Mucoviscidoza (Fibroza chistica)

00:00

Mucoviscidoza, numita si fibroza chistica, este o afectiune care consta intr-o suferinta generalizata a glandelor exocrine, predominant a celor secretoare de mucus de la nivelul tractului respirator si a celui gastro-intestinal. Afectarea glandelor se traduce prin producerea unor secretii foarte dense, mucoase, lipicioase, care determina procese de distructie, infectie si fibroza la nivelul glandelor secretoare.

CAUZELE MUCOVISCIDOZEI

Mucoviscidoza este o boala genetica care rezulta din mostenirea unei gene defective (anormale) si se manifesta doar in cazul in care pacientul detine ambele alele (copii) ale genei.

Pentru ca un copil sa dezvolte mucoviscidoza el trebuie sa mosteneasca 2 gene patologice, cate una de la fiecare parinte.

Daca ambii parinti sunt detinatori de gene defective, copilul are risc de 25% de transmitere a ambelor gene si, prin urmare, de imbolnavire. Persoanele care mostenesc o singura gena (de la un singur parinte), nu prezinta manifestari ale bolii.

CUM RECUNOASTEM MUCOVISCIDOZA ?

Majoritatea copiilor cu mucoviscidoza dezvolta boala in primul an de viata.

Unele semne sunt prezente de la nastere, insa, uneori simptomele lipsesc pana la varsta adolescentei. Doar 3% dintre bolnavi ajung sa fie diagnosticati la varsta de adult.

Simptomele respiratorii constau in:

• Infectii respiratorii frecvente (bronsite, pneumonii);
• Tuse cronica (cu durata mai mare de 8 saptamani), seaca sau productiva, cu expectoratie lipicioasa, vascoasa;
• Hemoptizie (expectorare de sange in timpul tusei);
• Hipocratism digital (largirea si ingrosarea falangelor distale ale degetelor de la maini) cauzat de insuficienta respiratorie cu oxigenarea insuficienta a tesuturilor;
• Deformarea toracelui;
• Sinuzite (inflamatia sinusurilor paranazale);
• Polipoza nazala.

Manifestarile digestive sunt prezente la 90% dintre pacienti si constau in:

• Retard staturo-ponderal (inaltime si greutate mai mici decat normalul varstei);
• Scaune grasoase (cu picaturi de grasime), cu miros foarte neplacut;
• Ileus meconial.
  Meconiul este primul scaun al nou-nascutilor si este, de obicei, vascos, lipicios, de culoare verde inchis si fara miros.
  Ileusul reprezinta blocarea intestinului cu mase de meconiu. Aceasta patologie se manifesta prin lipsa scaunului in primele zile dupa nastere, distensie abdominala si aparitia varsaturilor;
• Obstructie intestinala distala – apare in general la copiii mai mari si tinerii cu mocoviscidoza, iar simptomatologia poate fi confundata cu apendicita.
  Simptomele includ pierderea apetitului alimentar, durere in cadranul drept al treimii inferioare a abdomenului, lipsa scaunului si varsaturi alimentare;
• Hiperglicemie (Diabet zaharat). Bolnavii cu hiperglicemie au de obicei o sete exagerata, senzatie de gura uscata, urinari frecvente.
  Hiperglicemia apare la pacientii cu mucoviscidoza in jurul varstei de 20-30 de ani;
• Prolaps rectal (exteriorizarea mucoasei rectale prin anus);
• Icter (coloratia galbena a pielii si mucoaselor);
• Ciroza hepatica – la 3-5% dintre pacienti.

Afectarea sistemului reproductiv:

• Pubertate intarziata – pubertatea este frecvent intarziata cu cativa ani atat la baieti cat si la fete;
• Sterilitate cu azoospermie la baieti (absenta spermatozoizilor in lichidul seminal);
• Fertilitate scazuta in randul fetelor (aproximativ 20% din femeile cu mucoviscidoza sunt infertile).

Complicatiile glandelor sudoripare:

• Glandele sudoripare secreta o cantitate normala de lichid, dar sudoarea contine o cantitate crescuta de sare, conferind pielii gust sarat, cu depunere de cristale de sare pe piele (in special la nivelul fruntii si nasului).
  Acest simptom este practic universal si testul sudorii este principala metoda de confirmare a mucoviscidozei.

TESTE ADJUVANTE IN DIAGNOSTICAREA BOLII

In prezent, diagnosticul de mucoviscidoza se stabileste prin testul sudorii (iontoforeza), in cadrul caruia este determinata concentratia ionilor de sodiu si clor din transpiratie.

La copii, testul este considerat pozitiv atunci cand concentratia ionilor depaseste 60 mmol/l in transpirat, iar la adolescenti si tineri testul e pozitiv la valori de peste 70 mmoli/l.

Testarea genetica evidentiaza mutatiile de la nivelul genelor care cauzeaza boala. Testul presupune recoltarea de sange de la copil si de la parintii acestuia in vederea analizelor genetice.

TRATAMENTUL MUCOVISCIDOZEI

Scopul major al tratamentului mucoviscidozei consta in inlaturarea secretiilor in exces din sistemul bronho-pulmonar si prevenirea obstructiei intestinale.

Desi tratarea simptomelor nu vindeca boala, tratamentul bine condus contribuie la cresterea duratei si calitatii vietii.

Tratamentul manifestarilor digestive:

• Regim alimentar bogat in alimente cu valoare calorica inalta, hiperproteic, hiperlipidic (uleiuri vegetale si animale de calitate),  normoglucidica (glucide usor asimilabile - zahar, miere de albine). Dieta trebuie stabilita de medicul curant, in functie de particularitatile cazului, si se reevalueaza la 3 luni;
• Suplimente cu vitamine liposolubile (vitaminele A, D, E, K);
• Enzime pancreatice – preparate precum Kreon se administreaza inainte de fiecare masa si gustare;
• Tratamentul suferintei hepatice – acidul ursodeoxicolic (Ursofalk) este administrat copiilor cu mucoviscidoza pentru fluidifierea bilei si facilitarea drenajului prin caile hepato-biliare, prevenind astfel (sau ameliorand) hepatita cronica cu colestaza.

Tratamentul manifestarilor pulmonare:

• Antibioticoterapie – se adreseaza infectiilor pulmonare bacteriene.
  Infectia cu Pseudomonas aeruginosa este cea mai frecventa si severa complicatie a bolii si necesita tratament antibacterian intravenos in medie de 3-4 ori pe an;
• Kinetoterapie respiratorie – pentru eliminarea mucusului din arborele bronsic;
• Mucolitice – scad vascozitatea mucusului contribuind astfel la fluidifierea secretiilor bronsice;
• Bronhodilatatoare – relaxeaza muschii cailor respiratorii si favorizeaza drenajul secretiilor;
• Oxigenoterapia – poate ameliora toleranta la efort fizic, coordonarea muschilor si functia cordului reducand insomnia, iritabilitatea si durerile de cap la pacinetii cu insuficienta respiratorie.

Alte mijloace terapeutice pot fi indicate in functie de particularitatile cazului (afectarea organica).

Ultima actualizare:18.07.2015

Mai mult ...

Rubeola (Pojarelul)

00:00

Denumita popular pojarel sau pojar german, rubeola este o boala eruptiva contagioasa, cauzata de virusul rubeolic, ce afecteaza in special copiii si adolescentii nevaccinati, manifestandu-se mai frecvent in sezonul rece - iarna si primavara.

Virusul se poate transmite prin picaturi de secretie nazo-faringiana eliberate de bolnav prin tuse sau stranut, precum si prin contactul cu suprafete si obiecte contaminate (vesela, jucarii, piese de mobilier). Transmiterea pe calea sanguina este posibila in cazul ranilor deschise, iar transmiterea materno-fetala apare in cazul mamelor care se imbolnavesc de rubeola pe parcursul sarcinii (rubeoala congenitala).

SEMNELE SI SIMPTOMELE RUBEOLEI

Dupa o perioada asimptomatica de 7-14 zile, rubeola debuteaza adesea prin urmatoarele manifestari:

• Febra moderata,
• Stare generala influentata (agitatie, durere de cap),
• Marire de volum a ganglionilor limfatici, mai evidenta in cazul ganglionilor din spatele urechilor, partile laterale ale gatului si partea posterioara a gatului,
• Congestie faringiana (gat rosu) si odinofagie (durere in gat).

Dupa 2-3 zile de la debut, apare eruptia cutanata care cuprinde treptat fata, gatul, trunchiul si membrele, cu respectarea palmelor si talpilor. 
Eruptia rubeolica este discreta, constituita din macule (pete) si papule (mici proeminente) de culoare roz, rotunde sau ovale ce lasa intre ele portiuni de piele sanatoasa.

Eruptia este nepruriginoasa sau usor pruriginoasa (mancarime locala usoara) si dispare complet in aproximativ 3 zile, lasand rareori in urma o pigmentatie bruna. Marirea de volum a ganglionilor limfatici insoteste eruptia, fiind primul si ultimul semn al bolii. Tot in faza eruptiva, sunt posibile si dureri ale articulatiilor mici ale degetelor.

COMPLICATIILE RUBEOLEI

Posibile complicatii ale bolii:

• artrita rubeolica
• artrita cronica juvenila
• purpura trombocitopenica
• meningo-encefalita rubeolica

INVESTIGATII DE LABORATOR

Examenele biologice sanghine pot evidentia leucopenie si limfocitoza. Prezenta anticorpilor IgM anti-virus rubeolic sumnifica infectia acuta, in timp ce prezenta anticorpilor tip Ig G tradeaza trecerea copilului prin boala.

TRATAMENTUL RUBEOLEI

Tratamentul bolii include masuri generale si medicatie simptomatica, antibioticele fiind recomandate doar in cazul suprainfectiilor bacteriene. Astfel. se indica:

• Izolare la domiciliu 7 zile;
• Repaus la pat in perioada febrila si eruptiva;
• Dieta usoara dar hranitoare si aport lichidian adecvat sub forma ceaiurilor, sucurilor de fructe naturale s.a.;
• Combaterea febrei cu antipiretice: Paracetamol sau Ibuprofen (Brufen, Nurofen);
• Calmarea inflamatiei si durerii cu Ibalgin;
• In caz de prurit (mancarimi ale pielii) se pot aplica local mixtura mentolata sau crema cu calamina;
• NU exista tratament antiviral specific pentru virusul rubeolei.

CUM POATE FI PREVENITA RUBEOLA?

Vaccinarea este singura metoda profilactica. 

Trivaccinul ROR care protejeaza deopotriva impotriva rubeolei, oreionului si rujeolei, se administreaza initial la varsta de 1 an, cu rapel (revaccinare) la varta de5 ani.

Vaccinul asigura imunitate pentru cel putin 15 ani si se indica repetarea vaccinului in cazul persoanelor postpuberale susceptibile precum: studenti, recruti militari, medici de familie, noi imigranti, personal care lucreaza cu copii mici.

Vaccinul NU trebuie administrat niciunei persoane imunosupresate .

Ultima actializare:11.01.2015

Mai mult ...

Boala sarutului (Mononucleoza infectioasa)

00:00

Mononucleoza infectioasa, cunoscuta de parinti sub numele de boala sarutului, este o boala infectioasa acuta cauzata de virusul Epstein-Barr, caracterizata clinic prin febra, faringo-amigdalita si limfadenopatie.

Sursa infectiei o constituie bolnavii, purtatorii faringieni cronici de virus Epstein-Barr sau persoanele aflate in perioada de convalescenta a bolii, iar calea de transmitere este frecvent aerogena - prin picaturi de secretie nazofaringiana vehiculate prin stranut sau tuse.

Transmiterea virusului la adolescenti, tineri si adulti se realizeaza cu usurinta prin sarut, motiv pentru care mononucleoza infectioasa se mai numeste si "boala sarutului".

MONONUCLEOZA INFECTIOASA - SEMNE SI SIMPTOME

La majoritatea copiilor mici (pana la varsta de 3-4 ani), infectia primara cu virusul Epstein-Barr este asimptomatica sau se manifesta prin simptome nespecifice precum: secretii nazale, congestie faringiana, dureri abdominale, diaree.

Simptomele clasice de mononucleoza infectioasa apar la copiii mai mari si adulti.

Primele manifestari ale bolii apar de obicei la 10-14 zile dupa contactarea virusului, iar debutul bolii este de obicei insidios, cu manifestari generale nespecifice precum: oboseala, dureri de cap, dureri musculare, lipsa poftei de mancare (4-5 zile).

Perioada de stare se caracterizeaza prin:

• Febra (38-40ºC) - are caracter neregulat, atinge valori maxime in a doua parte a zilei (dupa-amiaza sau la inceputul serii) si poate dura 1-3 saptamani,
• Angina - amigdalele palatine sunt marite de volum, rosii, acoperite de un exsudat inflamator sau cu depozite albicioase, cremoase,
• Adenopatie (marirea de volum a ganglionilor limfatici) - este de obicei simetrica si poate afecta orice grupa ganglionara, insa, mai frecvent sunt mariti ganglionii cervicali anteriori, posteriori si submandibulari. Uneori adenopatia poate fi unica manifestare a bolii.
• Hepatomegalie - ficatul marit de volum este nedureros sau putin dureros la palpare, are cinsistenta elastica, suprafata neteda si margine ascutita. Dimensiunile ficatului se normalizeaza in 2-3 luni.
• Splenomegalie - splina marita de volum este neteda la palpare, nedureroasa, elastica.
• Icter (coloratia galbena a tegumentului si mucoaselor) – apare la 1 din 4 bolnavi.
• Eruptie tegumentara - necaracteristica, poate imbraca diferite forme. Apare mai frecvent la copiii tratati cu Ampicilina sau Amoxicilina.

COMPLICATIILE MONONUCLEOZEI INFECTIOASE

Complicatiile neurologice includ:

• Encefalita (inflamatie acuta a creierului, potential fatala)
• Convulsii
• Meningita (inflamarea foitelor care invelesc creierul)
• Paralizii de nervi cranieni

Complicatiile hematologice sunt, de obicei, autolimitante si includ:

• Anemia hemolitica (distrugerea globulelor rosii)
• Trombocitopenie (scaderea numarului de trambocite)

Alte complicatii:

• Ruptura de splina
• Complicatii respiratorii (infiltrate pulmonare)
• Complicatii hepatice – includ cresteri ale transaminazelor (TGO, TGP) de 2-3 ori fata de valorile normale, cu normalizare in 2-4 saptamani.

INVESTIGATII PARACLINICE IN MONONUCLEOZA INFECTIOASA

Diagnosticul de laborator presupune de obicei efectuarea hemoleucogramei complete, a testelor hepatice si evidentierea prezentei anticorpilor anti-VEB de tip IgM.

Hematologic, se evidentiaza adesea limfocitoza (cresterea numarului limfocitelor), monocitoza, trombocitopenie (scaderea numarului trambocitelor in sangele periferic).

Biochimic, se pot decela cresteri moderate ale transaminazelor (TGO,TGP), uneori si ale bilirubinei.

Ecografia abdominala poate evidentia splenomegalie si hepamomegalie omogena.

TRATAMENTUL MONONUCLEOZEI INFECTIOASE

Masuri generale:

• Repaus la pat in timpul fazei acute. Se reia activitatea cand febra, faringita si starea de rau general dispar;
• Alimentatie libera, cu alimente semisolide (supe pasate, piureuri s.a.);
• Aport crescut de lichide (apa minerala plata, sucuri naturale de fructe, ceaiuri, compoturi) pentru evitarea deshidratarii;
• Igienizarea cavitatii bucale prin gargarisme cu ceai de musetel;
• Evitarea ridicarii de obiecte grele si practicarea sportului pana la vindecarea splenomegaliei pentru prevenirea rupturii de splina.

Tratamentul medicamentos include, in functie de severitatea formei de boala, una sau mai multe dintre urmatoarele metode terapeutice:

• Combaterea febrei si durerii faringiene prin administrarea de Paracetamol;
• Combaterea inflamatiei locale cu ajutorul AINS - Ibuprofen;
• Dezobstructie nazala cu solutie salina (ser fiziologic sau apa de mare), aspirarea secretiilor nazale - la nevoie - cu Batista bebelusului sau pompita nazala;
• Antibioticoterapie in cazul suprainfectiei bacteriene;
• Administare de vitamina C pentru intarirea sistemului imunitar;
• Antivirale in cazuri severe.

Ultima actualizare:6.11.2018

Mai mult ...

Pneumonia la copii - Cauze, simptome & tratament

00:00

Pneumonia se caracterizeaza prin leziuni ale parenchimului pulmonar  produse prin actiune unor factori infectiosi (bacterii, virusuri, fungi, protozoare), fizici (iradiere, soc termic), chimici (inhalare de lichide, pulberi, substante volatile) sau imunologici.

CAUZELE PNEUMONIEI LA COPII

Streptococcus pneumoniae (pneumococul) este cea mai frecventa cauza a pneumoniei bacteriene, iar VSR (virusul sincitial respirator) cea mai frecventa cauza virala.

Principalii agenti cauzali ai pneumoniei in functie de varsta copilului:

• Nastere – 3 saptamani: Streptococi de grup B, Listeria monocytogenes, bacili gram-negativi, citomegalovirus.
• 3 saptamani – 3 luni: Streptococcus pneumoniae, virusuri (virusul sincitial respirator - VSR, parainfluenza), Bordetella pertussis, Staphylococcus aureus, Chlamydia trachomatis.
• 4 luni – 4 ani: Streptococcus pneumoniae, virusuri (VSR, parainfluenza, influenza, adenovirus, rhinovirus), Mycoplasma pneumoniae (la copiii mai mari), streptococi de grup A.
• 5 – 15 ani: Streptococcus pneumoniae, M. Pneumoniae, Chlamydia pneumoniae.

Pneumonia este mai frecvent intalnita la copiii care indeplinesc unul sau mai multe din urmatoarele criterii:

• Varsta sub 1 an
• Greutate corporala sub normalul varstei
• Prematuritate
• Sistem imunitar slabit
• Infectie virala recenta a tractului respirator superior 
• Copii aflati in centre de plasament
• Statut socio-economic precar
• Fumat activ sau expunere la fum de tigara (parinti fumatori)

SEMNELE SI SIMPTOMELE PNEUMONIEI ACUTE

Urmatoarele manifestari clinice sunt sugestive pentru diagnosticul de pneumonie:

• Febra - prezenta in mod constant, poate fi insotita sau precedata de frison,
• Tuse - la sugari poate lipsi, este de obicei seaca sau semiproductiva la copiii mici si productiva la cei mai mari,
• Frecventa respiratorie crescuta, senzatie de lipsa de aer,
• Efort respirator crescut,
• Durere toracica de tip pleuritic (cu caracter de junghi toracic) - adiacenta zonei afectate, frecventa la adolescentii cu penumonie pneumococica,
• Cianoza (coloratie in albastru a pielii cauzata de scaderea concentratiei oxigenului din sange) - in cazurile grave.

TRATAMENTUL PNEUMONIEI

Masuri generale:

• repaus la pat in periada febrila;
• aport lichidian crescut (supe, ceaiuri, sucuri de fructe prospete) pentru combaterea deshidratarii si fluidifierea secretiilor;
• oxigenoterapie in cazurile cu saturatie scazuta a oxigenului in sange;

Tratament simptomatic:

• combaterea febrei si a durerii toracice prin administrare de Paracetamol;
• combaterea inflamatiei cu ajutorul antiinflamatoarelor precum Ibuprofenul;
• fluidifierea secretiilor cu mucolitice;

Tratament etiologic:

• Tratamentul antibiotic se adreseaza pneumoniilor de cauza bacteriana si se va administra conform recomandarilor medicului.

CUM PUTEM PREVENI PNEUMONIA?

Metode nespecifice de profilaxie:

• plimbari zilnice in aer liber, somn la orele pranzului, gimnastica, evitarea oboselii prin reducerea vizionarii televizorului si a jocurilor pe calculator;
• prevenirea starilor de stres la copil: pedeapsa fizica sau excesul de pedepse pot cauza scaderea rezistentei organismului la infectii;
• evitarea locurilor aglomerate si a contactului cu persoane cu infectii respiratorii;
• reducerea riscului de imbolnavire prin aerisirea zilnica a incaperilor;
• alimentatie rationala si bogata in vitamine (fructe si legume proaspete bogate in vitaminele C si A: mar, agris, catina alba, coacaze negre si rosii, zmeura, capsuni, portocale, merisor, morcov, patrunjel, dovleac, varza etc.);
• tratamentul unor boli de fond precum: anemie, rahitism, alergii;
• profilaxia helmintiazelor;
• fortificarea organismului prin masuri de calire.

Unele forme de pneumonie pot fi prevenite prin vaccinare impotriva celor mai frecventi agenti cauzeli:

• vaccin antigripal
• vaccin pneumococic 
• vaccin anti-H. Influenzae tip B 

Ultima actualizare:18.07.2015

Mai mult ...

Tuberculoza pulmonara la copii

00:00

Tuberculoza, cunoscuta in vechime sub denumirea de oftica sau ftizie, este o boala infectioasa care afecteaza mai frecvent plamanii (tuberculoza pulmonara), insa poate avea si alte localizari precum os, rinichi, aparat urogenital s.a..

Se estimeaza ca 1/3 din populatia planetei este infectata cu bacilul tuberculozei si in fiecare an, pe glob, din cauza acestei patologii decedeaza 3-4 milioane de persoane, 500.000 dintre acestea fiind copii. Netratat, un bolnav poate imbolnavi anual 10-15 persoane - in special membrii familiei.

TUBERCULOZA PULMONARA LA COPII - CAUZE

Tuberculoza este cauzata de un microb numit bacil Koch (Mycobacterium tuberculosis), dupa numele savantului care l-a descoperit. Bacilii Koch isi gasesc cele mai prielnice conditii de viata in plamani, dar boala poate sa apara si la alte organe precum: rinichi, oase, articulatii, creier si chiar ochi.

Tuberculoza nu mai este considerata o boala a saraciei, oricine poate contacta bacilul Koch. Totusi, copiii sub 3 ani, varstnicii si persoanele cu sistem imun slabit contacteaza mult mai usor boala.

Atentie! O persoana infectata cu bacilul tuberculozei nu este neaparat bolnava.

Bolnavul de tuberculoza sau purtatorul de bacili Koch, raspandeste germenii cand tuseste, stranuta, vorbeste sau rade. Persoanele din jur inspira fluxul de aer cu microbi si astfel se infecteaza. Tuberculoza nu se transmite prin mancare, vase sau tacamuri, sarut ori act sexual.

Transmiterea este favorizata de contact intim si prelungit cu sursa de infectie. Astfel, in 75% din cazuri, copiii se infecteaza de la membrii familiei (parinti, bunici, unchi etc.), si doar 25% intamplator (prieteni de familie, transport public s.a.).

DE LA INFECTIE LA BOALA...

Din momentul primului contact cu microorganismul pana la infectare trec aproximativ 11-12 saptamani. 
Testul cutanat la tuberculina ( IDR cu PPD) este metoda uzuala de evidentiere a  infectiei cu Mycobacterium tuberculosis.

Testul se realizeaza prin injectarea intradermica a 0,1 ml tuberculina pe fata interna a antebratului stang. Citirea se face la 72 de ore, iar reactia este considerata pozitiva daca la 48-72 de, ore la locul injectarii, apare o induratie cu diametrul mai mare de 10 mm, de culoare roz-pal pana la rosu inchis. 

TUBERCULOZA PULMONARA LA COPII - SEMNE SI SIMPTOME

Tuberculoza este o boala care se instaleaza pe tacute (asimptomatic), nu doare si nu deranjeaza in mod particular. Adesea simptomatologia include:

• subfebrilitate
• tuse cu durata mai mare de 3 saptamani
• inapetenta (lipsa poftei de mancare)
• scadere in greutate
• fatigabilitate (oboseala)
• transpiratii nocturne

La copiii de varsta mica, tuberculoza pulmonara se manifesta uneori doar prin incetinirea cresterii. Celelalte semne depind de localizarea bolii. 

Pentru diagnosticul pozitiv sunt necesare: contact infectant in antecedente, test cutanat la tuberculina pozitiv si radiografie toracica cu semne evocatoare.

COMPLICATIILE BOLII 

Tuberculoza slabeste rezistenta organismului, fapt care predispune la contactarea altor boli sau agravarea celor existente.

TUBERCULOZA PULMONARA LA COPII - TRATAMENT

Tratamentul tuberculozei dureaza minim 6 luni, este gratuit si implica o schema cu mai multe tipuri de medicamente. Se recomanda ca tratamentul sa fie inceput la spital, pe perioada cand bolnavul este contagios. Dupa faza intensiva a tratamentului (primele 2-3 luni), cand bacilii nu se mai gasesc in sputa, urmeaza faza de continuare (4-6 luni).

Tratamentul incorect sau intreruperea tratamentului pot duce la dezvoltarea unei forme mai grave de tuberculoza, care poate deveni incurabila.

Tuberculoza tratata corect de la inceput si pe toata durata necesara, se vindeca fara sechele la majoritatea bolnavilor.

Dupa inceperea tratamentului, bolnavii incep sa se simta din ce in ce mai bine, astfel incat dupa 1-2 luni de tratament se simt perfect sanatosi. Unii nu inteleg de ce trebuie sa mai continue tratamentul cand ei se simt bine si in putere si nu se mai prezinta la medic. Din pacate, simptomele reapar dupa cel mult un an, bolnavul se interneaza din nou, reia tratamentul, de data aceasta obligatoriu cu 5 tipuri de medicamente si cu sanse mai mici de vindecare. 

TUBERCULOZA PULMONARA - PREVENTIE

Intr-un fel sau altul, fiecare individ se intalneste inevitabil in timpul vietii cu persoane infectate cu tuberculoza. Fiecare organism reactioneaza insa diferit la acest fapt. Unii se imbolnavesc, altii se opun activ infectiei, iar o a treia categorie nici macar nu observa agresorul. Totul depinde de rezervele interne, de competenta sistemului imunitar, de capacitatea de a se opune agentului patogen al bolii. Un mod de viata sanatos poate sa va protejeze de imbolnavire.

Vaccinul BCG (antituberculos) protejeaza copiii impotriva tuberculozei.

O alimentatie echilibrata, bogata in vitamine, evitarea fumatului, a abuzului de alcool, precum si respectarea normelor de igiena pot preveni imbolnavirea.

Reguli generale:

• Evitati incaperile aglomerate, prost ventilate !
• Cand tusiti acoperiti gura cu o batista sau un servetel de hartie, recomandati si altora sa faca acest lucru!
• Nu permiteti nimanui sa va tuseasca in fata !
• Atunci cand o ruda sau o persoana apropiata prezinta semnele de boala sfatuiti-l sa consulte cat mai curand medicul de familie !

Ultima actualizare:12.07.2015

Mai mult ...

Apneea de somn la copii

00:00

Apneea de somn, numita si apneea in somn, este definita ca intreruperea fluxului de aer la nivelul nasului si gurii in timpul somnului.

Exista 2 tipuri de apnee de somn:

• apnee de tip obstructiv - este cea mai frecventa forma si este cauzata de obstructia cailor respiratorii superioare.
• apnee de tip central - spre deosebire de cea obstructiva, caile respiratorii nu sunt blocate, dar creierul nu mai trimite semnale care sa puna in miscare muschii implicati in respiratie.

Articolul prezent face referire la apneea in somn obstructiva (apneea simpla).

CAUZELE APNEEI DE SOMN

In apneea de somn de tip obstructiv, fluxul de aer inceteaza in pofida impulsurilor respiratorii trimise de la nivel central, din cauza obstructiei sau ingustarii tractului respirator superior (nazofaringe). Obstructia cailor aeriene determina cresterea efortului inspirator, reducerea difuziunii alveolare a gazelor si dereglarea somnului cu treziri de scurta durata.

CONDITII CARE FAVORIZEAZA APARITIA APNEEI DE SOMN

Cei mai importanti factori favorizanti sunt:

• Obezitatea
• Hipertrofia adenoidiana cronica (polipi nazali)
• Deviatia de sept nazal
• Hipertrofia amigdaliana (amigdale mari)
• Orofaringe "inghesuit" prin retrognatie mandibulara (barbie mica) si macroglosie (marire de volum a limbii)
• Ingrosarea peretilor laterali ai faringelui
• Sindromul Down
• Sindromul Marfan
• Acromegalia
• Administrarea de medicamente hipnotice sau sedative inainte de culcare

CUM SE MANIFESTA APNEEA DE SOMN LA COPII ? 

Pe langa pauzele respiratorii din timpul somnului, apneea de somn include frecvent unul sau mai multe din urmatoarele semne:

• Sforait habitual (minim 3 nopti pe saptamana)
• Somn agitat, neodihnitor, cu treziri frecvente
• Transpiratii nocturne
• Enurezis nocturn primar sau secundar
• Respiratie orala, voce nazonata

In cazul evolutiei indelungate, in lipsa tratamentului, se pot inregistra:

• Intarziere in crestere si dezvoltare
• Scaderea performantelor scolare
• Deficit de atentie
• Hiperactivitate
• Iritabilitate, agresivitate, impulsivitate crescuta

CUM SE STABILESTE DIAGNOSTICUL DE APNEE DE SOMN ? 

Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei si a examenului clinic completate prin investigatii precum:

• Inregistrari video;
• Pulsoximetrie nocturna - consta in masurarea pulsului si a gradului de oxigenare al sangelui in timpul somnului;
• Poligrafie respiratorie - presupune inregistrarea continua pe durata noptii a parametrilor respiratiei (flux aerian nazo-bucal, sforait, electrocardiograma, efort respirator toraco-abdominal, saturatia oxigenului arterial;
• Polisomnografie - test utilizat pentru a inregistra undele creierului, nivelul oxigenului din sange, ritmul inimii si al respiratiei, precum si miscarea ochilor si picioarelor, din timpul somnului.

TRATAMENTUL APNEEI DE SOMN 

Tratamentul se adreseaza cauzei si, in functie de caz, poate include una sau mai multe dintre urmatoarele masuri:

• Scadere in greutate;
• Adenoidectomia (indepartarea chirurgicala a polipilor nazali);
• Reductia cornetelor nazale;
• Rezectie/ repozitie de sept nazal;
• Corectarea macroglosiei si/sau a palatului moale;
• Tonsilectomie (indepartarea chirurgicala a amigdalelor).

La copiii la care nu s-a obtinut o rezolutie completa prin cura chirurgicala sau la cei care au o contraindicatie ferma pentru tratamentul chirurgical, se poate apela la CPAP (presiune pozitiva continua pe masca nazala).

CPAP imbunatateste permeabilitatea cailor respiratorii superioare prin aplicarea unei presiuni pozitive in caile aeriene susceptibile la colaps prin intermediul unei masti fixata etans la nivelul fetei copilului.

Ca tratament auxiliar, s-a indicat in trecut administrarea de medicamente cu rol in stimularea respiratiei precum antidepresivele triciclice si teofilina, insa acestea nu si-au dovedit eficacitatea.

MASURI DE PREVENTIE A APARITIEI APNEEI DE SOMN

• Mentinerea unei greutati corporale optime
• Respectarea orelor de somn si ora fixa de culcare
• Mentierea trunchiului intr-un plan mai ridicat fata de restul corpului in timpul somnului
• Dormitul pe o parte
• Tratarea precoce a afectiunilor respiratorii (raceli, alergii)

Ultima actualizare:09.06.2015

Mai mult ...

Astmul bronsic la copii

00:00

Astmul bronsic este o boala inflamatorie traheobronsica caracterizata printr-o ingustare recurenta a cailor respiratorii, reversibila spontan sau dupa tratament, ce se exprima clinic prin triada: respiratie suieratoare (wheezing), dificila (dispnee) si tuse.

Astmul bronsic este cea mai frecventa boala cronica a copiilor, avand o incidenta in crestere in Romania, la acest moment fiind (sub-)estimata la 4%. Boala debuteaza frecvent in perioada prescolara si este mai frecventa la baieti.


FACTORI FAVORIZANTI PENTRU ASTMUL BRONSIC

Factorii predispozanti reprezinta acele conditii care cresc riscul de aparitie a bolii la persoanele care le indeplinesc. Printre factorii predispozanti ai astmului se numara:

• Factori genetici. Un copil care are unul sau ambii parinti suferinzi de astm, rinita alergica sau eczema are risc mai mare de a dezvolta boala;
• Obezitatea;
• Sexul. Inainte de pubertate, astmul bronsic este mai frecvent la baieti, dar la maturitate raportul se inverseaza;
• Fumatul activ/ pasiv/ in timpul sarcinii afecteaza dezvoltarea plamanilor copiilor si predispune la astm, dar si la infectii respiratorii repetate;
• Alimentatia artificiala. Sugarii hraniti cu lapte de vaca, lapte praf sau lapte de soia sunt mai susceptibili la wheezing (respiratie suieratoare) decat cei care primesc lapte matern;
• Infectiile respiratorii frecvente in primul an de viata cresc cu 40% riscul de aparitie a astmului;
• Dieta dezechilibrata, bogata in alimente procesate si saraca in fibre vegetale (fructe, legume, cereale integrale) poate favoriza astmul si alergiile.

TABLOUL CLINIC AL ASTMULUI BRONSIC

Manifestarile astmului bronsic variaza in functie de stadiul bolii, cu anumite particularitati legate de varsta. Clasic, criza de astm bronsic se caracterizeaza prin:

• Respiratie suieratoare (wheezing) care traduce ingustarea bronhiilor. La unii copii wheezingul e singura manifestare a astmului;
• Respiratie dificila (dispnee), cu efort respirator mai mult sau mai putin important;
• Tuse - apare adesea noaptea, dimineata devreme, la trezire, sau in timpul orelor de sport. Este de obicei seaca, dar uneori la sfarsitul acceselor de tuse copilul poate elimina o cantitate mica de sputa alba, vascoasa, lipicioasa;
• Senzatie de apasare toracica.

Aceste manifestari au relevanta pentru diagnostic in situatia in care apar in contextul expunerii la factori de risc (posibil declansatori ai astmului) precum:

• alergeni domiciliari (praf de casa, mucegai, gandaci de bucatarie, parul animalelor de companie);
• alergeni de mediu (polen, fum de tigara, poluanti industriali, parfumuri, detergenti);
• infectia cu virus sincitial respirator (VSR) si cea cu virus paragripal - la copiii mici;
• infectii de tract respirator superior si pneumonii - la copiii mari si adulti;
• exercitiul fizic (mai ales in aer rece sau uscat);
• boala de reflux gastro-esofagian - posibil pe calea unei constrictii bronsice reflexe induse de prezenta acidului in esofag sau prin microaspiratii de acid;
• stres emotional (mersul la gradinita sau la scoala);
• medicamente (aspirina, ibuprofen);
• perioada nocturna – in jurul orei 4 dimineata;
• aditivi alimentari (sulfiti, tartrazina, salicilati, glutamat monosodic, benzoat), coloranti.

Astmul are caracter episodic evoluand in accese separate de perioade asimptomatice. Crizele de astm au durata variabila, de la cateva minute la cateva ore, dar exista si astm cu dispnee continua.

STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE ASTM BRONSIC

In astm, diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei si examenului clinic, completate de explorari functionale pulmonare:

• Spirometria - se poate realiza la copii incepand cu varsta de 6 ani. Testul confirma obstructia bronsica prin determinarea volumelor si fluxurilor pulmonare si demonstreaza reversibilitatea bronsica. Reversibilitatea este dovedita prin cresterea VEMS (volum expirator maxim in prima secunda) cu peste 12% dupa administrarea unui beta 2 agonist inhalator (ex: salbutamol - Ventolin).
• Peakflowmetria - cresterea PEF (flux expirator de varf) cu 20 % dupa administrarea de bronhodilatator sau o variatie diurna a PEF de peste 20% sugereaza diagnosticul de astm bronsic. Peakflowmetria se poate efectua la copiii cu varsta mai mare de 3 ani.

Alte investigatii adjuvante in stabilirea diagnosticului de astm bronsic:

• Dozarea Ig E serice totale, respectiv Ig E specifice pentru anumite alergene - dovedesc prezenta atopiei;
• Formula leucocitara poate evidentia eozinofilie, existand o corelatie intre hiperreactivitatea bronsica si gradul eozinofiliei. Prezenta eozinofiliei in secretie nazala si bronsica sustin diagnosticul, insa absenta nu exclude alergia daca a intervenit infectia respiratorie;
• Teste cutanate alergologice - sunt orientative si se efectueaza dupa varsta de 3 ani;
• Teste de provocare bronsica - nu se efectueaza in mod curent.

TRATAMENTUL ASTMULUI BRONSIC

Tratamentul crizei de astm bronsic la domiciliu consta in administrarea de beta 2 agonisti inhalatori cu actiune rapida (ex: Ventolin) la care se pot asocia, la nevoie, antiinflamatoare steroidiene administrate oral (ex: Prednison).

Tratamentul astmului in spital se realizeaza conform protocolului, in functie de gravitatea crizei de astm, si presupune adesea administarea unor medicamente pe cale intravenoasa.

Tratamentul de fond al astmului bronsic are drept scop prevenirea simptomelor si crizele de astm.


PREVENIREA CRIZELOR DE ASTM

Preventia poate fi realizata prin evitarea eventualelor situatii sau factori declansatori precum:

• Fumatul pasiv - este deosebit de nociv pentru copilul astmatic. Nu fumati in casa, nici in masina si evitati pe cat posibil locurile publice in care se fumeaza!
• Animalele de companie. Daca se demonstreaza sensibilitatea copilului la puful sau parul de animale, nu permiteti animalelor sa intre in casa sau macar restrictionati accesul acestora in dormitor!
• Praful de casa - este un factor declansator frecvent al crizelor astmatice. Indepartati din camera copilului obiecte care retin praful precum jucarii de plus, draperii groase, covoare pufoase! Aspirati frecvent si spalati lenjeria de pat saptamanal, la temperatura crescuta!
• Exercitiul fizic - se poate realiza cu moderatie, sub tratament medicamentos administrat inaintea inceperii orei de sport.
• Polenul - impune evitarea iesirilor in aer liber la primele ore ale diminetii primavara si la inceputul verii.
• Aerul rece - impune evitarea iesirii din casa cand vremea este foarte rece.
• Raceala si gripa sunt infectii ale cailor respiratorii care pot declansa simptomele de astm.
• Stresul invita crizele de astm. Nu e intamplator ca cel mic face o criza atunci cand este poftit la tabla sau cand urmeaza sa recite poezia la serbare, ci este consecinta emotiilor.
• Refluxul gastro-esofagian poate cauza crize de astm mai ales la copiii mici.

Ultima actualizare:2.01.2015

Mai mult ...

Otita medie la copii - cauze, simptome, tratament

18:48

Otita medie semnifica prezenta unui proces inflamator la nivelul urechii medii, cu sau fara acumulare de lichid care poate fi seros sau purulent. Este de obicei o complicatie a unei infectii de tract respirator superior precum rinofaringita sau adenoidita.

Otita medie acuta apare la toate grupele de varsta, insa este mai frecventa la copii, in special la cei cu varsta cuprinsa intre 3 luni si 3 ani din cauza imaturitatii structurale si functionale a trompei lui Eustachio (canal care face legatura intre urechea medie si nazofaringe).

Etiologia otitei medii este predominant bacteriana, virusurile fiind mai rar responsabile de aparitia bolii. Mai frecvent, otita medie acuta este cauzata de bacterii precum: Streptococcus pneumoniae, Moraxella catarrhalis si Haemophillus influenzae.

SEMNE & SIMPTOME ALE OTITEI MEDII ACUTE

Clasic, la copil, in evolutia unei infectii de tract respirator superior se instaleaza:

• durere la nivelul urechii,
• scaderea auzului de aceeasi parte cu durerea,
• senzatie de ureche infundata,
• febra moderata (38-38,5°C),
• uneori zgomote percepute in ureche sub forma de tiuituri, pocnituri, zumzet s.a.,
• secretii la nivelul urechii - in cazul perforarii timpanului.

La sugari, otita este de obicei bilaterala si, in plus, asociaza:

• insomnie,
• iritabilitate,
• refuzul alimentatiei,
• tulburari digestive sub forma de varsaturi si/sau diaree,
• febra mai inalta (peste 39°C),
• uneori, sugarul poate indica durerea de ureche prin frecarea capului de perna sau prin tractiunea pavilionului urechii (copilul "se trage de ureche").

POSIBILE COMPLICATII ALE BOLII

Afectarea auzului
Perforarea timpanului
Pareza faciala
Mastoidita/ Otomastoidita
Meningita

TRATAMENTUL OTITEI MEDII ACUTE

Masuri generale:

• Aport lichidian crescut pentru inlocuirea pierderilor prin febra. Lichidele se administreaza oral sub forma de sucuri proaspete de fructe/ legume, supe, ceaiuri, lapte, apa, sau intravenos (perfuzie), in cazul in care copilul refuza alimentatia;

Tratament medicamentos:

• Febra si durerea locala se combat prin administrare de paracetamol (ex: Panadol suspensie orala), ibuprofen (ex: Algin, Nurofen) sau algocalmin (ex: Locamin picaturi - incepand cu varsta de 3 luni, Novocalmin supozitoare);
• Dezobstructie nazala prin instilatii cu apa de mare si aspirarea secretiilor cu pompita sau aspiratorul nazal;
• Fluidifierea secretiilor cu ajutorul expectorantelor precum Bromhexin, Fluimucil, Ambroxol;
• In cazul otitelor cu timpan intact (cand nu se scurg secretii de la nivelul urechii), pentru ameliorarea durerii si inflamatiei locale, se pot recomanda solutii auriculare precum Otipax sau Otocalm;
• Antibioticele se vor administra conform recomandarilor medicului.

CUM PREVENIM APARITIA BOLII

Profilaxia se realizeaza prin:

• Alimentatie naturala prelungita;
• Evitarea alimentarii sugarului in pozitie culcata sau adormirea acestuia cu biberonul in gura;
• Evitarea expunerii copilului la fum de tigara sau fum rezultat din combustia lemnelor;
• Evitarea folosirii excesive a betisoarelor de urechi;
• Tratamentul corect al infectiilor de tract respirator superior;
• Evitarea aglomeratiei si a contactului cu persoane cu infectii respiratorii acute;
• Vaccinare anti-Streptococcus pneumoniae si anti-Haemophilus influenzae tip B - doi dintre cei mai frecventi agenti cauzali ai otitei;
• Vaccinare antigripala in sezonul cu infectii virale respiratorii.

Ultima actualizare:30.12.2014

Mai mult ...