Laringita acuta la copii

00:00

Laringita acuta este definita ca un proces inflamator localizat la nivelul corzilor vocale si laringelui care evolueaza autolimitat, avand o durata de 3-7 zile.

Boala este mai frecventa la grupa de varsta 1-6 ani si poate fi insotita si de alte simptome aferente unor infectii respiratorii superioare asociate precum: nas infundat, secretii nazale apoase sau mucoase.

LARINGITA ACUTA - CAUZE

Etiologia este frecvent virala, in special daca afectarea este subglotica, iar printre virusurile implicate se numara:

• virusul sincitial respirator
• adenovirusul
• virusurile gripale
• virusul rujeolic
• myxovirus influenzae si parainfluenzae

Bacteriile pot fi de asemenea responsabile, mai cu seama in afectarea supraglotica:

• Haemophylus influenzae;
• Streptococcus pyogenes;
• Staphylococcus aureus.

LARINGITA ACUTA - SIMPTOME SI SEMNE

Boala poate debuta prin obstructie nazala si secretii nazale apoase sau mucoase, febra, tuse si, in mod progresiv, in 12-24 ore sa se asocieze simptome tipice de afectare laringiana:

• stridor laringian (sunet anormal, inalt, muzical, audibil mai frecvent in inspir)
• raguseala
• respiratie dificila
• respiratie rapida la sugar
• efort respirator

FORME CLINICE DE LARINGITA

1. Laringita acuta benigna (simpla) - este urmarea unui episod de rinofaringita. Clinic asociaza:

• disfonie (voce ragusita)
• tuse latratoare, iritativa
• disfagie (dificultati la inghitire)
• afebrilitate sau subfebrilitate (37,5-38ºC)

Tratamentul include:

• atmosfera umeda (prin folosirea unui umidificator);
• hidratare adecvata prin consum crescut de ceaiuri, sucuri naturale de fructe sau legume, supe;
• antiinflamatoare (Ibuprofen) si antipiretice (Paracetamol).

2. Laringita acuta subglotica - apare in cadrul unui episod infectios rinofaringian. Clinic asociaza:

• febra
• stridor inspirator (sunet "muzical" care apare in inspir la trecerea aerului prin lumenul laringian ingustat)
• tahipnee (frecventa respiratorie crescuta)
• tiraj superior
• tuse latratoare
• raguseala
• cianoza (coloratie albastruie a pielii) - semn de gravitate

Tratamentul include:

• atmosfera umeda;
• hidratare corespunzatoare prin aport lichidian crescut;
• administrare precoce de antiinflamatoare steroidiene intravenos (Dexametaxona, Hidrocortizon Hemisuccinat) sau oral (Prednison).
• Antitermice.

Forma grava de laringita subglotica necesita in plus:

• aerosoli cu Adrenalina;
• oxigenoterapie;
• rehidratare pe cale intravenoasa;
• antibioterapie in caz de suprainfectie bacteriana.

3. Laringita striduloasa (spasmodica) - este un spasm glotic care apare cu ocazia unui episod de rinofaringita si care debuteaza brusc, de obicei noaptea, mai frecvent la copiii cu varsta cuprinsa intre 3 luni si 3 ani.

Spasmul regreseaza spontan, rapid (zeci de minute/ore), insa sunt posibile recidive in zilele sau saptamanile urmatoare. Clinic asociaza:

• dispnee 
• stridor inspirator
• tiraj superior
• tuse latratoare
• disfonie (raguseala)
• afebrilitate
• medicul va cauta semnul Koplick (inaugureaza adesea o rujeola)

Dintre factorii care favorizeaza aparitia acestui tip de laringita fac parte:

• terenul atopic (alergii)
• vegetatiile adenoide (polipi nazali)
• paratrofia (copil cu greutate peste normalul varstei)
• expunerea la fum de tigara sau fum rezultat din combustia lemnelor

Tratamentul consta in:

• atmosfera umeda;
• antiinflamatoare;
• in cazul recidivelor se indica adenoidectomie (excizia chirurgicala a polipilor).

4. Epiglotita – este rara, cu debut brutal, cauzata de infectia cu Haemophilus influenzae.

Clinic, debutul este brusc, in stare de aparenta sanatate, prin:

• stare generala alterata, toxica
• dispnee laringiana severa cu disfagie si sialoree (copilul respira cu dificultate, cavitatea orala este mentinuta deschisa, cu limba proiectata anterior, inghititul este dureros sau imposibil, saliva se scurge din gura bolnavului)
• copilul prefera pozitie sezanda, aplecat in fata, cu gatul in hiperextensie
• febra (39,5ºC)
• voce slaba, fara tuse
• adenopatii cervicale

Tratament:

• intubatie orotraheala sau traheotomie;
• oxigenoterapie;
• corticosteroizi intravenos (Hidrocortizon sau Dexametazona);
• hidratare si alimentare parenterala;
• antibioterapie i.v.
• tratamentul contactilor cu Rifampicina;
• antipiretice.

Ultima actualizare:4.01.2015

Mai mult ...

Sinuzita acuta la bebelusi si copii

00:00

Sinuzita acuta reprezinta inflamatia mucoasei care tapeteaza peretii ososi ai sinusurilor paranazale cu durata mai mica de 4 saptamani.


CAUZELE SINUZITEI

Etiologia este in principal bacteriana, fiind adesea implicate bacterii precum Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella cattarrhalis sau Staphylococcus aureus - in special in etmoiditele nou-nascutului si sugarului mic. Implicarea virusurilor precum rinovirus, adenovirus si virusul gripal/ paragripal, sau a fungilor este posibila, dar rara.

In cazul infectiilor acute de cai respiratorii superioare, mucoasa nazala tumefiata (umflata, inflamata) obstrueaza ostiumul sinusului paranazal, iar oxigenul intrasinusal este resorbit. Presiunea sinusala negativa astfel rezultata provoaca durere locala si conduce la formarea unui transsudat care umple sinusul si constituie un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor ajunse aici.

SINUZITA ACUTA LA COPII - SEMNE SI SIMPTOME

Tabloul clinic al sinuzitei cuprinde:

• Febra
• Obstructie nazala
• Secretie nazala mucopurulenta
• Hiposmie (diminuarea mirosului)
• Halitoza (respiratie urat mirositoare)
• Tuse productiva - in special nocturna, cauzata de scurgerea secretiilor purulente in nazofaringe
• Senzatie de plenitudine la nivelul sinusului afectat
• Zona de deasupra sinusului poate fi sensibila, tumefiata (umflata) si eritematoasa (rosiatica)
• Durere faciala - intalnita mai rar la copii fata de adulti

STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE SINUZITA

Sinuzita e suspectata la copii cand scurgerea nazala purulenta persista mai mult de 10 zile si este insotita de astenie si tuse.

Examenul radiologic poate evidentia opacifierea sinusurilor si/ sau ingrosarea marcata a mucoasei acestora. La copil, sinusurile etmoidale se fizualizeaza radiologic intre a 3-a si a 12-a luna de viata, sinusurile maxilare devin vizibile radiologic intre 3 si 6 ani, iar cele frontale intre 8 si 10 ani.

Examenul ORL evidentiaza prezenta puroiului in fosele nazale, congestia cornetelor nazale si, uneori, treneu purulent pe peretele posterior al faringelui. 

COMPLICATIILE SINUZITEI

La copil, sinuzita este grevata de o rata a complicatiilor  mai crescuta fata de adulti din cauza dezvoltarii incomplete a peretilor ososi ai sinusurilor, ceea ce permite extensia rapida a infectiei. Cele mai frecvente complicatii sunt celulita orbitara, abcesul orbitar, meningita si abcesul cerebral.

SINUZITA ACUTA LA COPII - TRATAMENT

Tratamentul simptomatic include:

• Curatarea nasului prin lavaj nazal cu ser fiziologic sau apa de mare (ex: Quixx Baby®, Nosette Baby®), urmata de aspirarea secretiilor cu ajutorul pompitei nazale sau aspiratorului nazal (ex: Batista bebelusului®);
• Antiseptic local (ex: Colargol picaturi 0,1% 1-2 picaturi in fiecare nara de 2-3 ori pe zi, maxim 5 zile);
• Combaterea inflamatiei prin administrare de ibuprofen (ex: Algin®, Nurofen®);
• Combaterea febrei si durerii locale prin administrare de paracetamol (ex: Panadol ®, paracetamol supozitor);
• Fluidifiante (ex: Fluimucil 2%®,  Plantexir®, Erdomed®);
• La recomandarea medicului, se pot face aerosoli cu solutie salina hipertonica (ex: Respisun®) sau mucolitice (ex: Fluimucil®, Viscoflu®)
• Corticoterapie nazala si antihistaminice se recomanda in cazul sinuzitelor alergice;

Tratament antibiotic se va administra conform recomandarilor medicului.

Ultima actualizare:4.07.2015

Mai mult ...

Tusea la copii - Cauze, tipuri & tratament

12:40

Tusea este un mecanism reflex sau de intentie deliberata de curatare a tractului respirator menit sa "expulzeze" corpii straini, secretiile abundente si microorganismele patogene din caile aeriene. Tusea in sine nu este o boala, ci un simptom al unei afectiuni. 

TUSEA ESTE ACUTA SAU CRONICA?

In general, tusea este considerata acuta daca are o durata mai scurta de 2-3 saptamani. Cauze de tuse acuta:

• Infectii (rinofaringita, rinita, faringita, angina, sinuzita, laringita, traheita, bronsita, pneumonie)
• Boala reactiva a cailor aeriene
• Iritative
• Alergii
• Aspiratia de corp strain
• Reflux gastroesofagian
• Habituala sau psihogena
• Defecte anatomice
• Fibroza chistica (mucoviscidoza)
• Stari de imunodeficienta
• Medicamente
• Iritatia canalului auditiv extern

Tusea cronica (durata de peste 2-3 saptamani) are drept cauze:

• Postinfectioasa
• Astm sau bronsita astmatica
• Alergii
• Vegetatii adenoide (polipi)
• Fistula traheo-esofagiana
• Traheobronhomalacia
• Inel vascular
• Boala de reflux gastroesofagian
• Bronsita cronica 
• Deficit imun (Ig A, ig G) sau deficit de complement

TUSEA ESTE SEACA SAU PRODUCTIVA?

Tusea seaca (iritativa, neproductiva) este in general de scurta durata si insoteste infectiile de tract respirator superior (rinita, faringita, laringita) dar poate, de asemenea, sa apara la debutul unor infectii de cai respiratorii inferioare (bronsita, pneumonie). Atunci cand este prelungita, devine epuizanta si poate agrava leziunile deja existente la nivelul mucoasei respiratorii.

Tusea productiva (umeda, expectoranta) este insotita de expectoratie. Aceasta este utila in curatarea cailor respiratorii prin eliminarea secretiilor din tractul respirator inferior. Copiii mai mari, la fel ca adultii, scuipa mucusul, insa cei mici il inghit. Ajuns in stomac acesta poate determina tulburari digestive precum varsaturi sau diaree.

CAUZELE TUSEI LA COPII

• Tusea insotita de febra si scurgere nazala sugereaza infectia.
• Tusea cu caracter sezonier indica alergia.
• Atunci cand febra lipseste, iar tusea persistenta este insotita de secretie nazala apoasa suspectam rinita alergica.
• Tusea in timpul noptii sau dimineata devreme sugereaza sinuzita. 
• Tusea seaca, "latratoare", insotita de febra moderata si raguseala se intalneste in laringita acuta.
• Senzatia de arsura retrosternala, raguseala si tusea nocturna, uscata, sugereaza boala de reflux gastro-esofagian.
• Tusea declansata de expunerea la praf sau alti alegeni precum: puf, par de animale, polen si mucegai, sugereaza o afectiune iritanta, alergica sau reactiva a cailor aeriene.
• Tusea insotita de respiratie suieratoare (wheezing) sugereaza bronsiolita sau astmul bronsic.
• Tusea cu tonalitate inalta sau metalica este tipica pentru tusea habituala sau psihogena.
• Tusea cronica insotita de transpiratii nocturne si pierdere in greutate sugereaza tuberculoza.
• Tusea cronica, cu istoric de infectii respiratorii recurente, retard somatic si pubertar asociate cu diaree cronica ridica suspiciunea de fibroza chistica.

TRATAMENTUL TUSEI LA COPII

In tratamentul tusei, masurile generale includ:

• Consum crescut de lichide (ceaiuri, supe, sucuri de fructe, compoturi) pentru curatarea mucusului subtire din gat si pentru ameliorarea durerii locale cauzate de iritatie. Pentru calmarea tusei, cele mai indicate ceaiuri sunt: ceaiul de patlagina care are efect antiinflamator, emolient si cicatrizant si ceaiul de urzica datorita efectului sau antialergic, calmant si expectorant.
• Daca tusea este productiva, se recomanda evitarea alimentelor care cresc productia de mucus (lactate, carne, prajeli).
• Umidifierea aerului din incapere cu ajutorul unui umidificator sau prin plasarea unui vas cu apa pe calorifer. Aerul uscat si cald accentueaza accesele de tuse prin iritarea mucoasei respiratorii.
• Evitarea fumatului in preajma copilului. Fumul de tigara irita mucoasa respiratorie favorizand aparitia bolilor respiratorii si a otitei medii.

In functie de tipul tusei, tratamentul medicamentos consta in expectorante sau antitusive.

In cazul tusei productive medicii apeleaza la expectorante. Acestea scad vascozitatea mucusului si faciliteaza eliminarea acestuia. Cele mai folosite expectorante:

• N-Acetilcisteina (ACC, Fluimucil)
• Bromhexin
• Carbocisteina (Humex, Expectorant sirop 2%, Rhinathiol sirop 2%)
• Ambroxol (Mucosin cu miere, Mucosolvan Junior)
• Erdosteina (Erdomed)
• Sirop de patlagina - poate fi administrat incepand cu varsta de 1 an

Pentru tusea seaca, persistenta si chinuitoare se indica antitusive precum:

• Citrat de oxeladina (Paxeladine) 
• Bromhidrat de dextrometorfan anhidru (Tussin Forte)
• Aspecton - indicat incepand cu varsta de 1 an

Tusea si fenomenele inflamatorii ale cailor respiratorii superioare se amelioreaza de asemenea prin masarea tegumentelor copilului (piept si spate) cu unguente calmante precum:

• Pulmex Baby - indicat copiilor cu varsta cuprinsa intre 6 luni -7 ani. Se aplica o cantitate mica de unguent in partea superioara a pieptului si spatelui si se maseaza usor pana la absorbtia completa, apoi se imbraca copilul cu o bluzita de bumbac uscata si calda. 
• Wick Vaporub - indicat dupa varsa de 2 ani.

Ultima actualizare:17.05.2015

Mai mult ...

Regimul alimentar in urticarie - alimente permise/interzise

15:45

Observatii:

• regimul este recomandat in special copiilor cu eruptii tegumentare extinse;
• regimul va fi tinut pe perioada eruptiei urticariene si 1-2 zile dupa disparitia acesteia;
• daca tratamentul medicamentos include corticoizi, toate alimentele se vor consuma fara sare!
• daca se cunoaste cu exactitate alimentul care a determinat alergia, va fi exclus din alimentatie.

Alimente si bauturi premise

Alimente si bauturi interzise

Fructe: compot de mere Legume: morcov fiert, orez fiert Brânză de vaci (de la 5-6 luni) Carne de vită fiartă (de la 6-8 luni) Pâine prăjită Apă plată Ceai de mușețel (incepand cu varsta de 6 luni)

Orice fel de conserve Carne tocată, mici, carne de porc Pește, icre, fructe de mare Ouă Lapte sau produse lactate: iaurt, smântână, unt, telemea, caș, cașcaval Fructe: citrice, struguri, piersici, căpșuni, fructe de pădure Nuci, semințe, alune, fistic, etc Legume: roșii, ciuperci, măsline Băuturi carbogazoase dulci Cafea sau orice alt preparat similar Ceai negru, ceai verde, ceaiuri din fructe de pădure sau alte tipuri de ceai decât cel de mușețel Dulciuri: ciocolată, bomboane, gumă de mestecat, napolitane, biscuiți Pâine cu termen de valabilitate lung Alcool: orice tip de alcool este interzis Condimente sau combinații: anason, scorţişoară, cuişoare, curry, boia de ardei, nucşoară, piper, etc Preparate fastfood: snacks, chips, pufuleți, shaorma, etc

Ultima actualizare:25.06.2018

Mai mult ...

Supa de morcovi pentru combaterea diareei la bebelusi

18:20

Supa de morcovi indicata in cazul bebelusilor cu boala diareica acuta se prepara in concentratie de 300‰ (la sugarii cu varsta cuprinsa intre 2 saptamani si 2 luni) sau 500‰ (la sugarii peste 2 luni), deci veti avea nevoie de:

• 300 gr sau 500 gr morcovi
• 1000 ml (1 litru) apa rece

Preparare

• Se spala morcovii, se curata, se taie rondele si se pun la fiert in apa.
• Se fierb timp de o ora, completand din cand in cand apa evaporata astfel incat, la final, in oala sa existe tot 1 litru de apa, si nu mai putin.
• Se strecoara, se paseaza prin sita sau la blender, se resuspenda in apa in care au fiert si se mai dau 1-2 clocote pentru sterilizarea preparatului.

Supa este indicata in diaree, dupa dieta hidrica.

Mai mult ...

Amigdalita acuta la copii

09:12

Ce este amigdalita acuta?

Amigdalita acută reprezinta inflamația amigdalelor palatine de cauză infecțioasă (virală, bacteriană sau fungică), incidenta maxima fiind la grupa de varsta 4-7 ani.

Amigdalele palatine sunt organe limfoide (cu rol în imunitate), situate în spatele limbii, de o parte și de alta a liniei mediane. Impreuna cu amigdalele faringiene si cele linguale, amigdalele palatine formeaza un sistem de apărare împotriva infecțiilor, numit inelul limfatic Waldeyer.


Cauzele amigdalitei acute

Amigdalita de cauza virala este cauzata de agenti precum:

• adenovirusuri 
• rinovirusuri
• virusuri Coxsackie
• virusul Herpes simplex 
• virusul sincitial respirator
• alte tipuri de virusuri herpetice 

Circa 15-30% dintre infecții sunt cauzate de bacterii, mai frecvent:

• Streptococ beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes) și alți streptococi
• Haemophilus influenzae
• Corynebacterium diphteriae
• Bordetella pertussis
• Staphylococcus aureus
• Genul Actinomyces
• Genul Bacteroides

Fungi: 

• Genul Candida cel mai frecvent

Factorii de risc au de-a face cu răspândirea agentului etiologic în comunitate: spațiu mic de locuit sau de lucru, contact strâns între persoanele ce îl împart, colectivitățile închise precum grădinița sau școala.


Semnele si simptomele amigdalitei

• Durere în loja amigdalelor și mărirea de volum a acestora – la copii, durerea iradiază frecvent la nivelul urechii și poate fi însoțită de durere abdominală. Copiii foarte mici nu pot indica durerea, astfel încât apare plânsul și refuzul alimentației
• Disfagie - dificultăți la înghițire cauzate de marirea amigdalelor și odinofagie - durere la înghițit
• Febră – mai comuna în amigdalita bacteriană și în mononucleoza infecțioasă
• Amigdale eritematoase (roșii) - în etiologiile virale sau cu depozite alb-galbui (puroi) - în cele bacteriene
• Adenopatii cervicale - nodulii limfatici de la nivelul gâtului sunt mariti de volum, uneori dureroși la palpare
• Halitoză – miros neplăcut al respirației
• Disfonie – răgușeală, de obicei ușoară

Clasificarea clinică a anginelor

• Eritematoase (cauzate de rinovirusuri, virusuri gripale, streptococ, etc.) – aspectul clinic în cele mai multe amigdalite: eritem discret al faringelui și amigdalelor, cu aspect granular al mucoasei.
• Eritemato-pultacee (cauzate de virusul Epstein-Barr, streptococi, pneumococ, stafilococ) – pe fond eritematos apar depozite sau „dopuri” albicioase sau gălbui.
• Cu false membrane (cauzate de Streptococcus pyogenes și, mai rar, de bacilul diferic) – amigdale acoperite de un depozit gros, alb-gălbui, uneori cenușiu.
• Veziculare (cauzate de herpesvirusuri și virusurile Coxsackie) – erupții veziculare de dimensiuni mici, grupate, care ulterior se transformă în ulcerații superficiale.
• Ulceroase – angina Plaut-Vincent, produsă de asocierea bacililor gram negativi fuziformi cu spirilii rezultand o ulcerație unilaterală, false membrane și halitoză fetidă.
• Angina gangrenoasă este cauzată de o asociere a florei anaerobe la un agent etiologic aerob inițial; evoluează cu ulcerații profunde, necrozante.

Complicațiile amigdalitei acute

Netratată sau incorect tratată, amigdalita acută poate produce numeroase complicații:

• Infecțiile virale se pot suprainfecta bacterian sau, mai rar, fungic (mai ales în condiții de imunitate scăzută din cadrul bolilor cronice, malignităților, HIV, tratament cu corticosteroizi etc.).
• Abcesul periamigdalian – o colecție purulentă situată între capsula amigdaliană și peretele lateral al faringelui (constrictorul superior al faringelui); se extinde spre spațiile para- și retrofaringian; se poate asocia cu fasceită necrozantă. Prezența sa poate fi semnalată de respirația orală, trismus, modificarea semnificativă a vocii (caracteristic, pacientul vorbește „ca și cum ar ține un cartof fierbinte în gură”).
• Celulilta periamigdaliană - infecția depășește capsula amigdaliană și afectează mucoasa orofaringelui.
• Diseminarea infecției în spațiile cervicale profunde sau mediastin – suspectată la pacienții cu febră înaltă persistentă sau ondulantă, trismus, torticolis, letargie, dispnee.
• Diseminarea la organele din vecinătate (în special la copii) – cauzând otită medie, sinuzită.
• Tromboflebita venei jugulare interne (sindromul Lemierre) – rar, se produc embolisme septice la acest nivel; agentul etiologic este de obicei Fusobacterium necrophorum.
• Amigdalita acută cu Streptococcus pyogenes produce complicații aparte, care sunt grupate ca fiind:

Supurative:
Infecțiile de vecinătate similare amigdalitelor acute de alte etiologii (abces periamigdalian, faringian, otită, sinuzită, etc. )
Artrită reactivă post-streptococică, osteomielită – rar întâlnite
Endocardită – foarte frecventă înainte de generalizarea terapiei cu antibiotice
Abcese hepatice
Meningită și abcese cerebrale

Non-supurative:
Reumatism articular acut
Glomerulonefrită acută post-streptococică
Sindromul șocului toxic post-streptococic 

Investigatii paraclinice

Diagnosticul amigdalitei acute este în principal clinic. Investigațiile suplimentare pot fi recomandate atunci când agentul etiologic pare a fi unul bacterian și este suspectat Streptococus pyogenes. În plus, afectările severe, cu durată mai mare de câteva zile sau semnele sistemice impun și ele investigare paraclinică.

Cultura exudatului faringian
Această metodă reprezintă examenul standard pentru dovedirea infecției cu streptococul beta-hemolitic de grup A. Constă în recoltarea secrețiilor de la nivelul amigdalelor, cu ajutorul unui tampon faringian; produsul se cultivă pe medii speciale, apoi se izolează specia patogenă și se realizează antibiograma. Sensibilitatea testului este de circa 95%, dar aflarea rezultatului durează 2-3 zile.

Testul rapid pentru detecție a streptococului
Prin această metodă, se detectează în exudatul faringian prezența antigenelor specifice streptococului. Este mai puțin specific decât cultura, dar oferă mai rapid un rezultat. Absența streptococului la acest test necesită confirmarea prin metoda clasică.

Alte investigații
Hemoleucograma
Markerii inflamației (VSH, CRP, Fg)
Când se suspectează mononucleoza infecțioasă, se recomandă determinarea Ig M anti VEB


Tratamentul amigdalitei acute

Majoritatea amigdalitelor acute nu necesită decât tratament suportiv și simptomatic, care include hidratarea corespunzătoare, ameliorarea durerii și scăderea febrei prin antitermice si antalgice. Ceaiurile calde pot reduce durerea și usturimea, asigurând în același timp aportul lichidian necesar. În mod normal, aceste afecțiuni sunt auto-limitante și vindecarea se produce în 4-5 zile. 

O amigdalită trenantă, care a început să exprime puroi, apariția de noi semne locale sau sistemice impun prezentarea la medic deoarece există posibilitatea suprainfecției bacteriene sau a unei infecții virale atipice (mononucleoză). Amigdalitele acute bacteriene beneficiază de tratament antibiotic asociat medicatiei simptomatice. Infecția cu streptococul beta-hemolitic grup A răspunde foarte bine la peniciline, astfel încât tratamentul standard este administrarea de penicilină timp de 10 zile. Este foarte important ca pacientul să respecte perioada și dozele prescrise de medic, chiar dacă se simte vindecat după 3-4 zile. Alternativ, in functie de caz, se pot utiliza și alte antibiotice.

Amigdalectomia, operația de rezecție a amigdalelor palatine, poate fi o opțiune în cazul amigdalitelor acute repetate, cu impact negativ asupra vieții pacientului. NICE recomandă îndeplinirea tuturor criteriilor următoare pentru a lua în considerarea amigdalectomia:

• răgușeala și durere locala - cauzate de amigdalita acuta
• episoade de amigdalită care afecteaza desfasurarea activitatii fizice obisnuite a pacientului
• prezenta a 5 sau mai multe episoade de amigdalită pe an
• simptome prezente de cel puțin un an

11.07.2018

Mai mult ...

Artrita juvenila idiopatica (AJI)

10:48

Artrita juvenila idiopatica este o boala reumatica cu debut sub varsta de 16 ani si durata de minim 6 saptamani.

Sinonime: artrita cronica juvenila (ACJ), poliartrita cronica evolutiva (PCE), boala Still, artrita cronica a copilului, reumatism cronic infantil, boala reumatoida etc.

Artrita juvenila idiopatica este cea mai frecventa boala reumatismala cronica  a copilariei, cu o prevalenta de 113 cazuri la 100.000  de copii cu varsta cuprinsa intre 0 si 16 ani.


Tablou clinic

AJI poate debuta la orice varsta (chiar in primele 6 luni de viata), dar adesea apare intre 1-3 ani, fetele fiind de cel putin doua ori mai frecvent afectate.

Afectarea articulara (artrita) este de obicei simetrica si are aspect caracteristic inflamatiei acute:

• tumefactie articulara (umflarea articulatiei);
• durere la atingerea articulatiei sau la miscari, dar durerea intensa este rara (prezenta mai ales la copilul mic), la multi lipsind chiar in prezenta inflamatiei articulare importante;
• caldura locala, neinsotita de roseata;
• limitarea miscarilor;

Caracteristice sunt redoarea (limitarea miscarilor) si "impastarea" articulara matinala (dupa inactivitate), fatigabilitate si durere articulara in a doua parte a zilei.

Cel mai frecvent sunt prinse articulatiile mari (genunchi, glezne, coate, pumni), iar dintre cele mici, mai ales cele ale mainii: interfalangiene proxiale, realizand aspectul de deget fusiform sau in "supozitor". Soldul este implicat in cca. 50% din cazuri, de regula mai tarziu.

Printre manifestarile extraarticulare ale artritei juvenile idiopatice se numara:

• indispozitie, iritabilitate, apetit diminuat, anemie usoara;
• subfebrilitate sau febra;
• eruptie eritemato-maculara;
• hepatosplenomegalie (marire de volum a ficatului si splinei);
• adenopatie (marire de volum a ganglionilor limfatici);
• noduli reumatoizi pe suprafetele de extensie;
• uveita cronica uni- sau bilaterala (roseata, dureri, fotofobie si scaderea acuitatii vizuale);

Examene de laborator si alte investigatii

Nu exista niciun test specific pentru AJI.

• Reactantii de faza acuta (VSH, CRP, Fibrinogen) sunt adesea pozitivi de la debut si permit urmarirea evolutiei bolii, dar absenta lor nu exclude diagnosticul.
• Hemograma poate releva anemie, numar crescut de globule albe, neutrofile si trombocite.
• Anticorpii antinucleari (AAN) sunt prezenti la cca. 90% dintre copiii cu forma oligoarticulara (maxim patru articulatii afectate).
• Factorul reumatoid este pozitiv in sub 20% din cazuri si are o semnificatie prognostica nefavorabila.
• Examenul lichidului sinovial, indicat numai pentru diagnosticul diferential cu artrita septica, are un continut proteic crescut, globule albe, cu peste 60% PMN neutrofile, aspect usor tulbure, continut de glucoza usor scazut. Caracteristica este prezenta de "ragocite".
• Examnul radiologic releva, in stadii precoce, tumefactia tesuturilor moi, osteoporoza, periostita, eroziuni subcondrale, ingustarea spatiilor articulare, iar tardiv descrie distructii articulare, fuziuni osoase s.a.
• Examenul oftalmologic pentru polul anterior este crucial pentru depistarea precoce a uveitei asimptomatice.
• Sistemul de histocompatibilitate HLA evidentiaza antigene asociate cu diversele grupe subclinice (nu este o investigatie de rutina).

Diagnosticul diferential al AJI

Diagnosticul diferential are in vedere urmatoarele patologii:

• Artrita septica (monoartrita cu debut acut, insotita de febra si durere locala intensa). Este indicata cultura din lichidul sinovial.
• Artrita reactiva postinfectioasa de etiologie virala.
• Artrita poststreptococica.
• Reumatism articular acut.
• Traumatism.
• Dureri de crestere (predominant nocturne).
• Boala Lyme (Ac. anti-Borrelia burgdorferi pozitivi)
• Osteomielita.
• Afectarea articulara din alte boli reumatismale (LES, purpura Henoch-Schonlein sau alte vasculite)
• Lucemie acuta limfoblastica.
• Tumori osoase.

Clasificarea artritei juvenile idiopatice

In functie de numarul de articulatii afectate in primele 6 luni de boala si in functie de prezenta sau absenta manifestarilor sistemice, se descriu 5 forme de AJI:

• AJI sistemica - asociaza la debut febra de durata si eruptie cutanata. Frecvent aceste manifestari preced artrita.
• AJI oligoarticulara persistenta - sunt afectate maxim 4 articulatii, in evolutie nefiind interesate si alte articulatii.
• AJI oligoarticulara extinsa - sunt interesate maxim 4 articulatii in primele 6 luni dupa debut, ulterior fiind prinse si alte articulatii.
• AJI poliarticulara cu FR negativ - afectate 5 sau mai multe articulatii in primele 6 luni de evolutie, iar FR se mentine negativ pe toata evolutia bolii.
• AJI  poliarticulara cu FR pozitiv - interesate 5 sau mai multe articulatii, dar FR este pozitiv.

Tratamentul artritei juvenile idiopatice

Tratamentul este mai ales simptomatic, etiopatogenia fiind neelucidata.

Medicatia antiinflamatoare urmareste suprimarea inflamatiei si include antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum: Ibuprofen, Ketoprofen, Indometacin, Diclofenac, Acid acetilsalicilic (dupa varsta de 12 ani), la care se pot asocia antalgice precum Paracetamol.
In lipsa raspunsului scontat, se apeleaza la medicamente modificatoare de boala (DMARD) precum: Metotrexat, Sulfasalazina, Hidroxiclorochina, Leflunomid.
A treia treapta include Etanerceptul si corticoterapia sistemica: Prednison, pulsatii cu Metilprednisolon.

Masurile terapeutice nemedicamentoase includ: alimentatia bogata in calciu si vit. D, kinetoterapie si terapie ocupationala, tratament ortopedic.

20.06.2016

Mai mult ...

6 Beneficii ale consumului de nuci si alte oleaginoase

09:09

După zeci de ani in care au fost desconsiderate pentru continutul lor bogat in grasimi, nucile si-au revendicat în cele din urmă locul meritat printre alte produse alimentare considerate de multa vreme ca fiind sanatoase.

De fapt, nucile sunt atât de bogate in substanțe benefice, incat ar putea fi considerate  adevarate suplimente nutritive. Desigur, prăjite și cu adaos de sare, acestea devin mult mai puțin sănătoase, dar consumate crude în mod corespunzător, nucile ofera o gamă largă de beneficii unice.

Iata șase avantaje majore ale consumului de nuci!


Nucile pastreaza sănătatea inimii și imbunatatesc circulația datorita continutului bogat in arginina, Omega 3 si fier

Arginina este o proteina implicată în procesul de vindecare, cresterea masei musculare si sanatatea spermei, dar este apreciata in primul rand pentru mentinerea sanatatii vaselor de sange si prevenirea formarii unor vase anormale.
Cea mai bună sursă de arginina: alune.
Alte surse: migdale, nuci.

Acizii Omega 3 sunt acizi grasi esentiali polinesaturați apreciati pentru proprietatea de a scadea colesterolul rau din sange (LDL - colesterol) si cresterea celui bun (HDL - colesterol), precum și pentru reducerea riscului de atac de cord.
Cea mai bună sursă: nucile.
Alte surse: nuci pecan, fistic, nuci de macadamia.

Fierul este un mineral fundamental pentru producția de celule roșii din sânge, celule cu rol in livrarea oxigenului in intregul organism. Doza zilnica recomandata pentru bărbați este de 8 mg fier, și pentru femei 18 mg.
Cea mai bună sursă: caju.
Alte surse: alune, arahide, fistic.


Nucile mentin sanatatea celulelor creierului prin continutul de acid folic si magneziu

Acidul folic joaca un rol cheie in reducerea homocisteinei - un aminoacid asociat cu boli cum ar fi bolile de inima, boala Alzheimer si dementa. Nivelurile scazute de acid folic au fost, de asemenea, legate de depresie, anemie, si chiar pierderea parului.
Cea mai bună sursă: arahidele.
Alte surse: alune, nuci, fistic.

Magneziul joaca un rol important în peste 300 de reactii chimice din organism, inclusiv buna functionare a digestiei, functiei cardiace si circulatorii, precum și creșterea oaselor și mentinerea sanatatii acestora.
Cea mai bună sursă: nuci de Brazilia.
Alte surse: caju, migdale, arahide.


Nucile mentin sanatatea ochilor si imbunatatesc vederea prin continutul de vitamina A, luteina si zeaxantina

Vitamina A este implicată în încetinirea degenerescentei maculare, limitând sensibilitatea la soare și reducand riscul dezvoltarii bolilor de inima.
Cea mai bună sursă: fistic.
Alte surse: nuci pecan, nuci, alune.

Luteina si zeaxantina sunt doi antioxidanți care joacă un rol important în reducerea riscului de boli cronice de ochi, inclusiv degenerescenta maculara si cataracta prin filtrarea lungimii de unda albastru care este daunatoare ochiului.
Cea mai bună sursă: fistic
Alte surse:  Asta e! Fisticul sunt singurul aliment care conține luteină și zeaxantină în cantități semnificative.


Nucile ajuta la mentinerea greutatii si reglarea metabolismului datorita bogatiei in proteine vegetale, fibre si vitamina E

Nucile sunt o sursa fantastica de proteine pentru vegetarieni și nu numai. Potrivit Scolii de Sanatate Publica Harvard, consumul de nuci in loc de carne rosie o dată pe zi poate reduce riscul de diabet zaharat de tip 2 cu până la 35%.
Cea mai bună sursă: alune.
Alte surse: migdale, fistic, caju.

Vitamina E - Există opt forme ale acestui antioxidant, dar cel gasit in nuci este tipul alfa-tocoferol. Studiile sugerează că aceasta vitamina ajută la prevenirea diabetului zaharat de tip 2, precum si la ameliorarea unor boli de ficat.
Cea mai bună sursă: migdale.
Alte surse: alune, arahide, nuci de Brazilia.


Nucile ajuta la mentinerea sanatatii si rezistentei oaselor si dintilor prin continutul de calciu si fosfor

Calciul este vital pentru funcția celulară, iar 99% din totalul de calciu din organism se gaseste in oase si dinti. Migdalele sunt cele mai bogate in acest mineral, iar numărul doi nu este foarte aproape.
Cea mai bună sursă: migdale.
Alte surse: nuci de Brazilia, alune de pădure, fistic.

Fosfor. Singurul mineral mai raspandit in organism decat fosforul este de calciul. Combinate, cele două minerale au rol in cresterea, mentinerea și repararea oaselor și dinților, împreună cu toate celelalte țesuturi și celule.
Cea mai bună sursă: nuci de Brazilia.
Alte surse: caju, fistic, migdale.


Nucile ajuta la stimularea imunitatii prin zinc si vitamina B6

Zincul este vital pentru imunitate, sustinand celulele T și alte celule imune in lupta impotriva agentilor patogeni.
Cea mai bună sursă: caju.
Alte surse: pecan, nuci de Brazilia, arahide.

Vitamina B6 (piridoxina) este importanta pentru pastrarea echilibrului hormonal si stimularea raspunului imun. O portie de fistic conține 40% din doza zilnica recomandata pentru un adult.
Cea mai bună sursă: fistic.
Alte surse: alune, nuci, caju.

Ultima actualizare: 10.03.2016

Mai mult ...

Cauzele durerilor abdominale la copii

15:19

Durerile abdominale ale copiilor reprezinta adesea motive de ingrijorare pentru parinti, cauzele acestora pot fi diverse, variind pe masura ce micutii inainteaza in varsta.

In timpul primelor luni de viata, colicile sunt cele care cauzeaza neplaceri bebelusilor. Ceva mai tarziu, durerile abdominale insotite de varsaturi si diaree ne duc cu gandul la o gastroenterita virala.

La copiii mici, diverse infectii ORL sau de tract respirator pot asocia dureri de burtica. Astfel, faringoamigdalita, infectiile urechii si chiar pneumonia sunt insotite in numeroase cazuri de dureri abdominale.

Hepatita poate, de asemenea, sa determine dureri (in cadranul superior drept al abdomenului), insotite de greata, varsaturi si, uneori, icter.

Infectiile urinare pot asocia dureri abdominale, usturimi la urinare si urinari frecvente.

Apendicita este suspectata la copiii mai mari ce acuza dureri in centrul abdomenului, care apoi coboara spre partea inferioara dreapta. Totusi, in apendicita unii copii pot avea dureri doar in partea inferioara dreapta a abdomenului sau chiar in alte cadrane abdominale.

Apendicita este de cele mai multe ori insotita de febra, greturi si varsaturi. Durerea coboara uneori pe picior, si puteti observa cum copilul sta in repaus cu piciorul drept indoit, evitand sa-si lase greutatea pe acest picior.

Durerea abdominala insotita de manifestari precum dureri articulare si eruptii cutanate in special la nivelul feselor si membrelor inferioare, sugereaza prezenta unei boli ce poarta numele de purpura Henoch-Shonlein.

Ulcerul gastric este foarte rar intalnit la copii, fiind mai frecvent la tineri si adulti. Totusi, in cazul in care copilul prezinta dureri in partea superioara a abdomenului insotite de varsaturi cu sange, ulcerul poate fi luat in calcul ca etiologie.

Daca durerile apar in urma unui traumatism grav, ne putem gandi la ruptura de splina sau ficat, situatii care necesita tratament de urgenta.

In final, nu trebuie sa  neglijati probabilitatea inghitirii unui obiect, a unei substante toxice sau a unor medicamente.

Prezentati-va cu micutul la medic daca acesta prezinta dureri abdominale insotite de:

• scaune cu sange sau de culoare neagra, lucioasa
• respiratii rapide
• varsaturi fara scaun
• icter (coloratie galbena a pielii si albului ochilor)
• urinari dureroase sau sange in  urina
• rosu in gat
• ganglioni inflamati
• eruptii pe piele si/sau dureri articulare

De asemenea, contactati medicul daca:

• durerea abdominala este severa
• durerea persista mai mult de 6 ore
• durerea a aparut in urma unui traumatism abdominal recent
• este cunoscuta/suspectata ingestia unor substante toxice

La cabinet, medicul va examina copilul si va indica o serie de teste de sange si de urina sau scaun (in functie de caz). Uneori, poate ne necesara efectarea de radiografii sau ecografii abdominale pentru stabilirea cu exactitate a cauzelor.

Pana la consultul medical, puteti calma durerea si febra copiilor cu paracetamol sau ibuprofen. Nu administrati in niciun caz antibiotice in lipsa prescriptiei medicale!

Ultima actualizare: 8.03.201

Mai mult ...

Strabismul la copii

12:42

Strabismul este una dintre cele mai intalnite probleme la copii si consta intr-o deviere a uneia sau a ambelor axe oculare, cu imposibilitatea de a privi fix un obiect cu ambii ochi in acelasi timp.

In cazul nou-nascutilor, este normal ca ochii sa se miste necontrolat si sa para incrucisati deoarece celulele nervoase nu au invatat inca sa controleze miscarile ochilor. Dupa varsta de 4 luni, sistemul nervos al bebelusului ar trebui sa fie suficient dezvoltat incat ochii sa se coordoneze pentru a se focaliza in acelasi punct. Daca dupa aceasta varsta ochii "fug" spre nas, spre tample, in sus sau in jos, este momentul sa va adresati medicului oftalmolog.


Cum recunoastem strabismul la copii?

In conditii normale, ochii se misca simetric si vederea este completa. In cazul copilului cu strabism, veti observa ca unul sau ambii ochi se misca necoordonat. Neconcordanta ochilor poate fi prezenta permanent sau poate aparea din cand in cand.

Copiii cu strabism se confrunta cu o dublare a imaginii observate, fenomen denumit in termeni medicali diplopie. Asadar, diplopia reprezinta vederea concomitenta a doua imagini diferite. Imaginile captate de fiecare ochi in parte sunt transmise catre zonele creierului capabile sa le suprapuna creand o vedere cu claritate scazuta si fara relief. Asadar, copiii cu strabism vor acuza vedere in ceata, oboseala ochilor, sensibiliate la lumina puternica si vedere dubla. Vederea dubla apare de obicei la debutul strabismului.

Unii copii prezinta ceea ce se numeste strabism fals (pseudostrabism). In cazul acestora, desi ochii sunt perfect aliniati, par incrucisati din cauza formei fetei. Pe masura ce copiii cresc, aspectul de ochi incrucisati ar trebui sa dispara.


Abordarea strabismului la copii

Strabismul copiilor nu dispare de la sine si, in lipsa tratamentului, de obicei se agraveaza. Daca la inceput nealinierea ochilor duce la vedere dubla, in timp creierul invata sa ignore imaginea ochiului nesincronizat si acesta devine "lenes" (ambliopie), ceea ce poate conduce la scaderea permanenta a acuitatii vizuale.


Consultul medical in cazul copiilor cu strabism

Daca dupa varsta de 4 luni ochii nu par sa priveasca in aceeasi directie, programati un consult oftalmologic. Este important ca micutii cu probleme sa primeasca un diagnostic cat mai repede deoarece cu cat tratamentul este inceput mai curand, cu atat rezultatele vor fi mai bune.

Pentru tratamentul strabismului, oftalmologul va recomanda copilului ochelari, ocluzoare si picaturi, insa adesea este necesara interventia chirurgicala pentru corectarea muschilor ochilor.


Operatia pentru strabism la copii

In cazul strabismului, operatia consta in slabirea muschilor hiperactivi si/sau intarirea muschilor hipoactivi. Tehnicile moderne implica efecturea unor incizii foarte mici, de 3-4 mm. In functie de caz, operatia consta in corectarea unuia sau mai multor muschi oculari, insa decizia apartine in totalitate chirurgului strabolog. Recuperarea dupa operatia de strabism este foarte rapida.


La ce varsta se face operatia de strabism?

Pentru strabismul care apare in primele 6 luni de viata, copilul trebuie operat cat mai curand, preferabil sub varsta de 1 an, pentru a preveni instalarea vederii anormale. Intrucat sunt afectate mai multe perechi de muschi oculari sunt necesare de obicei doua sau trei operatii pentru corectarea tuturor problemelor.

Daca strabismul apare mai tarziu, operatia este indicata daca nu s-a obtinut corectia prin alte metode (ochelari, ocluzie), insa este de dorit ca interventia chirurgicala sa se faca inainte de varsta de 4 ani si jumatate.


Operatia de strabism si indicatiile postoperatorii

De obicei, operatia de strabism se realizeaza cu anestezie generala, in conditii de perfecta sterilitate si este urmata de tratament ortoptic la sinoptofor. Cu ajutorul acestuia, copiii invata sa-si sincronizeze privirea.
Dupa operatia de strabism, medicul va recomanda evitarea expunerii ochilor la praf si vant, evitarea frecatului la ochi precum si inotul sau contactul ochilor cu apa timp de 30 de zile. De asemenea, timp de 6-8 saptamani sunt interzise eforturile fizice intense.

Ultima actualizare: 24.01.2016

Mai mult ...