianjen pot provoca si ele reactii alergice locale, dar aceste cazuri sunt mai rare.

CUM RECUNOASTEM INTEPATURILE SI MUSCATURILE DE INSECTE SI ARAHNIDE ?

Intepaturile de albine, viespi si bondari.

De obicei, imediat dupa ce copilul este intepat, locul intepaturii devine dureros, apoi se umfla si se inroseste. Pot exista cazuri in care reactiile sunt mai severe incluzand varsaturi sau diaree, ameteala si chiar dificultati de respiratie.

Tantarii provoaca de obicei reactii minime. Locul intepaturii devine rosu, umflat si apare mancarime locala.

Mustele, furnicile si gandacii pot provoca umflaturi dureroase care supureaza.

Muscaturile de paianjen.

Vaduva neagra este un paianjen veninos rar intalnit la noi in tara, insa muscatura sa provoaca reactii destul de severe. Se ascunde in gramezi de lemne, soproane, beciuri si poate fi recunoascut prin corpul negru-lucios si semnul caracteristic de pe partea inferoara a abdomenului sub forma de clepsidra rosie. Muscatura este nedureroasa insa, la scurt timp este urmata de dureri abdominale intense ce apar in valuri (crampe), apoi apar dificultati in respiratie si manifestari precum: greturi, varsaturi, dureri de cap, transpiratii intense, spasme musculare, tremuraturi si furnicaturi la nivelul mainilor.

TREBUIE SA MA INGRIJOREZ ?

Majoritatea copiilor prezinta reactii usoare la intepaturile sau muscaturile de insecte. Totusi, copiii cu o sensibilitate crescuta pot dezvolta reactii grave mergand pana la soc anafilactic.

CAND ESTE NECESAR CONSULTUL MEDICAL ?

Contactati medicul in cel mai scurt timp daca micutul prezinta:

·         Dificultati de respiratie,

·         Respiratie suieratoare,

·         Dureri abdominale, varsaturi sau diaree,

·         Umflaturi ale fetei, buzelor, gatului,

·         Inrosire pe tot corpul sau in alte zone decat locul intepaturii.

Medicul va adresa intrebari referitoare la tipul insectei care a intepat copilul si va consulta micutul cautand semne ale afectarii generale. In cazul unei reactii sistemice se poate indica administrarea adrenalinei.

Daca starea copilului este grava si sunt necesare masuri de sustinere a respiratiei si tensiunii arteriale, copilul  va fi stabilizat intr-un departament de urgente.

CE MASURI POT FI LUATE ACASA ?

Pasi de urmat:

1. Daca acul insectei este vizibil ramas in pielea copilului, indepartati-l folosind o penseta.

2. Spalati zona intepaturii cu apa si sapun.

3. Pentru calmarea durerii si remitera umflaturii, aplicati cuburi de gheata invelite intr-un servet de panza sau folositi comprese reci (timp de 10-15 minute).

4. Ungeti zona intepaturii cu lotiuni calmante precum:

• Gel intepaturi insecte Alevia, 
• Filmogel intepaturi insecte (Urgo) - poate fi folosit pentru copiii cu varsta peste 1 an, 
• Gel calmant pentru intepaturi de insecte (Viva pharma) - pentru copiii cu varsta mai mare de 3 ani.

Pentru copiii cu alergii cauzate de intepaturi de insecte este recomandata folosirea cremelor cu antihistaminice cum ar fi:

• Fenistil gel 0,1% - aplicati pe zona intepaturii de 2-4 ori pe zi (la sugari si copii cu varsta mai mica de 3 ani nu este indicat a se aplica pe suprafete cutanate mari, ci doar punctual),
• Dermodrin unguent - potrivit pentru copiii cu varsta peste 2 ani. Masati zona afectata cu unguent de maxim 5 ori pe zi,
• Rival gel 20 mg/g - pentru copiii mai mari de 2 ani, aplicati de maxim 4 ori pe zi. 

Daca locul intepaturii este foarte umflat, rosu, cu mancarimi intense, anuntati medicul. Acesta va poate recomanda creme ce contin corticosteroizi precum Locoid 1mg/g crema - aplicatii de maxim 3 ori pe zi.

Uneori, medicul poate recomanda si antihistaminice cu administrare orala precum Aerius solutie orala sau comprimate, Claritine sirop sau comprimate.

Pentru cazurile de intepaturi urmate de reactie cutanata extinsa, intepaturi multiple si cazurile care evolueaza cu dificultati de respiratie, suieraturi in piept, tulburari digestive, umflarea fetei, ochilor, buzelor, limbii, gatului este necesar consultul medical de urgenta.

CUM PUTETI PREVENI INTEPATURILE DE INSECTE ?

Evitati, mai ales in timpul verii, sa parfumati pielea copilului prin spray-uri, sapunuri, lotiuni sau uleiuri;

Evitati pe cat posibil zonele unde sunt de obicei insecte cum ar fi: pubelele de gunoi, ochiurile de apa statuta, campurile inflorite;

Evitati sa starniti albinele si insectele in general;

Montati plase contra tantarilor la geamuri;

Folositi produse care tin la distanta insectele: 

Pediakid Spray anti-tantari si capuse Bouclier Insect (pentru copiii cu varsta peste 3 luni), ofera protectie timp de 8 ore de la aplicare, 

Spray RepellOn anti-tantari si alte insecte  (pentru copiii cu varsta peste 1 an), ofera protectie timp de 7 ore de la aplicare,

Bratari de silicon parfumate cu uleiuri esentiale Los Mosquitos sau Alontan Natural - pentru copiii mai mari de 3 ani,

Brosa parfumata cu ulei de lemongrass de la Chicco - poate fi prinsa de hainutele sau palarioarele copiilor care au implinit 3 ani,

Plasturi Squitos - pot fi utilizati inclusiv pentru protejarea bebelusilor (de la zero luni). Se aplica pe hainele copilului, pe carucior sau in patut si ofera protectie timp de 72 ore prin eliberarea treptata a uleiurilor de citronella si eucalipt.

Ultima actualizare 22.02.2015

Mai mult ...

Viermisorii la copii

11:31

Parazitii intestinali sunt intalniti mai frecvent la copii, insa pot infecta si adultii afectand mai mult sau mai putin starea generala a acestora.
Iata care sunt cele mai intalnite boli cauzate de parazitii intestinali si cum le putem preveni sau trata:

Giardioza

Giardioza este boala cauzata de Giardia lamblia, parazit care provoaca atat la copii, cat si la adulti, diaree acuta sau cronica.

Giardia ajunge in organism prin apa, alimente sau maini contaminate. Odata ajunse in tubul digestiv, chisturile de giardia se transforma si se ataseaza de mucoasa intestinului. Simptomele neplacute ale giardiozei sunt date de tulburarea absorbtiei intestinale. Astfel, apar semne si simptome precum: scaune diareice urat mirositoare (uneori cu sange si/ sau mucus), varsaturi, greturi, dureri abdominale, balonare, oboseala, scaderea puterii de concentrare, precum si scadere in greutate.

Tratamentul infectiei cu giardia se aplica tuturor membrilor familiei, conform recomandarilor medicului. De obicei, pentru copiii cu varsta peste 2 ani se administreaza Vermigal suspensie orala - 1 flacon pe zi, 5 zile si pentru copiii mai mari de 6 ani - Saprosan. Alte optiuni pentru tratamentul giardiozei: Wormex - sirop pe baza de plante ce poate fi administrat in siguranta copiilor cu varsta peste 1 an (cura de 30 zile) sau Phytovermil de la Pediakid pentru copiii cu varsta peste 6 luni (care au inceput diversificarea) cate 10 ml pe zi, in jumatate pahar de apa, timp de 12 zile consecutiv.

Oxiuroza

Oxiuroza este boala provocata de oxiuri (Enterobius vermicularis) -  mici viermi cilindrici de culoare alba, care se transmit prin intermediul oualor. Odata ingerate, ouale de oxiuri se localizeaza in intestinul subtire, unde se dezvolta pana la forma de adult care trece spre partea terminala a intestinului. In timpul noptii, femelele migreaza prin anus in zona perianala, unde isi depun ouale. De aceea, oxiuroza se manifesta prin mancarimi intense la nivelul anusului, insomnie sau somn agitat si iritabilitate. De obicei, cand un membru al familiei este infestat, acesta ajunge sa infesteze toti membrii.

Tratamentul medicamentos al oxiurozei consta in administrarea de Vermigal in doza unica, Wormex timp de 14 zile, Nikvorm sirop etc., si este eficient doar in cazul respectarii riguroase a conditiilor de igiena. Este recomandat ca toti membrii familiei sa urmeze tratamentul.

Ascaridioza

Ascaridioza este boala cauzata de limbrici (Ascaris lumbricoides) - viermi cilindrici care pot parazita atat intestinul omului cat si al animalelor. Ouale limbricilor sunt inghitite de om odata cu apa sau alimentele si ajung in stomac, unde se transforma in larve. Larvele trec in plamani, se maturizeaza si ies apoi din caile respiratorii, spre cavitatea bucala si sunt din nou inghitite. Astfel, ascarizii ajung iar in intestin, loc unde ating maturitatea deplina. In mediul intestinal, femelele mature depun oua care sunt apoi eliminate odata cu materiile fecale.

Copilul infestat cu ascarizi va prezenta tulburari digestive, crampe abdominale, balonare, greturi, varsaturi. Tratamentul medicamentos include medicamente precum: albendazol (Vermigal) - pentru copiii mai mari de 2 ani, mebendazol comprimate (Vermox) - pentru copiii peste 6 ani sau siropuri din plante (Wormex, Nikvorm) si se face doar sub supraveghere medicala.

Teniaza

Teniaza este boala cauzata de tenie (Taenia saginata sau Taenia solium), vierme intestinal de dimensiuni foarte mari. La maturitate, tenia poate atinge chiar 3-4 metri lungime.

Tenia ajunge adesea sa fie ingerata sub forma de larva (cisticerc), odata cu carnuri de porc sau vita insuficient preparate termic.

De multe ori, infectia cu tenia trece neobservata de bolnav. Doar in unele cazuri persoanele infectate prezinta dureri abdominale difuze, greturi, varsaturi, modificari ale tranzitului intestinal (constipatie sau diaree), dureri de cap, pierderea sau intensificarea poftei de mancare.

Pentru tratamentul teniazei se recomada Vermigal.

Examenul coproparazitologic

Diagnosticarea parazitozelor nu se face doar pe baza simptomatologiei, ci este necesara efectuarea unui examen coproparazitologic. Acest examen consta in analiza scaunului copilului, pentru a depista prezenta elementelor parazitare (oua de paraziti, larve, chiste sau indivizi adulti). Ouale nu sunt eliminate in scaun in fiecare zi, de aceea este necesara repetarea examenului coproparazitologic 3-5 zile la rand sau de 3 ori la interval de 2-3 zile.

Antigenul Giardia prezent in materiile fecale stabileste diagnosticul de giardioza.

Amprenta anala - este metoda cea mai eficienta pentru depistarea oxiurilor.

Masuri preventive

• mentineti curata camera copilului si aerisiti zilnic
• folositi olite individuale
• dezinfectati olita si vasul WC zilnic
• spalati bine fructele si legumele inainte de consum
• spalati mainile copilului cu apa si sapun inainte de fiecare masa si dupa folosirea toaletei
• taiati scurt unghiile 
• nu permiteti copilului sa se joace in zonele din parcuri unde sunt excremente de animale
• preparati termic suficient produsele din carne

Ultima actualizare: 5.05.2016

Mai mult ...

Diareea la bebelusi - de la cauze la tratament

08:41

La sugari, numarul scaunelor variaza atat de mult incat limitele normalitatii sunt uneori dificil de stabilit. Astfel, daca unii au un scaun la 2 zile, altii pot avea chiar si 6-7 scaune pe zi. De obicei, bebelusii care sunt hraniti exclusiv la san au scaune mai frecvente si mai moi decat cei hraniti cu formule de lapte.
Pe scurt, diareea se caracterizeaza prin cresterea rapida a numarului de scaune si scaderea consistentei acestora (mai mult de 3 scaune diareice pe zi!).

DIAREEA LA BEBELUSI - CAUZE

Cauze infectioase:

Cauza cea mai frecventa este reprezentata de virusuri precum rotavirus, adenovirus, norovirus. Diareea virala poate fi insotita de febra, varsaturi, iritabilitate, nas infundat si scurgeri nazale apoase. 

Dintre bacterii, produc mai frecvent diaree acuta Campylobacter jejuni, Yersinia, E. coli, Salmonella, Shigella, Clostridium difficile. Bacteriile provin de cele mai multe ori din alimente sau lichide contaminate.

Infectiile de natura bacteriana se pot manifesta prin scaune diareice cu sange, insotite de dureri abdominale.

Diareea de cauza virala este mai frecventa iarna, iar cea bacteriana in sezonul cald.

Parazitii intestinali (precum Giardia lamblia) pot cauza diaree copiilor, in special celor care frecventeaza colectivitatea (camin sau gradinita).

Diareea cu Candida spp. este mai rara si apare de obicei dupa tratamente cu  antibiotice sau la bebelusii cu imunitate deficitara.

Cauze neinfectioase:

Tratamentul cu antibiotice poate produce un dezechilibru tranzitoriu al florei intestinale, soldat cu inmuierea scaunelor (diaree). De aceea, este imperios necesara administrarea de probiotice bebelusilor care urmeaza tratament antibiotic. 

Tulburari de absorbtie intestinala - boala celiaca, fibroza chistica.

Boli inflamatorii intestinale - boala Crohn, colita ulcerativa (scaune diareice cu mucus si sange)

Alergii sau intolerante alimentare - alergia la proteinele laptelui de vaca (APLV), intoleranta la lactoza - diareea este de obicei cronica, expunerea la alergeni fiind constanta.

Diareea poate avea drept cauza si erori alimentare precum diversificarea incorecta, supraalimentarea sau subalimentarea (diareea de foame).

DIAREEA LA BEBELUSI - SEMNE DE ALARMA

Principala complicatie a diareei este deshidratarea. Copiii se deshidrateaza mult mai usor decat adultii, mai ales daca diareea este insotita de febra si varsaturi.

Consultul medical este necesar daca :

bebelusul are scaune numeroase, moi sau apoase;

observati prezenta sangelui in scaun;

bebelusul este agitat sau somnolent (mai putin activ decat de obicei);

diareea este insotita de febra;

sunt prezente semne de deshidratare precum: 

• piele palida, uscata, flasca
• buze uscate, crapate
• limba incarcata (cu depozit albicios)
• ochi infundati in orbite, incercanati
• maini si picioare reci
• fontanela anterioara deprimata (adancita) la sugari
• secretie lacrimala redusa
• cantitati mai mici de urina

                 

DIAREEA LA BEBELUSI - CONSULTUL MEDICAL

Medicul va adresa intrebari referitoare la debutul simptomelor, frecventa si consistenta scaunelor, alimentatia micutului.

Examenul clinic se va axa pe stabilirea gradului de deshidratare iar investigatiile paraclinice includ, in functie de caz: hemoleucograma, sindromul inflamator, ionograma, coprocultura, coprocitograma, examen coproparazitologic, antigen rotavirus/adenovirus, pH-ul scaunului. 

Diareea cronica necesita o evaluare amanuntita si investigatii diverse.

DIAREEA LA BEBELUSI - TRATAMENT LA DOMICILIU

Tratamentul diareei incepe prin rehidratarea cu solutii speciale de rehidratare orala  precum Rehisol, Sun Lyte etc. 

Atentie! In cazul deshidratarilor severe (mai ales pentru diareea insotita de varsaturi si febra), nu este recomandata rehidratarea orala, ci cea parenterala (adica prin perfuzie). Nu refuzati internarea daca medicul o recomanda, deoarece deshidratarea severa poate conduce la deces in special in cazul nou-nascutilor si a sugarilor.

NU se incepe rehidratarea cu bauturi precum ceai, suc de fructe, supa sau bauturi acidulate, deoarece acestea au concentratii inadecvate de zahar si saruri. In plus, unele sucuri din comert, cum ar fi cel de mere sau pere, contin sorbitol (aditivul E 420) care agraveaza diareea.

Sugarii cu diaree pot fi hraniti in continuare la san – nu este necesara intreruperea alaptarii!  Totusi, evitati sa oferiti micutului prea mult lapte deoarece contine lactoza, iar bebelusii pierd in cursul episoadelor diareice cantitati crescute de lactaza – enzima necesara digestiei lactozei. Prin urmare, laptele nu poate fi digerat corespunzator.

In cazul bebelusilor alimentati cu formula de lapte, poate fi folosita apa de orez (in locul apei obisnuite) pentru prepararea mesei de lapte.

Pentru sugarii cu diaree severa, persistenta, se inlocuieste temporar (1-2 saptamani), formula de lapte obisnuita cu una fara lactoza.

Cand starea se imbunatateste, daca bebe mananca hrana solida, oferiti-i alimente neiritante precum: morcov (supa de morcov sau piure de morcov), orez (mucilagiu de orez sau orez cu morcov), branza de vaca proaspata, banane, afine, "uscaturi" (paine prajita, covrigi, sticksuri - pentru copilasii mai mari), ceai de menta. In zilele urmatoare se pot introduce supa cu carne slaba si orezul cu carne.

Tratamentul medicamentos se administreaza numai la recomandarea medicului si poate include:

• antidiareice (Hidrasec, Smecta),

• protectoare ale mucoasei intestinale (Tasectan), 

• probiotice (Protectis, Eubiotic, Enterol),

• antispastice (Spasmodep, Spasmocalm),

• antiemetice - in caz de varsaturi (Emetix),

• antitermice - pentru combaterea febrei (Panadol/ supozitoare Paracetamol, Nurofen/ Algin),

• antibiotice - pentru diareea de cauza bacteriana,

• antihelmintice (ex: Vermigal, Wormex) - pentru diareea cauzata de paraziti intestinali,

• antifungice (ex: Diflucan) pentru diareea candidozica.

Ultima actualizare:15.02.2015

Mai mult ...

Durerea de urechi la bebelusi si copii

20:19

CAUZELE DURERII DE URECHI LA COPII 

Majoritatea bebelusilor si copiilor mici sufera din cand in cand de dureri de urechi. Acestea sunt determinate de cele mai multe ori de infectia urechii medii (otita medie acuta) cauzata mai frecvent de bacterii care ajung si se multiplica la acest nivel.

In mod normal, lichidul din urechea medie este drenat in nazofaringe printr-un canal ingust numit trompa lui Eustachio. Spre deosebire de adulti, la sugari si copiii mici trompa lui Eustachio este mai scurta, mai larga si orizontalizata, fapt care favorizeaza acumularea de secretii si obstructia acesteia. Astfel se perturba scurgerea normala a secretiilor din casa timpanului in nazofaringe, urmata de multiplicarea rapida a germenilor in lichidul stagnant.

Nu multe mamici stiu ca si alimentarea bebelusului in pozitii nepotrivite predispune la infectii ale urechii medii. Astfel, la sugarii care primesc biberonul cu lapte stand intinsi pe spate, in pozitie orizontala, se poate produce inflamatia trompei lui Eustachio urmata de obstruarea acesteia.

Pe langa infectie, durerile de urechi ale copiilor pot fi determinate si de acumularea de cerumen in exces (adica formarea de dopuri de ceara) sau de lezarea canalului urechii externe cu betisoare de urechi sau alte obiecte introduse in conductul auditiv extern (creioane, piese de jucarii etc.).

CUM RECUNOASTEM INFECTIA URECHII (OTITA MEDIE ACUTA) ?

De cele mai multe ori, otita medie apare in urma unei infectii de tract respirator superior (faringita) sau concomitent cu aceasta. 

Semnele si simptomele otitei medii includ:

• durere de ureche
• febra
• stare de nervozitate si iritabilitate
• episoade frecvente si prelungite de plans la sugari 
• pierderea apetitului
• sugarul si copilul mic trag adesea de urechea afectata
• scaderea auzului
• secretii auriculare (descrise de parinti ca "ureche care curge") in cazul fisurarii timpanului

Deoarece sugarii nu pot comunica, in cazul lor iritabilitatea crescuta, trasul de urechi, trezitul din somn si refuzul alimentatiei sunt semne care ar trebui sa ridice suspiciunea de infectie a urechii medii.

Este necesar consultul medical daca:

• simptomele dureaza mai mult de o zi,
• durerile de urechi sunt puternice, sugarul nu doarme si plange frecvent,
• observati scurgerea de puroi sau alte secretii din urechi.

CONSULTUL MEDICAL

In fata suspiciunii de otita, medicul va examina copilul acordand o atentie deosebita urechilor, nasului si gatului.

Daca se stabileste diagnosticul de otita medie acuta, pot fi prescrise antibiotice. Medicul care va consulta copilul este singurul in masura sa stabileasca care este cel mai potrivit tratament, dozele si durata administrarii medicamentelor. De aceea, este necesar sa administrati medicatia conform recomandarilor si sa nu intrerupeti tratamentul inainte de termen chiar daca simptomatologia se remite dupa 2-3 zile de antibioticoterapie.

Alte medicamente ce pot fi incluse in tratamentul otitei medii:

• pentru controlul febrei si durerii - Panadol/ Paracetamol supozitoare;
• pentru efectul antiinflamator si antalgic  - Nurofen suspensie/ Algin suspensie;
• tratament local pentru ameliorarea congestiei si durerii - picaturi pentru urechi (Otis-T/ Otipax);
• dezobstructie nazofaringiana cu picaturi pentru nas (ex: Nosette Baby - apa de mare pentru bebelusi/ Maresyl spray nazal pentru copiii mai mari de 2 ani).

SFATURI UTILE

• Nu fumati in casa! Studiile au aratat ca bebelusii expusi fumatului pasiv dezvolta mai frecvent otita.

• Alaptati copilul in pozitie verticala sau oblica, nu culcat! Astfel veti limita riscul inflamarii si obstruarii trompei lui Eustachio urmata de suprainfectia lichidului stagnant.

Mai mult ...

Varsatul de vant (Varicela la copii)

00:00

Varicela este o boala foarte contagioasa cauzata de virusul Varicella-Zoster. 

Caracteristica varicelei este eruptia cutanata sub forma de mici pete roz-rosii care devin rapid proeminente, apoi se transforma in vezicule pline cu lichid. In evolutie, veziculele se usuca si se formeaza cruste care se desprind natural.

CUM SE TRANSMITE VIRUSUL VARICELEI? 

Bolnavii cu varicela sunt foarte contagiosi si pot transmite boala astfel:

• pe calea aerului - prin secretii nazo-faringiene (picaturi de saliva),
• prin contact direct cu continutul veziculelor inainte ca acestea sa fie acoperite de cruste,
• de la mama bolnava la fat (prin intermediul placentei), cu risc maxim in trimestrul II de sarcina.

Varicela este contagioasa incepand cu 1-2 zile inaintea aparitiei eruptiei cutanate si pana la formarea crustelor, aproximativ 14 zile (crustele nu sunt infectante). Astfel, copiii din colectivitati (camine, gradinite, scoli) necesita izolare la domiciliu in medie 2 saptamani (pana la desprinderea completa a crustelor).

Epidemiile de varicela apar iarna si la inceputul primaverii in cicluri de 3-4 ani, afectand mai ales copiii intre 2 si 10 ani, rar pe cei mai mici de 6 luni (datorita protectiei conferite de anticorpii materni pana la aceasta varsta).

La copiii cu sistem imunitar competent, varicela este rareori severa. In schimb, in cazul nou-nascutilor, a pacientilor imunodeprimati (cancere, HIV, corticoterapie prelungita) si a gravidelor evolutia poate fi grava, chiar fatala. Dupa vindecare, varicela genereaza imunitate permanenta (pe viata). Exista insa si un numar limitat de cazuri in care imunitatea se pierde si are loc un al doilea episod de boala.

CARE SUNT SEMNELE SI SIMPTOMELE VARICELEI? 

Perioada de incubatie a bolii este de aproximativ 14 zile. Cu alte cuvinte, primele semne ale bolii apar la 2 saptamani de la contactul cu persoana infectata.

Varicela debuteaza prin simptome precum: febra (38-38,5°C), dureri de cap si inapetenta (lipsa poftei de mancare). Ulterior apare eruptia cutanata in 2-3 valuri eruptive care se succed la 1-3 zile, fiecare val eruptiv fiind insotit de un croset febril.

Leziunile cutanate au initial aspect de pete rosii care in decurs de cateva ore devin proeminente, ulterior se transforma in basicute cu lichid clar, asemanatoare “boabelor de roua”. In cateva zile, continutul veziculelor devine tulbure si acestea incep sa se usuce rezultand cojite mici brun-negricioase. Eruptia este de regula insotita de senzatie de mancarime. In mod obisnuit, crustele se desprind fara a lasa urme (in afara cazurilor in care veziculele sunt rupte sau se suprainfecteaza).

Leziunile cutanate apar initial la nivelul fetei sau toracelui, apoi se extind pe restul corpului. Eruptia este “in valuri”, adica elemente noi apar cu putin timp inainte ca cele anterioare sa fi format cruste. De obicei incepand cu ziua a 5-a nu mai apar leziuni noi.

Eruptia poate fi prezenta si pe mucoase (enantem) putand afecta: mucoasa bucala – veziculele se rup imediat si apar dureri la inghitit, conjunctiva palpebrala (interiorul pleoapelor), mucoasa genitala sau rectala.

STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE VARICELA

Desi diagnosticul se bazeaza in general pe semnele clinice, consultul medical este necesar pentru deferentierea varicelei de boli cu care se aseamana cum ar fi: zona zoster, herpes, eczema, impetigo difuz, infectii cu rickettsii.


COMPLICATIILE VARICELEI

Varicela se poate complica cu infectii bacteriene secundare ale veziculelor (cel mai frecvent streptococica sau stafilococica), pneumonie variceloasa, miocardita, meningita, encefalita, cerebelita sau artrita.

TRATAMENTUL VARICELEI

Masuri generale:

• Izolare la domiciliu pana la desprinderea completa a crustelor (in medie 14 zile);
• Imbaierea este permisa insa se recomanda evitarea frecarii pielii cu buretele de baie in favoarea gelurilor blande aplicate fin, cu palma. Dupa baie pielea se sterge cu un prosop curat prin tamponare;
• Unghiile copilului se taie scurt si se evita ruperea veziculelor cu lichid intrucat aceasta conduce la formarea de cicatrici permanente si chiar la suprainfectare bacteriana;
• Se recomanda un aport lichidian adecvat (apa, ceaiuri, supe, sucuri naturale de fructe) si o alimentatie usoara, variata, adaptata varstei.

Tratament medicamentos:

• Fiind o boala de natura virala, varicela nu se trateaza cu antibiotice, insa acestea pot fi necesare in cazul suprainfectarii leziunilor;
• Febra se trateaza cu antitermice precum paracetamol;
• Senzatia de mancarime se calmeaza aplicand Mixtura mentolata sau unguente care contin calamina precum Pruriced gel®;
• Tratamentul antiviral (Aciclovir, Valacyclovir, Famciclovir) nu se indica tuturor bolnavilor, ci doar unor categorii speciale;
• Cazurile grave de boala se interneaza in spital.

PUTEM PREVENI VARICELA?

Da, varicela poate fi prevenita. Cea mai buna metoda de prevenire este vaccinarea. Vaccinul VARILRIX este disponibil in Romania si poate fi administrat copiilor incepand cu varsta de 9 luni. Pentru o protectie optima, se recoamanda administrarea a 2 doze de vaccin (la minim 6 saptamani distanta una de alta).

Pe langa vaccin, este importanta evitarea persoanelor bolnave, adoptarea unui regim alimentar echilibrat, bogat in fructe si legume proaspete, dar si activitatea fizica regulata.

Ultima actualizare 09.01.2016

Mai mult ...

Boala gura-mana-picior

08:39

Boala gura-mana-picior este o infectie virala foarte contagioasa intalnita in special la copiii cu varsta cuprinsa intre 1 si 6 ani. 

Caracteristice bolii sunt leziunile aftoase de la nivelul mucoasei orofaringiene insotite de eruptie in jurul gurii, pe palme si talpi. Denumirea bolii provine de la localizarea elementelor.

Cauza bolii gura-mana-picior 

Boala este determinata de enterovirusuri. Virusurile Coxsackie A6, A16 si Enterovirusul 71 sunt cel mai frecvent implicate.

Boala este mai frecventa vara si se transmite foarte usor de la un copil la altul prin secretii nazale, saliva, lichid din vezicule sau contact cu materiile fecale ale bolnavului.

Incubatia este de 3-7 zile, insa copilul este contagios inca din aceasta perioada premergatoare aparitiei simptomelor. 

Semne si simptome ale bolii gura-mana-picior

Copii care dezvolta boala prezinta:

• febra mare - 39-40 grade Celsius
• dureri la nivelul gurii si gatului cauzate de leziunile veziculare si ulcerative prezente pe mucoasa buco-faringiana. De obicei, copiii inghit greu alimentele solide, preferandu-le pe cele lichide. Cei mici pot refuza si lichidele, ceea ce duce la deshidratare.
• eruptie maculopapuloasa, veziculoasa pe palme, talpi si in jurul gurii. Succesiunea eruptiei este de cele mai multe ori urmatoarea: gura-mana-picior.
• alterarea starii generale, iritabilitate
• scaderea poftei de mancare
• deshidratare
• este posibila caderea unghiilor in decurs de cateva saptamani de la boala. Pierderea este temporara si unghiile cresc la loc fara a fi nevoie de vreun tratament.

Primul semn al bolii este febra, apoi apar leziunile ulcerative din gura cu durere in gat, scaderea apetitului, modificarea starii generale. Dupa aproximativ 2 zile, apare eruptia maculopapuloasa, veziculoasa. 

Boala se vindeca in 7-10 zile si este autolimitata (adica organismul reuseste singur sa neutralizeze virusul). Dupa vindecare copilul ramane cu imunitate impotriva virusului, dar asta nu inseamna ca nu va putea sa mai contacteze boala, deoarece serotipurile Coxsackie sunt foarte numeroase.

Tratamentul bolii gura-mana-picior

Nu exista un tratament specific bolii, terapia fiind de suport:

• pentru febra se administreaza Paracetamol, Ibuprofen.
• pentru calmarea durerilor date de leziunile veziculare de la nivelul gurii se recomanda Tantum Verde spray, Spray antiviral, Anaftin spray sau Orofar spray - dupa varsta de 4 ani, cate 2 pufuri de 4 ori pe zi. Copiilor mai mari li se recomanda gargara cu apa bicarbonatata (o lingurita de bicarbonat la un pahar de apa).
• administrarea de antivirale poate fi uneori necesara: Virodep picaturi (se poate administra incepand cu varsta de 6 luni), Biosept  A 16 sirop (pentru copiii care au implinit 1 an), Isoprinosine - pentru cazurile mai severe - (dupa varsta de 1 an).

In general, tratamentul se administreaza la domiciliu deoarece boala nu necesita internare, dar bolnavul trebuie izolat, fiind inalt contagios mai ales in prima saptamana de boala. Daca copilul este sever deshidratat, este necesar tratamentul perfuzabil. 

Cum putem preveni contactarea bolii gura-mana-picior ?

Trebuie respectate urmatoarele masuri preventive:

Invatati copiii inca de la varste mici sa se spele pe maini cat mai des, neaparat inainte de masa si dupa mersul la toaleta.

Atunci cand mergeti in locuri de joaca sau parcuri unde nu exista posibilitate de spalare cu apa si sapun, apelati la geluri antibacteriene pentru dezinfectarea mainilor.

Spalati din cand in cand jucariile copiilor. Aceste pot fi adevarate focare de germeni.

Invatati copilul sa nu imparta cu nimeni obiectele de uz personal precum canita, tacamurile, periuta de dinti sau prosopul - atat acasa cat si la gradinita.

Dezinfectati cat mai des suprafetele intens contaminate din baie si bucatarie, dar si podelele pe care copiii se joaca.

Ultima actualizare:13.09.2015

Mai mult ...

Limba alba la bebelusi - Candidoza orala

17:51

Limba alba la bebelusi se datoreaza frecvent micozei cu specii de Candida, infectie cunoscuta sub numele de candidoza bucala.

La bebelusii cu candidoza veti observa prezenta unor depozite de culoare alba, cremoase sau branzoase, localizate pe limba, obraji, gingii. Uneori aceste sunt prezente chiar si pe cerul gurii, amigdale sau peretele posterior al faringelui.

Leziunile de la nivelul limbii pot fi insotite de usturime si chiar durere, simptome care sunt permanente sau apar doar atunci cand bebelusul se alimenteaza, facandu-l pe acesta sa refuze laptele.

Limba alba poate avea drept cauza si consumul exclusiv de lapte, fiind observata la sugari inaintea diversificarii. Depozitele "de lapte" sunt mai putin consistente decat cele candidozice, sunt usor translucide si nu deranjeaza sugarul.

Atentie! In  timpul alaptarii bebelusul cu candidoza bucala poate transmite infectia mamei. Femeile cu infectie candidozica la nivelul sanilor pot avea urmatoarele semne si simptome:

• roseata, senzatie de mancarime si sensibilitate a mameloanelor
• durere la nivelul intregului san
• durere in timpul suptului si chiar intre alaptari

Daca sugarul are candidoza bucala si este alaptat, atat micutul cat si mama trebuie sa urmeze tratament antifungic pentru a nu transmite infectia de la unul la celalalt.
De obicei, medicul prescrie bebelusului o solutie antifungica cu care se badijoneaza gurita (ex: Glicerina cu nistatina), iar mamei o crema pentru san cu aceleasi proprietati (ex: Ketoconazol 2% crema).

In cazul in care ciuperca s-a extins masiv in gurita, iar bebelusul are dureri mari in timpul alimentatiei (refuza sa mamance, este agitat sau plange excesiv), pana se instaleaza efectul antifungicelor (care distrug ciuperca), puteti calma durerea cu antalgice precum Paracetamol sirop (ex: Panadol).

Pentru sanul dureros, mamele pot, de asemenea, sa apeleze la medicamente pentru durere care sunt permise in timpul alaptarii (ex: Paracetamol, Ibuprofen).

Sfat!

Daca bebelusul foloseste suzeta sau este hranit cu bileronul, clatiti tetinele si suzetele intr-un amestec de apa si otet in parti egale pentru a preveni dezvoltarea Candidei sau a altor ciuperci. In mod similar se procedeaza si cu pompele de san.

Ultima actualizare:17.07.2015

Mai mult ...

Care este cel mai bun sirop de tuse?

19:33

Pe grupurile de mamici de pe Facebook sau alte platforme de comunicare online, am vazut adesea vehiculata intrebarea "Care este cel mai bun sirop de tuse?". Evident, raspunsurile au fost foarte variate si, nu de putine ori, surprinzatoare (de exemplu, sirop de ceapa si nuci - preparat in casa - recomandat unui bebelus de 2 luni!!!). Cu siguranta, mamicile care s-au "aventurat" in a oferi raspunsuri au fost bine intentionate, insa, ca medic pediatru, v-as sfatui sa nu urmati recomandarile primite online.

Pentru a incerca un raspuns la intrebare, voi incepe prin a va aminti ca tusea poate avea mai multe cauze (infectioase sau alergice de cele mai multe ori) si poate fi incadrata in cel putin 2 tipuri (seaca sau productiva).

Un alt aspect important pe care tin sa-l subliniez este acela ca tusea nu trebuie sa ne duca neaparat cu gandul la pneumonie. Astfel, tusea poate insoti la fel de bine si o faringita ("rosu in gat"), o rinita (nas infundat, cu secretii nazale abundente care ajung sa se scurga pe peretele posterior al faringelui), adenoidita (inflamatia amigdalei faringiene) sau laringita.  De altfel, tusea din faringita difera de cea din laringita si cea din pneumonie.
Cum face medicul diferenta intre diferitele cauze si tipuri de tuse? Prin consultul medical (care include examenul clinic, auscultatia pulmonara +/- investigatii precum analize de sange sau radiografie toracica). Deci, medicul alege siropul potrivit dupa ce a consultat copilul.

SIROPURI PENTRU TUSEA PRODUCTIVA (UMEDA)

Cand aleg siropul de tuse, medicii iau in considerare caracterul acesteia. Astfel, daca tusea este productiva (descrisa de unii parinti ca "tuse plina" sau "tuse care se rupe"), se alege un sirop mucolitic (care fluidifica secretiile vascoase si ajuta la eliminarea lor). Iata care sunt cele mai recomandate siropuri pentru tusea productiva si cum pot fi ele administrate:

ACC Junior 20 mg/ml granule pentru solutie orala - subtiaza mucusul vascos din tractul respirator si poate fi administrat copiilor mici, cu varsta peste 2 ani.

Ambroxol sub forma de solutie orala/picaturi sau sirop - este potrivit si pentru copiii cu varsta mai mica de 2 ani, cu mentiunea ca trebuie administrat in timpul mesei.

Bromhexin 2 mg/ml solutie orala (picaturi) - poate fi administrat in siguranta la sugari (adica micuti cu varsta sub 1 an).

Erdomed 175 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orala - are ca substanta activa erdosteina, reduce vascozitatea secretiilor din tractul respirator favorizand astfel eliminarea lor. Se poate administra in siguranta copiilor cu varsta peste 3 ani (care au greutate mai mare de 15 kilograme).

Rhinathiol pentru copii - este un alt sirop folosit cu succes pentru combaterea tusei productive. Substanta activa este carbocisteina si se recomanda pentru copilasii peste 2 ani.

Desigur ca exista si siropuri pe baza de plante pentru tuse productiva (testate si cu eficienta dovedita!) care pot fi administrate in siguranta celor mici. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt siropurile pe baza de iedera cum ar fi, de exemplu, Plantexir sau Prospan.

SIROPURI PENTRU TUSEA SEACA (USCATA)

Tusea seaca va fi tratata diferit de cea productiva. Ma voi opri doar asupra a doua exemple, dar paleta produselor care pot fi utilizate este larga:

Bebedril sirop - fara zahar, cu aroma de capsuni. Poate fi administrat bebelusilor incepand cu varsta de 6 luni.

Meltus Tusicalm - siropel cu miere si plante medicinale, potrivit pentru calmarea iritatiilor tractului respirator superior in cazul copilasilor cu varsta peste 3 ani.

SIROPURI PENTRU TUSE SEACA SI PRODUCTIVA

Nu pot incheia acest articol fara a trece in revista si o serie de siropuri care se adreseaza atat tusei productive cat si celei seci. Nu de putine ori, tusea seaca de la inceputul unei afectiuni respiratorii devine, in evolutie, productiva. Cateva optiuni cu eficacitate dovedita:

Koflet sirop - pe baza de miere si plante, eficient atat in tratamentul tusei seci cat si a celei productive. Are, in plus, efect antimicrobian, antialergic si stimuleaza imunitatea.

GrinTuss Pediatric - pe baza de miere de salcam, plante si uleiuri esentiale de lamaie, portocal, mirt. Se poate administra incepand cu varsta de 1 an. 

Astha 15 sirop - din plante cu efect antiinflamator asupra tractului respirator, potrivit pentru copilasii cu varsta peste 2 ani.

CONCLUZII

1. Tusea nu se trateaza "dupa ureche".

2. NU  AVEM UN CASTIGATOR LA CATEGORIA "Cel mai bun sirop de tuse". Exista, in schimb, o gama foarte larga de siropuri de tuse din care medicul va alege (dupa consult) pe cel potrivit. In plus, trebuie sa aveti in vedere ca in multe cazuri, pe langa siropul de tuse, trebuiesc administrate si alte medicamente (chiar si antibiotic in cazul infectiilor bacteriene) - un argument in plus pentru a va adresa medicului in scopul primirii unui TRATAMENT COMPLET, PERSONALIZAT pentru copilul dumneavoastra.

De ce am insiruit toate aceste produse farmaceutice daca nu recomand sa le administrati in lipsa consultului medical? Deoarece eu consider ca parintii ar trebui sa aiba un minim de cunostinte in ceea ce priveste medicatia si sanatatea copilului, in general.

In speranta ca articolul v-a fost folositor, va invit sa-l distribuiti pe Facebook daca aveti prieteni carora le-ar fi de ajutor si, daca aveti nelamuriri sau intrebari suplimentare, va invit sa le adresati in sectiunea comentarii.

Mai mult ...

Constipatia la bebelusi si copii

07:30

Parintii sunt adesea ingrijorati ca bebelusul ar putea fi constipat daca timp de 1-2 zile acesta nu a avut scaun. In cazul sugarilor, frecventa scaunelor variaza atat de mult incat constipatia este greu de definit. De exemplu, un sugar care are de obicei 3-4 scaune pe zi, poate prezenta, la un moment dat, doar 1 scaun la 2 zile.

In general, constipatia se defineste prin scaune de consistenta dura, care se elimina cu greutate, mai rar de 2 ori pe saptamana, modificare de tranzit care dureaza mai mult de 2 saptamani. 

Daca scaunul este moale si usor eliminat, probabil nu este vorba despre constipatie.

DE CE SE CONSTIPA COPIII ?

Printre factorii predispozanti ai constipatiei la bebelusi si copii se numara:

• Sexul. Fetele sufera de constipatie mai frecvent decat baietii.
• Alimentatia. Dieta bogata in proteine de origine animala (lactate, carne), saraca in fructe si legume proaspete.
• Factori psihologici. Amanarea momentului defecatiei cauzat de defecatii dureroase anterioare.
• Refuzul folosirii toaletelor “straine” (copilul refuza folosirea toaletei de la scoala sau din case straine si amana momentul defecatiei). De asemenea, stresul familial (conflicte, decese) sau scolar pot perturba ritmul normal al defecatiilor.
• Tipul comportamental. Copiii introvertiti, timizi si anxiosi sufera mai frecvent de constipatie.
• Igiena defecatiei. Orarul neregulat (mai ales in perioada instalarii controlului sfincterian – in jurul varstei de 3 ani), predispune la constipatie.

De multe ori, instalarea constipatiei coincide cu una dintre urmatoarele perioade: trecerea sugarului de la alimentatia naturala la cea artificiala, diversificarea, invatarea utilizarii toaletei  de catre copilul mic, inhibarea urgentei la defecatie in timpul orelor, de catre scolar.

Aprofimativ 10% dintre fetitele cu constipatie asociaza infectii de tract urinar recurente.

Cauzele organice de constipatie includ:

• malformatii ano-rectale (imperforatie anala, stenoza anala etc.)
• boala Hirschprung (megacolon congenital)
• boala celiaca
• intoleranta la proteinele laptelui de vaca
• fibroza chistica (ileus meconial)
• colagenoze (sclerodermie, lupus eritematos sistemic)
• neurofibromatoza
• distrofii musculare
• hipotiroidism
• diabet zaharat
• hipercalcemie
• hipopotasemie
• tratament cu antiacide pe baza de aluminiu sau calciu
• tratament cu antihistaminice, fenobarbital, antidepresive

DEFINIREA CONSTIPATIEI 

Constipatia functionala este diagnosticata la copiii cu varsta cuprinsa intre 0-4 ani daca minim 2 din urmatoarele criterii au fost prezente cel putin o luna, iar la copiii peste 4 ani daca minim 2 din urmatoarele criterii au fost prezente cel putin o data pe saptamana, timp de cel putin 2 luni:

• doua sau mai putine scaune pe saptamana;
• cel putin un episod de incontinenta fecala pe saptamana (incontinenta fecala = eliminare involuntara de gaze sau materii fecale);
• abtinere de la defecatie in trecut;
• eliminare dificila sau eliminarea unor materii fecale de consistenta crescuta;
• prezenta de mase fecale mari in rect;
• eliminarea de materii fecale cu diametru mare.

Belelusii si copiii constipati prezinta:

• Durere in timpul defecatiei - sugarii gem si fac grimase in timpul defecatiei, cei mari acuza dureri 
• Scaune de consistenta dura
• Urme de sange in scaun - Sangele rosu deschis poate fi rezultatul fisurilor anale cauzate de eliminarea scaunelor tari
• Dureri abdominale
• Constipatia cronica se poate insoti de fisuri anale, hemoroizi, dermatita sau abcese

Majoritatea constipatiilor la bebelusi au forme usoare, sunt cauzate de schimbarea regimului alimentar (diversificare), si se remit prin cresterea consumului de lichide si a cantitatii de fibre din dieta.

CAND ESTE NECESAR CONSULTUL MEDICAL ?

Adresati-va medicului daca simptomatologia nu se amelioreaza dupa modificarea regimului alimentar.

Nu administrati bebelusului laxative, clisme sau alte medicamente fara acordul medicului!

CONSULTUL MEDICAL

Medicul va adresa intrebari referitoare la frecventa si consistenta scaunelor, regimul alimentar al copilului si aportul lichidian, prezenta durerilor abdominale ori a sangerarilor insotitoare. De asemenea, va palpa abdomenul micutului pentru evaluarea meteorismului abdominal si a eventualelor mase intraabdominale.

In prima etapa nu sunt necesare investigatii paraclinice. Acestea sunt necesare daca dupa 4-6 saptamani tratamentul nu a fost eficient. Astfel, pot fi indicate investigatii precum:

• Hemoleucograma, VSH
• Glicemie
• Calcemie, potasemie
• Uree, creatinina
• TSH, FT4 - pentru excluderea hipotiroidismului
• Ac antitransglutaminaza tisulara (+/- antiendomisium) - pentru excluderea bolii celiace
• Ig E total si Ig specific la lapte de vaca
• Examen coproparazitologic
• Test pentru hemoragii oculte
• Ecografie abdominala (masurarea diametrului transvers al rectului, grosimea peretelui anterior al rectului)
• examen radiologic cu substanta de contrast a tractului digestiv inferior (clisma)
• Irigografie (sub varsta de 1 an pentru excluderea bolii Hirschprung)
• Rectosigmoidoscopie sau colonoscopie cu biopsie de mucoasa rectala
• Uneori poate fi necesara efectuarea unui examen neurologic pentru excluderea disrafismului spinal ocult

CONSTIPATIA LA COPII - REGIM IGIENO-DIETETIC

• Cresteti aportul de lichide al copilului;
• Copiii mai mici de 1 an NU vor consuma lapte de vaca, iar cei cu varsta peste 1 an, vor primi maxim 500 ml lapte de vaca integral pe zi;
• Suplimenti dieta sugarului cu fibre vegetale (cereale bogate in fibre);
• Oferiti copiilor sucuri naturale de mere, pere, piersici sau prune (cresc cantitatea de apa din materiile fecale prin efect osmotic);
• Asigurati copilului o dieta bogata legume proaspete;
• Suplimentati dieta cu preparate comerciale de fibre alimentare (ex: tarate neprelucrate culinar);
• Stabiliti copilului un program regulat de defecatie: asezati copilul pe olita/ vasul wc la 10-15 minute dupa masa, de 2-3 ori pe zi. Recompensati progresele (nu prin dulciuri, ci prin bulinute rosii, stelute stralucitoare, jocuri educative sau alte metode – in functie de varsta).
• Eliminarea scaunelor are loc mai frecvent la 30-60 minute dupa masa. De aceea ar fi de dorit sa oferiti copilului micul dejun devreme, astfel incat acesta sa aiba timp sa mearga la toaleta inainte de a pleca la gradinita sau scoala.
• Incurajati miscarea si limitati pe cat posibil timpul petrecut in fata televizorului sau calculatorului.

Pentru copiii mai mari se poate aplica un regim bazat pe alimente care previn constipatia:

• legume si leguminoase: cartofi, catrofi dulci, morcov crud (negatit!), mazare, fasole verde, naut, linte varza, conopida, broccoli, spanac, dovlecel, telina, vinete, sfecla rosie, salata verde, rosii, verdeturi;
• fructe (consumate cu coaja): pere, mere, prune, caise, piersici, cirese + kiwi, curmale;
• cerale si derivate: paine integrala, graham, paine de secara, fulgi de ovaz, paste fainoase in cantitati reduse;
• lactate: lapte batut, iaurt, kefir, smantana;
• dulciuri: miere, dulceata, sucuri de fructe - nu in exces !!!

Alimentele care favorizeaza constipatia trebuie consumate in cantitati mici, asociate la aceeasi masa cu alimente anti-constipante din lista de mai sus:

• leguminoase: morcov fiert;
• fructe: banane, afine, nuci, alune, seminte de floarea soarelui, mere coapte, catina;
• cereale si derivate: paine alba, covrigi, sticksuri, biscuiti, orez;
• lactate: branza de vaci, telemea, cascaval;
• condimente iritante: usturoi, piper, ardei iute;
• oua;
• alimente fast food, prajeli.

CONSTIPATIA LA COPII - TRATAMENT MEDICAMENTOS

Tratamentul se va administra conform indicatiilor medicului. Tratamentele “dupa ureche” pot accentua constipatia.

Prima etapa a tratamentului constipatiei functionale consta in administrarea de clisme, supozitoare cu glicerina sau ulei mineral pentru eliminarea materiilor fecale de consistenta crescuta acumulate in rect.

A doua etapa  in tratamentul constipatiei cronice o reprezinta medicatia de intretinere care are drept obiectiv mentinerea unui tranzit normal. In acest scop se folosesc mai frecvent lubrifiante precum uleiul de parafina sau laxative osmotice cum ar fi Duphalac sau PEG. Laxativele iritante precum Senna se utilizeaza doar pe termen scurt, pentru evitarea impactarii.

Tratamentul constipatiei se administreaza timp indelungat (timp de cateva saptamani, chiar luni), in functie de raspunsul la terapie. Intreruperea tratamentului se face treptat, dupa obtinerea unui tranzit intestinal normal.

Ultima actualizare:17.10.2015

Mai mult ...