Rujeola la copii (Pojarul) - cum o recunoastem si cum o tratam

00:00

Rujeola este o boala infectioasa foarte contagioasa care apare la copiii nevaccinati in lunile reci ale anului (februarie-mai), mai afectati fiind sugarii, urmati de grupa de varsta 1-14 ani.

Agentul cauzal al bolii este virusul rujeolic care se transmite de la persoana bolnava la cea sanatoasa direct - prin tuse si stranut (picaturi de secretie nazo-faringiana), dar si indirect prin curenti de aer si prin contactul cu obiecte sau suprafete contaminate (jucarii, tacamuri, vesela, piese de mobilier).

RUJEOLA LA COPII - SEMNE SI SIMPTOME

Manifestarile bolii apar dupa o perioada de incubatie de 8-14 zile. Semne si simptome:

• Febra (39° C) ,
• Afectare oculo-nazala: congestie conjunctivala, edematierea ploapelor, lacrimare intensa si scurgere nazala abundenta, seroasa sau mucoasa ce confera bolnavului aspect de " copil plans”,
• Disfonie (raguseala) insotita frecvent de tuse seaca, iritativa sau productiva,
• Congestie difuza velo-faringo-amigdaliana (gat rosu), cu puncte hemoragice de 3-5 mm si contur neregulat (“enantem stropit”),
• Limba saburala (incarcata) cu deposit albicios central si marginile rosii,
• Tulburari digestive: varsaturi, scaune diareice, dureri abdominale,
• Semnul Koplik este patognomonic pentru rujeola si apare la 2-4 zile de la debutul simptomelor pe mucoasa jugala sau gingivala sub forma uneia sau mai multor papule albicioase cu diametrul de 1-2 milimetri si aspect de “graunte de gris”, izolate sau grupate, diseminate pe fond eritematos (rosu),
• Tulburari nervoase: iritabilitate, cefalee (dureri de cap), convulsii tonico-clonice (la sugar si copilul mic).

Eruptia cutanata apare la 3-5 zile dupa aparitia semnului Koplik si se prezinta sub forma unor maculo-papule congestive (bubite rosietice), uneori pruriginoase, cu diametru variabil, cuprins intre 2 mm si 3 cm ce apar initial la nivelul fetei, pre-si retro-auricular si pe partile laterale ale gatului, apoi se extind pe trunchi si membre, inclusiv pe palme si talpi.

In perioada de varf a bolii, temperatura poate creste atingand chiar 40°C, iar starea generala a copilului este influentata. Dupa 3-5 zile, simptomele se amelioreaza, febra scade iar elementele eruptive dispar in ordinea aparitiei lor, lasand in urma o pigmentatie aramie care ulterior se descuameaza.

Rujeola determina rar complicatii, cele mai frecvente fiind determinate de suprainfectia bacteriana  -  conjunctivita purulenta, sinuzita, stomatita, angina sau otita supurata.

Diagnosticul de rujeola nu necesita in mod obisnuit investigatii paraclinice, sprijinindu-se in general pe istoricul de contact cu o persoana bolnava si pe semnele clinice mai sus descrise. 

Examenele biologice sanghine pot releva in cazul rujeolei: leucopenie (scaderea numarului globulelor albe din sange) si limfocitoza (cresterea numarului limfocitelor sangvine). In stadiul acut al bolii se observa cresterea numarului Ig M rujeolice iar in faza de convalescenta creste nivelul anticorpilor Ig G.


RUJEOLA LA COPII - TRATAMENT

Tratamentul rujeolei necomplicate consta in:

• Izolare la domiciliu 7-10 zile pentru a nu transmite boala altor persoane nevaccinate;
• Repaus la pat in perioada febrila;
• Spalaturi oculare cu ser fiziologic in cazul aparitiei conjunctivitei;
• Hidratare adecvata in perioada febrila cu lapte, apa minerala plata, ceaiuri, sucuri de fructe - conform varstei;
• Combaterea febrei cu antipiretice: paracetamol (supozitoare, Panadol sirop, Paracetamol comprimate la copiii mai mari de 6 ani), ibuprofen (Nurofen, Brufen, Algin) sau algocalmin (Locamin picaturi pentru copiii cu varsta peste 3 luni, Novocalmin supozitoare pentru copiii peste 4 ani si Algocalmin comprimate incepand cu varsta de 15 ani);
• Tusea productiva se calmeaza cu siropuri expectorante (Erdomed, Fluimucil, Plantexir, Koflet) si ceai caldut de musetel cu putina miere (la copiii cu vasta peste 1 an);
• In cazul varsaturilor se administreaza antiemetice precum Metoclopramid. Se poate apela si la alte preparate precum Debridat sau Emetix care grabesc evacuarea gastrica, scazand astfel riscul de varsatura;
• NU se indica antibiotice in cazul rujeolei necomplicate, afectiunea fiind de natura virala.

RUJEOALA LA COPII - VACCIN

Preventia actuala a bolii se realizeaza prin administrarea triplului vaccin ROR (vaccin anti- rujeola, oreion si rubeola), care, conform schemei actuale, se administreaza la varsta de 1 an, cu rapel (revaccinare) la 5 ani.

In cazul copiilor sub 1 an expusi la rujeola, cazul copiilor cu boli maligne aflati sub radio- sau chimioterapie, a copiilor cu imunitate scazuta si a persoanelor cu risc crescut de dezvoltare a unei forme severe de boala, se recomanda imunizare pasiva cu imunoglobuline in primele 6 zile de la expunere.

Ultima actualizare:18.07.2014

Mai mult ...

Criza de astm bronsic la copil - cauze & metode de evitare

15:00

Astmul bronsic este o boala cronica inflamatorie a bronhiilor ce evolueaza prin episoade recurente de bronhospasm cauzate de o sensibilitate sporita a bronhiilor fata de diferite substante, traduse clinic prin senzatie de lipsa de aer, tuse si respiratie suieratoare.

TABLOUL CLINIC AL ASTMULUI BRONSIC

Clasic, criza de astm bronsic se declanseaza noaptea sau dimineata devreme si este caracterizata prin:

• Respiratie suieratoare - se percepe la auscultatia cu stetoscopul de catre medic sau de la distanta fiind deseori relatata de bolnav. Pentru astmul bronsic sunt caracteristice episoadele repetate de respiratie suieratoare.

• Dispnee (respiratia dificila) - in criza, respiratia devine dificila, cu expir prelungit, suierator, si este insotita de efort respirator, cu participarea muschilor respiratori accesori de la nivelul gatului si abdomenului.

• Sufocare (senzatia de lipsa de aer) - pe masura ce ingustarea bronhiilor se accentueaza, aerul din plamani este prins ca intr-o "capcana", devenind tot mai dificil si inspirul, asa incat, daca initial bolnavul avea senzatia ca nu poate da afara aerul din piept, ulterior apare si senzatia ca nu mai poate trage aer. In acelasi timp, se secreta un mucus vascos, care nu poate fi eliminat si "clocoteste" in interiorul bronhiilor.

• Tusea este un act reflex de protectie si are drept scop evacuarea secretiilor bronsice din caile respiratorii. Tusea poate fi puternica si prelungita. Abia cand criza de astm ia sfarsit, secretiile bronsice devin mai fluide si sunt eliminate sub forma de sputa ("scuipat") albicioasa in cantitate mica (ca o moneda). Uneori, tusea este singura manifestare a astmului bronsic.

• Pozitia copilului in timpul accesului este fortata. Bolnavii nu pot sta culcati, prefera pozitia sezut.

• Toracele este destins, cu diametrele marite, "ca un butoi", bombat. Se pot observa "bataile aripilor nazale" si dilatarea jugularelor.

• Tegumentele sunt palide, transpirate, uneori cu pete rosii sau cianoza (coloratia albastruie) triunghiului nazal, a degetelor si urechilor.

• Neliniste, agitatie, instabilitate emotionala, slabiciune generala, indispozitie. Copilul poate fi molesit sau poate deveni agresiv.

Durata crizei este, in general, de 1-2 ore si cedeaza spontan sau sub tratament. Intre crize, bolnavul se poate simti perfect sanatos, sau poate persista o ingreunare a respiratiei la efort.

FACTORI CAUZALI SI DECLANSATORI AI CRIZEI DE ASTM

Factorii declansatori sunt acele substante (sau evenimente) care provoaca criza de astm sau determina ingreunarea respiratiei. Pentru cei mai multi dintre bolnavi, crizele sunt declansate de expunerea la alergeni. Predispozitia familiala la alergie - atopia - este factorul de risc cel mai important in dezvoltarea bolilor alergice la copil. Daca unul dintre parinti sufera de alergie, riscul de astm la copil este de 40-50% si creste pana la 66% daca ambii parinti sunt alergici.

Factori declansatori ai crizelor de astm:

Praful de casa - este o combinatie complexa de alergeni. Principala componenta alergizanta a prafului sunt acarienii si produsele activitatii lor.

Elemente sugestive: aparitia sau agravarea simptomelor astmatice in case cu covoare persane sau mochete groase, draperii, mobila tapitata, biblioteci cu carti vechi - in special in dormitor.

Metode de evitare:

• Spalarea saptamanala a lenjeriei de pat in apa fierbinte si uscarea la soare;
• Fetele de perna si de plapuma trebuie sa fie etanse;
• Inlocuirea covoarelor cu parchet, in special in dormitor;
• In locul mobilierului tapitat, utilizarea vinilinei, pielii sau a mobilei din lemn;
• Utilizarea aspiratoarelor (preferabil cu filtru de apa).

Alergeni de la animale cu blana

Elemente sugestive: aparitia sau agravarea bolii dupa primirea in casa (si in special in dormitor) a unei pisici, a unui caine sau a unei rozatoare mici (ex:hamster).

Metode de evitare:

• Excluderea animalului din casa sau, cel putin, din dormitor;
• ! Alergenii proveniti de la pisica pot persista in casa timp de 6 luni;
• In cazul pastrarii animalului se recomanda toaleta riguroasa a acestuia.

Alimente

Elemente sugestive: aparitia sau agravarea bolii dupa consumul de oua, lapte, ciocolata, cacao, citrice, peste, icre, miere de albine, nuci, diversi aditivi sau coloranti.

Mod de evitare:

• Excluderea din alimentatie a produselor incriminate .
• Citirea cu atentie a etichetelor produselor alimentare si evitarea celor care contin sulfiti, tartrazina, salicilati, glutamat monosodic, benzoat (substante despre care se considera ca pot da simptome de astm).

Alergeni de la gandacii de bucatarie

Elemente sugestive: prezenta acestor insecte in numar mare in locuinta pacientului.

Metode de evitare:

• Igienizare corespunzatoare a locuintei;
• Folositi sprayul contra gandacilor cand copilul nu este in locuinta, apoi aerisiti foarte bine toate incaperile.

Polenul si mucegaiul

Elemente sugestive: existenta de suprafete acoperite de mucegai in casa pacientului sau aparitia/ agravarea simptomelor intr-o anumita perioada a anului, in special dupa ploaie (astm sezonier), deseori asociat cu rinita alergica sezoniera.

Mod de evitare:

• Evitarea plimbarilor in perioadele de polenizare (mai ales in lunile mai-iunie) si mentinerea ferestrelor inchise in special in zilele senine, cu vant.

Fumul de tigara 

Mod de evitare:

• Pacientul nu trebuie sa fumeze. De esemenea, este contraindicat fumatul in preajma copilului astmatic.

Medicamentele si vaccinurile

Elemente sugestive: aparitia sau agravarea dupa administrarea unor medicamente precum: aspirina, diclofenac, indometacin, fenilbutazona, propranolol, metoprolol, peniciline, cefalosporine, tetracicline, siropuri ce contin coloranti si aromatizanti, vaccinuri produse pe embrion de ou.

Metode de evitare:

• Nu se administra antiinflamatoare nesteroidiene, beta-blocante, antibiotice sau vaccinuri in cazul in care provoaca simptome de astm.
• Inlocuirea medicamentelor in forma de sirop cu tablete;
• Evitarea medicatiei fitoterapeutice (plante medicinale).

Efortul fizic si cel psiho-emotional

Elemente sugestive: aparitia sau agravarea bolii dupa efort fizic sau la confruntarea cu o situatie stresanta.

Metode de evitare:

• ! Activitatile fizice nu trebuie evitate;
• Aparitia simptomelor poate fi prevenita prin adminstrarea unui bronhodilatator inaintea inceperii efortului fizic;
• Evitarea pe cat posibil a stresului de orice fel la copil (mersul la gradinita, la scoala, anuntarea unei lucrari de control, invitarea la tabla, primirea unui calificativ prost sau conflictele intercolegiale/interparentale pot constitui situatii extrem de stresante).

COPILUL ASTMATIC SI SPORTUL

Unii copii astmatici nu participa al orele de educatie fizica de la scoala intrucat considera ca sportul nu le este recomandat. Copilul bolnav de astm poate si trebuie sa faca exercitii fizice.

Elaborarea unui program individualizat de exercitii fizice va influenta benefic starea fizica a micutului si evolutia astmului. Copilul astmatic care este corect tratat si primeste tratament sistematic duce o viata normala! Un copil astmatic care nu se antreneaza, poate avea o criza de astm la un efort fizic minim.

Ca regula generala, este de preferat ca activitatea fizica sa se desfasoare intr-o atmosfera calda si umeda (efortul in aer rece si uscar trebuie pe cat posibil evitat). Jocurile cu risc redus in provocarea astmului, cu episoade scurte de efort fizic sunt:

• Fotbal (portar)
• Volei
• Atletism
• Ciclism
• Tenis (in perechi)
• Inotul
• Gimnastica (exercitii la bara, inele)

Jocurile sportive cu risc marit in provocarea astmului:

• Alergari
• Schi la distante mari
• Aerobic
• Fotbal in incaperi.

Adesea este necesar ca micutul sa inhaleze un medicament profilactic cu 10 -15 minute inainte de efort (preferabil bronhodilatatoare cu actiune rapida :1-2 pufuri de Ventolin);

De asemenea, este indicata purtarea unui spray de criza in buzunar si utilizarea acesuia in caz de jena respiratorie.

ORIENTAREA PROFESIONALA A COPILULUI ASTMATIC

De la o varsta frageda este importanta dezvoltarea intereselor profesionale ale copilului.

Restrictii profesionale pentru copilul cu astm:

• In alergiile alimentare trebuie evitate profesiile de vanzator, bucatar;
• In sensibilitatea la praf - profesia de istoric, bibliotecar, constructor;
• Profesiile care presupun contactul cu mirosuri puternice (parfumerie) sau eforturi fizice intense.

Nu convingeti copilul ca nu va deveni chimist sau biolog, ci incercati sa-i directionati interesele spre profesii fara risc de agravare a bolii.

Ultima actualizare:4.01.2015

Mai mult ...

Meningita, boala care ii sperie pe parinti

13:33

Meningita este o inflamatie a "foitelor" care protejeaza creierul si maduva spinarii si este cauzata, cel mai adesea, de infectii. Aceste infectii pot fi determinate de virusuri, bacterii, fungi sau alte microorganisme. Este o boala care poata sa apara la orice categorie de varsta, de la nou-nascuti pana la varstnici.
Calea de transmitere depinde de varsta pacientului si de agentul patogen care determina meningita. Virusurile si bacteriile se raspandesc prin tuse, stranut sau prin intermediul tacamurilor, obiectelor de igiena personala, suprafetelor contaminate.


MENINGITA LA COPII - CAUZE

Majoritatea meningitelor cunt cauzate de virusuri precum: virusul varicelo-zosterian, virusul herpes simplex, virusul urlian, enterovirusuri, HIV, dar si alte tipuri de virusuri.
Cauzele bacteriene ale meningitelor depind de varsta copilului. Astfel, la nou-nascutii la termen si prematuri streptococul grup B este cel mai des incriminat. La copiii mai mari, meningitele sunt determinate de bacterii precum meningococ, Escherichia coli, Lysteria monocytogenes s.a..


MININGITA LA COPII - SEMNE SI SIMPTOME

Manifestarile clinice depind de varsta pacientului. La copiii mari, meningita se manifesta prin durere de cap intensa, urmata de rigiditate cervicala, febra inalta, fotofobie (copilul nu poate privi inspre lumina) sau fonofobie (nu suporta zgomotele), varstaturi, stari de confuzie, somnolenta sau chiar convulsii.
Nou-nascutii, sugarii si copiii mici prezinta simptome diferite de cei mari, predominand iritabilitatea, plansul incontrolabil sau, dimpotriva, somnolenta si refuzul alimentatiei, dezechilibrul termic (febra sau hipotermie), fontanela anterioara poate fi bombata. Meningita meningococica poate debuta cu purpura si are o evolutie extrem de rapida.

Diagnosticul de meningita, inclusiv cauza determinanta, se stabileste prin punctia lombara efectuata in scopul recoltarii de lichid cefalorahidian care este apoi supus analizelor de laborator.


MENINGITA LA COPII - TRATAMENT SI PREVENTIE

Tratamentul se aplica in functie de etiologia infectioasa si complicatiile care pot sa apara in evolutia bolii. Complicatiile de temut ale meningitei includ hidrocefalia, epilepsia, pierderea auzului.
Meningitele pot fi prevenite prin vaccinare impotriva principalilor agenti cauzali. Astfel, efectuarea vaccinurilor anti-H. influenzae, ROR, antipneumococic limiteaza mult riscul imbolnavirilor de meningita la copii.

Ultima actualizare: 23.04.2020

Mai mult ...

Boala celiaca sau intoleranta la gluten la copii

15:58

BOALA CELIACA LA COPII

Boala celiaca este o boala autoimuna multifactoriala cauzata de ingestia de alimente care contin gluten (un complex proteic prezent in grau, secara, orz, ovaz) la persoanele care sunt predispuse genetic, si care se poate manifesta incepand cu orice varsta, adesea chiar din copilarie.
Boala celiaca se manifesta ca un raspuns imun, care induce o inflamatie seminificativa la nivelul intestinului subtire, impiedicand asimilarea nutrientilor din hrana, favorizand astfel instalarea malnutritiei.


BOALA CELIACA LA COPII - SIMPTOME

Numita si boala cameleon, boala celiaca prezinta simptomatologie diversa, de aceea este si greu de diagnosticat. Boala celiaca afecteaza numeroase sisteme si organe: tractul gastro-intestinal, sistemul nervos central, sistemul osteoarticular, pielea, ficatul, sistemul reproducator.
Boala celiaca se manifesta prin diaree (sau, mai rar, constipatie favorizand confundarea cu sindromul colonului iritabil), pierdere in greutate, distensie abdominala, dureri abdominale, varsaturi, incetinirea cresterii. Simptomele extra-intestinale includ: anemie, rahitism (osteoporoza), amenoree, deficiente de vitamine si minerale.
Este important de retinut ca boala celiaca nu se prezinta identic la toate persoanele. Ea apare sub diferite forme clinice, unele persoane cu intoleranta la gluten putand fi chiar asimptomatice. Totusi, lipsa manifestarilor nu exclude boala.


BOALA CELIACA LA COPII - ANALIZE

Diagnosticul de boala celiaca se stabileste in urma unor teste de sange urmate de biopsie intestinala.

Testul pentru anticorpii antitransglutaminaza tisulara este un test rapid, de mare incredere, folosit pentru depistarea intolerantei la gluten, detectand prezenta anticorpilor tip Ig A in sangele bolnavilor. De asemenea, se cauta prezenta anticorpilor antiendomisium. Testul pentru anticorpi antigliadina din clasele Ig A si Ig G este decisiv, in special la copiii cu varste sub 3 ani.

Biopsia intestinala. In cazul in care testele de sange sunt pozitive, se poate indica efectuarea biopsiei intestinale, procedura ce consta in recoltarea endoscopica a unui fragment din mucoasa intestinului subtire care este, apoi, analizat microscopic. In cazul in care se identifica modificari caracteristice (atrofia vilozitatilor intestinale si cresterea numarului de limfocite intraepiteliale), poate fi pus diagnosticul definitiv de boala celiaca.


BOALA CELIACA LA COPII - TRATAMENT

Tratamentul se bazeaza doar pe dieta. Eliminand complet glutenul din dieta (paine, crutoane, biscuiti, paste, produse de patriserie, cereale, prajituri, pizza, burgeri, chipsuri, bere) simptomele vor disparea. Totusi, dieta fara gluten nu este usor de urmat deoarece impune o disciplina stricta si multa atentie la produsele care contin gluten ascuns (supe, sosuri - inclusiv sosul de soia, muraturile cu otet din orz, mezeluri, acadelele care contin mici cantitati de faina de grau, hamburgeri vegetarieni).

De semenea, s-au dovedit de ajutor anumite produse simbiotice (ex: Cymbio capsule, ProCombo capsule)  ce contin o asociere de probiotice si fibre, cu rol deosebit de important in echilibrarea florei intestinale.

Boala celiaca nu trebuie confundata cu alergia la grau sau gluten, care este o afectiune mult mai rara si care implica mecanisme imunitare diferite.

Ultima actualizare: 22.04.2020

Mai mult ...

Laringita acuta la copii

00:00

Laringita acuta este definita ca un proces inflamator localizat la nivelul corzilor vocale si laringelui care evolueaza autolimitat, avand o durata de 3-7 zile.

Boala este mai frecventa la grupa de varsta 1-6 ani si poate fi insotita si de alte simptome aferente unor infectii respiratorii superioare asociate precum: nas infundat, secretii nazale apoase sau mucoase.

LARINGITA ACUTA - CAUZE

Etiologia este frecvent virala, in special daca afectarea este subglotica, iar printre virusurile implicate se numara:

• virusul sincitial respirator
• adenovirusul
• virusurile gripale
• virusul rujeolic
• myxovirus influenzae si parainfluenzae

Bacteriile pot fi de asemenea responsabile, mai cu seama in afectarea supraglotica:

• Haemophylus influenzae;
• Streptococcus pyogenes;
• Staphylococcus aureus.

LARINGITA ACUTA - SIMPTOME SI SEMNE

Boala poate debuta prin obstructie nazala si secretii nazale apoase sau mucoase, febra, tuse si, in mod progresiv, in 12-24 ore sa se asocieze simptome tipice de afectare laringiana:

• stridor laringian (sunet anormal, inalt, muzical, audibil mai frecvent in inspir)
• raguseala
• respiratie dificila
• respiratie rapida la sugar
• efort respirator

FORME CLINICE DE LARINGITA

1. Laringita acuta benigna (simpla) - este urmarea unui episod de rinofaringita. Clinic asociaza:

• disfonie (voce ragusita)
• tuse latratoare, iritativa
• disfagie (dificultati la inghitire)
• afebrilitate sau subfebrilitate (37,5-38ºC)

Tratamentul include:

• atmosfera umeda (prin folosirea unui umidificator);
• hidratare adecvata prin consum crescut de ceaiuri, sucuri naturale de fructe sau legume, supe;
• antiinflamatoare (Ibuprofen) si antipiretice (Paracetamol).

2. Laringita acuta subglotica - apare in cadrul unui episod infectios rinofaringian. Clinic asociaza:

• febra
• stridor inspirator (sunet "muzical" care apare in inspir la trecerea aerului prin lumenul laringian ingustat)
• tahipnee (frecventa respiratorie crescuta)
• tiraj superior
• tuse latratoare
• raguseala
• cianoza (coloratie albastruie a pielii) - semn de gravitate

Tratamentul include:

• atmosfera umeda;
• hidratare corespunzatoare prin aport lichidian crescut;
• administrare precoce de antiinflamatoare steroidiene intravenos (Dexametaxona, Hidrocortizon Hemisuccinat) sau oral (Prednison).
• Antitermice.

Forma grava de laringita subglotica necesita in plus:

• aerosoli cu Adrenalina;
• oxigenoterapie;
• rehidratare pe cale intravenoasa;
• antibioterapie in caz de suprainfectie bacteriana.

3. Laringita striduloasa (spasmodica) - este un spasm glotic care apare cu ocazia unui episod de rinofaringita si care debuteaza brusc, de obicei noaptea, mai frecvent la copiii cu varsta cuprinsa intre 3 luni si 3 ani.

Spasmul regreseaza spontan, rapid (zeci de minute/ore), insa sunt posibile recidive in zilele sau saptamanile urmatoare. Clinic asociaza:

• dispnee 
• stridor inspirator
• tiraj superior
• tuse latratoare
• disfonie (raguseala)
• afebrilitate
• medicul va cauta semnul Koplick (inaugureaza adesea o rujeola)

Dintre factorii care favorizeaza aparitia acestui tip de laringita fac parte:

• terenul atopic (alergii)
• vegetatiile adenoide (polipi nazali)
• paratrofia (copil cu greutate peste normalul varstei)
• expunerea la fum de tigara sau fum rezultat din combustia lemnelor

Tratamentul consta in:

• atmosfera umeda;
• antiinflamatoare;
• in cazul recidivelor se indica adenoidectomie (excizia chirurgicala a polipilor).

4. Epiglotita – este rara, cu debut brutal, cauzata de infectia cu Haemophilus influenzae.

Clinic, debutul este brusc, in stare de aparenta sanatate, prin:

• stare generala alterata, toxica
• dispnee laringiana severa cu disfagie si sialoree (copilul respira cu dificultate, cavitatea orala este mentinuta deschisa, cu limba proiectata anterior, inghititul este dureros sau imposibil, saliva se scurge din gura bolnavului)
• copilul prefera pozitie sezanda, aplecat in fata, cu gatul in hiperextensie
• febra (39,5ºC)
• voce slaba, fara tuse
• adenopatii cervicale

Tratament:

• intubatie orotraheala sau traheotomie;
• oxigenoterapie;
• corticosteroizi intravenos (Hidrocortizon sau Dexametazona);
• hidratare si alimentare parenterala;
• antibioterapie i.v.
• tratamentul contactilor cu Rifampicina;
• antipiretice.

Ultima actualizare:4.01.2015

Mai mult ...

Sinuzita acuta la bebelusi si copii

00:00

Sinuzita acuta reprezinta inflamatia mucoasei care tapeteaza peretii ososi ai sinusurilor paranazale cu durata mai mica de 4 saptamani.


CAUZELE SINUZITEI

Etiologia este in principal bacteriana, fiind adesea implicate bacterii precum Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella cattarrhalis sau Staphylococcus aureus - in special in etmoiditele nou-nascutului si sugarului mic. Implicarea virusurilor precum rinovirus, adenovirus si virusul gripal/ paragripal, sau a fungilor este posibila, dar rara.

In cazul infectiilor acute de cai respiratorii superioare, mucoasa nazala tumefiata (umflata, inflamata) obstrueaza ostiumul sinusului paranazal, iar oxigenul intrasinusal este resorbit. Presiunea sinusala negativa astfel rezultata provoaca durere locala si conduce la formarea unui transsudat care umple sinusul si constituie un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor ajunse aici.

SINUZITA ACUTA LA COPII - SEMNE SI SIMPTOME

Tabloul clinic al sinuzitei cuprinde:

• Febra
• Obstructie nazala
• Secretie nazala mucopurulenta
• Hiposmie (diminuarea mirosului)
• Halitoza (respiratie urat mirositoare)
• Tuse productiva - in special nocturna, cauzata de scurgerea secretiilor purulente in nazofaringe
• Senzatie de plenitudine la nivelul sinusului afectat
• Zona de deasupra sinusului poate fi sensibila, tumefiata (umflata) si eritematoasa (rosiatica)
• Durere faciala - intalnita mai rar la copii fata de adulti

STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE SINUZITA

Sinuzita e suspectata la copii cand scurgerea nazala purulenta persista mai mult de 10 zile si este insotita de astenie si tuse.

Examenul radiologic poate evidentia opacifierea sinusurilor si/ sau ingrosarea marcata a mucoasei acestora. La copil, sinusurile etmoidale se fizualizeaza radiologic intre a 3-a si a 12-a luna de viata, sinusurile maxilare devin vizibile radiologic intre 3 si 6 ani, iar cele frontale intre 8 si 10 ani.

Examenul ORL evidentiaza prezenta puroiului in fosele nazale, congestia cornetelor nazale si, uneori, treneu purulent pe peretele posterior al faringelui. 

COMPLICATIILE SINUZITEI

La copil, sinuzita este grevata de o rata a complicatiilor  mai crescuta fata de adulti din cauza dezvoltarii incomplete a peretilor ososi ai sinusurilor, ceea ce permite extensia rapida a infectiei. Cele mai frecvente complicatii sunt celulita orbitara, abcesul orbitar, meningita si abcesul cerebral.

SINUZITA ACUTA LA COPII - TRATAMENT

Tratamentul simptomatic include:

• Curatarea nasului prin lavaj nazal cu ser fiziologic sau apa de mare (ex: Quixx Baby®, Nosette Baby®), urmata de aspirarea secretiilor cu ajutorul pompitei nazale sau aspiratorului nazal (ex: Batista bebelusului®);
• Antiseptic local (ex: Colargol picaturi 0,1% 1-2 picaturi in fiecare nara de 2-3 ori pe zi, maxim 5 zile);
• Combaterea inflamatiei prin administrare de ibuprofen (ex: Algin®, Nurofen®);
• Combaterea febrei si durerii locale prin administrare de paracetamol (ex: Panadol ®, paracetamol supozitor);
• Fluidifiante (ex: Fluimucil 2%®,  Plantexir®, Erdomed®);
• La recomandarea medicului, se pot face aerosoli cu solutie salina hipertonica (ex: Respisun®) sau mucolitice (ex: Fluimucil®, Viscoflu®)
• Corticoterapie nazala si antihistaminice se recomanda in cazul sinuzitelor alergice;

Tratament antibiotic se va administra conform recomandarilor medicului.

Ultima actualizare:4.07.2015

Mai mult ...

Tusea la copii - Cauze, tipuri & tratament

12:40

Tusea este un mecanism reflex sau de intentie deliberata de curatare a tractului respirator menit sa "expulzeze" corpii straini, secretiile abundente si microorganismele patogene din caile aeriene. Tusea in sine nu este o boala, ci un simptom al unei afectiuni. 

TUSEA ESTE ACUTA SAU CRONICA?

In general, tusea este considerata acuta daca are o durata mai scurta de 2-3 saptamani. Cauze de tuse acuta:

• Infectii (rinofaringita, rinita, faringita, angina, sinuzita, laringita, traheita, bronsita, pneumonie)
• Boala reactiva a cailor aeriene
• Iritative
• Alergii
• Aspiratia de corp strain
• Reflux gastroesofagian
• Habituala sau psihogena
• Defecte anatomice
• Fibroza chistica (mucoviscidoza)
• Stari de imunodeficienta
• Medicamente
• Iritatia canalului auditiv extern

Tusea cronica (durata de peste 2-3 saptamani) are drept cauze:

• Postinfectioasa
• Astm sau bronsita astmatica
• Alergii
• Vegetatii adenoide (polipi)
• Fistula traheo-esofagiana
• Traheobronhomalacia
• Inel vascular
• Boala de reflux gastroesofagian
• Bronsita cronica 
• Deficit imun (Ig A, ig G) sau deficit de complement

TUSEA ESTE SEACA SAU PRODUCTIVA?

Tusea seaca (iritativa, neproductiva) este in general de scurta durata si insoteste infectiile de tract respirator superior (rinita, faringita, laringita) dar poate, de asemenea, sa apara la debutul unor infectii de cai respiratorii inferioare (bronsita, pneumonie). Atunci cand este prelungita, devine epuizanta si poate agrava leziunile deja existente la nivelul mucoasei respiratorii.

Tusea productiva (umeda, expectoranta) este insotita de expectoratie. Aceasta este utila in curatarea cailor respiratorii prin eliminarea secretiilor din tractul respirator inferior. Copiii mai mari, la fel ca adultii, scuipa mucusul, insa cei mici il inghit. Ajuns in stomac acesta poate determina tulburari digestive precum varsaturi sau diaree.

CAUZELE TUSEI LA COPII

• Tusea insotita de febra si scurgere nazala sugereaza infectia.
• Tusea cu caracter sezonier indica alergia.
• Atunci cand febra lipseste, iar tusea persistenta este insotita de secretie nazala apoasa suspectam rinita alergica.
• Tusea in timpul noptii sau dimineata devreme sugereaza sinuzita. 
• Tusea seaca, "latratoare", insotita de febra moderata si raguseala se intalneste in laringita acuta.
• Senzatia de arsura retrosternala, raguseala si tusea nocturna, uscata, sugereaza boala de reflux gastro-esofagian.
• Tusea declansata de expunerea la praf sau alti alegeni precum: puf, par de animale, polen si mucegai, sugereaza o afectiune iritanta, alergica sau reactiva a cailor aeriene.
• Tusea insotita de respiratie suieratoare (wheezing) sugereaza bronsiolita sau astmul bronsic.
• Tusea cu tonalitate inalta sau metalica este tipica pentru tusea habituala sau psihogena.
• Tusea cronica insotita de transpiratii nocturne si pierdere in greutate sugereaza tuberculoza.
• Tusea cronica, cu istoric de infectii respiratorii recurente, retard somatic si pubertar asociate cu diaree cronica ridica suspiciunea de fibroza chistica.

TRATAMENTUL TUSEI LA COPII

In tratamentul tusei, masurile generale includ:

• Consum crescut de lichide (ceaiuri, supe, sucuri de fructe, compoturi) pentru curatarea mucusului subtire din gat si pentru ameliorarea durerii locale cauzate de iritatie. Pentru calmarea tusei, cele mai indicate ceaiuri sunt: ceaiul de patlagina care are efect antiinflamator, emolient si cicatrizant si ceaiul de urzica datorita efectului sau antialergic, calmant si expectorant.
• Daca tusea este productiva, se recomanda evitarea alimentelor care cresc productia de mucus (lactate, carne, prajeli).
• Umidifierea aerului din incapere cu ajutorul unui umidificator sau prin plasarea unui vas cu apa pe calorifer. Aerul uscat si cald accentueaza accesele de tuse prin iritarea mucoasei respiratorii.
• Evitarea fumatului in preajma copilului. Fumul de tigara irita mucoasa respiratorie favorizand aparitia bolilor respiratorii si a otitei medii.

In functie de tipul tusei, tratamentul medicamentos consta in expectorante sau antitusive.

In cazul tusei productive medicii apeleaza la expectorante. Acestea scad vascozitatea mucusului si faciliteaza eliminarea acestuia. Cele mai folosite expectorante:

• N-Acetilcisteina (ACC, Fluimucil)
• Bromhexin
• Carbocisteina (Humex, Expectorant sirop 2%, Rhinathiol sirop 2%)
• Ambroxol (Mucosin cu miere, Mucosolvan Junior)
• Erdosteina (Erdomed)
• Sirop de patlagina - poate fi administrat incepand cu varsta de 1 an

Pentru tusea seaca, persistenta si chinuitoare se indica antitusive precum:

• Citrat de oxeladina (Paxeladine) 
• Bromhidrat de dextrometorfan anhidru (Tussin Forte)
• Aspecton - indicat incepand cu varsta de 1 an

Tusea si fenomenele inflamatorii ale cailor respiratorii superioare se amelioreaza de asemenea prin masarea tegumentelor copilului (piept si spate) cu unguente calmante precum:

• Pulmex Baby - indicat copiilor cu varsta cuprinsa intre 6 luni -7 ani. Se aplica o cantitate mica de unguent in partea superioara a pieptului si spatelui si se maseaza usor pana la absorbtia completa, apoi se imbraca copilul cu o bluzita de bumbac uscata si calda. 
• Wick Vaporub - indicat dupa varsa de 2 ani.

Ultima actualizare:17.05.2015

Mai mult ...

Regimul alimentar in urticarie - alimente permise/interzise

15:45

Observatii:

• regimul este recomandat in special copiilor cu eruptii tegumentare extinse;
• regimul va fi tinut pe perioada eruptiei urticariene si 1-2 zile dupa disparitia acesteia;
• daca tratamentul medicamentos include corticoizi, toate alimentele se vor consuma fara sare!
• daca se cunoaste cu exactitate alimentul care a determinat alergia, va fi exclus din alimentatie.

Alimente si bauturi premise

Alimente si bauturi interzise

Fructe: compot de mere Legume: morcov fiert, orez fiert Brânză de vaci (de la 5-6 luni) Carne de vită fiartă (de la 6-8 luni) Pâine prăjită Apă plată Ceai de mușețel (incepand cu varsta de 6 luni)

Orice fel de conserve Carne tocată, mici, carne de porc Pește, icre, fructe de mare Ouă Lapte sau produse lactate: iaurt, smântână, unt, telemea, caș, cașcaval Fructe: citrice, struguri, piersici, căpșuni, fructe de pădure Nuci, semințe, alune, fistic, etc Legume: roșii, ciuperci, măsline Băuturi carbogazoase dulci Cafea sau orice alt preparat similar Ceai negru, ceai verde, ceaiuri din fructe de pădure sau alte tipuri de ceai decât cel de mușețel Dulciuri: ciocolată, bomboane, gumă de mestecat, napolitane, biscuiți Pâine cu termen de valabilitate lung Alcool: orice tip de alcool este interzis Condimente sau combinații: anason, scorţişoară, cuişoare, curry, boia de ardei, nucşoară, piper, etc Preparate fastfood: snacks, chips, pufuleți, shaorma, etc

Ultima actualizare:25.06.2018

Mai mult ...

Supa de morcovi pentru combaterea diareei la bebelusi

18:20

Supa de morcovi indicata in cazul bebelusilor cu boala diareica acuta se prepara in concentratie de 300‰ (la sugarii cu varsta cuprinsa intre 2 saptamani si 2 luni) sau 500‰ (la sugarii peste 2 luni), deci veti avea nevoie de:

• 300 gr sau 500 gr morcovi
• 1000 ml (1 litru) apa rece

Preparare

• Se spala morcovii, se curata, se taie rondele si se pun la fiert in apa.
• Se fierb timp de o ora, completand din cand in cand apa evaporata astfel incat, la final, in oala sa existe tot 1 litru de apa, si nu mai putin.
• Se strecoara, se paseaza prin sita sau la blender, se resuspenda in apa in care au fiert si se mai dau 1-2 clocote pentru sterilizarea preparatului.

Supa este indicata in diaree, dupa dieta hidrica.

Mai mult ...

Amigdalita acuta la copii

09:12

Ce este amigdalita acuta?

Amigdalita acută reprezinta inflamația amigdalelor palatine de cauză infecțioasă (virală, bacteriană sau fungică), incidenta maxima fiind la grupa de varsta 4-7 ani.

Amigdalele palatine sunt organe limfoide (cu rol în imunitate), situate în spatele limbii, de o parte și de alta a liniei mediane. Impreuna cu amigdalele faringiene si cele linguale, amigdalele palatine formeaza un sistem de apărare împotriva infecțiilor, numit inelul limfatic Waldeyer.


Cauzele amigdalitei acute

Amigdalita de cauza virala este cauzata de agenti precum:

• adenovirusuri 
• rinovirusuri
• virusuri Coxsackie
• virusul Herpes simplex 
• virusul sincitial respirator
• alte tipuri de virusuri herpetice 

Circa 15-30% dintre infecții sunt cauzate de bacterii, mai frecvent:

• Streptococ beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes) și alți streptococi
• Haemophilus influenzae
• Corynebacterium diphteriae
• Bordetella pertussis
• Staphylococcus aureus
• Genul Actinomyces
• Genul Bacteroides

Fungi: 

• Genul Candida cel mai frecvent

Factorii de risc au de-a face cu răspândirea agentului etiologic în comunitate: spațiu mic de locuit sau de lucru, contact strâns între persoanele ce îl împart, colectivitățile închise precum grădinița sau școala.


Semnele si simptomele amigdalitei

• Durere în loja amigdalelor și mărirea de volum a acestora – la copii, durerea iradiază frecvent la nivelul urechii și poate fi însoțită de durere abdominală. Copiii foarte mici nu pot indica durerea, astfel încât apare plânsul și refuzul alimentației
• Disfagie - dificultăți la înghițire cauzate de marirea amigdalelor și odinofagie - durere la înghițit
• Febră – mai comuna în amigdalita bacteriană și în mononucleoza infecțioasă
• Amigdale eritematoase (roșii) - în etiologiile virale sau cu depozite alb-galbui (puroi) - în cele bacteriene
• Adenopatii cervicale - nodulii limfatici de la nivelul gâtului sunt mariti de volum, uneori dureroși la palpare
• Halitoză – miros neplăcut al respirației
• Disfonie – răgușeală, de obicei ușoară

Clasificarea clinică a anginelor

• Eritematoase (cauzate de rinovirusuri, virusuri gripale, streptococ, etc.) – aspectul clinic în cele mai multe amigdalite: eritem discret al faringelui și amigdalelor, cu aspect granular al mucoasei.
• Eritemato-pultacee (cauzate de virusul Epstein-Barr, streptococi, pneumococ, stafilococ) – pe fond eritematos apar depozite sau „dopuri” albicioase sau gălbui.
• Cu false membrane (cauzate de Streptococcus pyogenes și, mai rar, de bacilul diferic) – amigdale acoperite de un depozit gros, alb-gălbui, uneori cenușiu.
• Veziculare (cauzate de herpesvirusuri și virusurile Coxsackie) – erupții veziculare de dimensiuni mici, grupate, care ulterior se transformă în ulcerații superficiale.
• Ulceroase – angina Plaut-Vincent, produsă de asocierea bacililor gram negativi fuziformi cu spirilii rezultand o ulcerație unilaterală, false membrane și halitoză fetidă.
• Angina gangrenoasă este cauzată de o asociere a florei anaerobe la un agent etiologic aerob inițial; evoluează cu ulcerații profunde, necrozante.

Complicațiile amigdalitei acute

Netratată sau incorect tratată, amigdalita acută poate produce numeroase complicații:

• Infecțiile virale se pot suprainfecta bacterian sau, mai rar, fungic (mai ales în condiții de imunitate scăzută din cadrul bolilor cronice, malignităților, HIV, tratament cu corticosteroizi etc.).
• Abcesul periamigdalian – o colecție purulentă situată între capsula amigdaliană și peretele lateral al faringelui (constrictorul superior al faringelui); se extinde spre spațiile para- și retrofaringian; se poate asocia cu fasceită necrozantă. Prezența sa poate fi semnalată de respirația orală, trismus, modificarea semnificativă a vocii (caracteristic, pacientul vorbește „ca și cum ar ține un cartof fierbinte în gură”).
• Celulilta periamigdaliană - infecția depășește capsula amigdaliană și afectează mucoasa orofaringelui.
• Diseminarea infecției în spațiile cervicale profunde sau mediastin – suspectată la pacienții cu febră înaltă persistentă sau ondulantă, trismus, torticolis, letargie, dispnee.
• Diseminarea la organele din vecinătate (în special la copii) – cauzând otită medie, sinuzită.
• Tromboflebita venei jugulare interne (sindromul Lemierre) – rar, se produc embolisme septice la acest nivel; agentul etiologic este de obicei Fusobacterium necrophorum.
• Amigdalita acută cu Streptococcus pyogenes produce complicații aparte, care sunt grupate ca fiind:

Supurative:
Infecțiile de vecinătate similare amigdalitelor acute de alte etiologii (abces periamigdalian, faringian, otită, sinuzită, etc. )
Artrită reactivă post-streptococică, osteomielită – rar întâlnite
Endocardită – foarte frecventă înainte de generalizarea terapiei cu antibiotice
Abcese hepatice
Meningită și abcese cerebrale

Non-supurative:
Reumatism articular acut
Glomerulonefrită acută post-streptococică
Sindromul șocului toxic post-streptococic 

Investigatii paraclinice

Diagnosticul amigdalitei acute este în principal clinic. Investigațiile suplimentare pot fi recomandate atunci când agentul etiologic pare a fi unul bacterian și este suspectat Streptococus pyogenes. În plus, afectările severe, cu durată mai mare de câteva zile sau semnele sistemice impun și ele investigare paraclinică.

Cultura exudatului faringian
Această metodă reprezintă examenul standard pentru dovedirea infecției cu streptococul beta-hemolitic de grup A. Constă în recoltarea secrețiilor de la nivelul amigdalelor, cu ajutorul unui tampon faringian; produsul se cultivă pe medii speciale, apoi se izolează specia patogenă și se realizează antibiograma. Sensibilitatea testului este de circa 95%, dar aflarea rezultatului durează 2-3 zile.

Testul rapid pentru detecție a streptococului
Prin această metodă, se detectează în exudatul faringian prezența antigenelor specifice streptococului. Este mai puțin specific decât cultura, dar oferă mai rapid un rezultat. Absența streptococului la acest test necesită confirmarea prin metoda clasică.

Alte investigații
Hemoleucograma
Markerii inflamației (VSH, CRP, Fg)
Când se suspectează mononucleoza infecțioasă, se recomandă determinarea Ig M anti VEB


Tratamentul amigdalitei acute

Majoritatea amigdalitelor acute nu necesită decât tratament suportiv și simptomatic, care include hidratarea corespunzătoare, ameliorarea durerii și scăderea febrei prin antitermice si antalgice. Ceaiurile calde pot reduce durerea și usturimea, asigurând în același timp aportul lichidian necesar. În mod normal, aceste afecțiuni sunt auto-limitante și vindecarea se produce în 4-5 zile. 

O amigdalită trenantă, care a început să exprime puroi, apariția de noi semne locale sau sistemice impun prezentarea la medic deoarece există posibilitatea suprainfecției bacteriene sau a unei infecții virale atipice (mononucleoză). Amigdalitele acute bacteriene beneficiază de tratament antibiotic asociat medicatiei simptomatice. Infecția cu streptococul beta-hemolitic grup A răspunde foarte bine la peniciline, astfel încât tratamentul standard este administrarea de penicilină timp de 10 zile. Este foarte important ca pacientul să respecte perioada și dozele prescrise de medic, chiar dacă se simte vindecat după 3-4 zile. Alternativ, in functie de caz, se pot utiliza și alte antibiotice.

Amigdalectomia, operația de rezecție a amigdalelor palatine, poate fi o opțiune în cazul amigdalitelor acute repetate, cu impact negativ asupra vieții pacientului. NICE recomandă îndeplinirea tuturor criteriilor următoare pentru a lua în considerarea amigdalectomia:

• răgușeala și durere locala - cauzate de amigdalita acuta
• episoade de amigdalită care afecteaza desfasurarea activitatii fizice obisnuite a pacientului
• prezenta a 5 sau mai multe episoade de amigdalită pe an
• simptome prezente de cel puțin un an

11.07.2018

Mai mult ...