1. Vaccinurile sunt
ineficiente, în sensul că oamenii pot face boala pentru care au
fost vaccinați.
Niciun vaccin nu poate
garanta o protecție de 100%, însă formele de boală pe care le
poate dezvolta o persoană deja vaccinată sunt, în general, cu mult
mai ușoare decât cele care pot apărea în absența vaccinării.
Diferența poate consta în sechele grave, pe viață, sau chiar în
deces.
2. Bolile care au
fost eradicate nu mai au nevoie de vaccinare.
Atâta timp cât o
boală eradicată în România mai există undeva în lume, copilul
poate ajunge să fie expus la ea. Ori o poate aduce cineva în
preajma lui, ori o poate contacta chiar de la sursă în timpul unei
călătorii. În unele cazuri, persoanele vaccinate pot fi purtători
sănătoşi care pot transmite microbii celor din jur, iar cei
nevaccinaţi pot face boala. Eradicarea nu este definitivă. Orice boală poate reveni dacă programele de imunizare
sunt oprite.
3. Copiii alăptați
nu au nevoie de vaccinare pentru că își iau anticorpii din laptele
mamei.
Într-adevăr,
alăptarea este foarte importantă pentru dezvoltarea sistemului
imunitar al bebelușului, dar laptele mamei nu poate oferi protecție
împotriva tuturor bolilor. Este foarte posibil ca mama să nu fie
imună la anumiți germeni sau să fie, dar, din anumite motive,
anticorpii să nu ajungă în lapte. Majoritatea copiilor nu
beneficiază, de exemplu, de imunitate de la mamă împotriva
difteriei, tusei convulsive, poliomielitei, tetanosului, hepatitei B
sau Haemophilus influenzae de tip B. Nu în ultimul rând, laptele
protejează doar atâta timp cât copilul este alăptat, în timp ce
vaccinurile oferă protecție pentru mulți ani sau chiar pe viață.
4. Este de
preferat boala în locul vaccinului, ea fiind cel mai bun factor de
imunizare și mult mai puțin periculoasă.
Există părinți care,
în virtutea acestei filozofii, organizează chiar “petreceri de
îmbolnăvire”, expunând copiii la interacțiunea cu alți copii,
deja infectați. Din nefericire, o boală ca varicela poate provoca
un discomfort extrem și se manifestă prin apariția unei erupții
pe piele. Iar forme de varicelă, pojar sau oreion contactate în
absența vaccinării pot duce la complicații grave (paralizie,
retard, surditate) sau chiar la pierderea vieții. Hepatita B poate
provoca afectarea permanentă a ficatului sau poate duce la cancer
hepatic, poliomielita poate provoca paralizie, iar infecțiile
pneumococice, meningococice și cu Haemophilus influenzae de tip B
pot duce la surzire și leziuni ale creierului. Prin comparație,
riscurile vaccinurilor sunt febra ușoară, o mică diaree sau
inflamarea locului unde a fost făcută injecția. Efectele secundare
grave sunt extrem de rare, variind de la unul la mie, până la unu
la un milion de doze administrate. Cazurile de deces în urma
vaccinării sunt atât de rare încât nici măcar nu a putut fi
elaborată o metodă de calcul al riscului la care este expus un
copil atunci când e vaccinat. Acesta este infim. Vaccinurile nu sunt
aprobate decât după ce, în urma testărilor, s-a stabilit că sunt
sigure și eficiente, după care sunt monitorizate permanent, cu
maximă atenție, de instituțiile însărcinate cu supravegherea
lor.
5. Vaccinurile
slăbesc sistemul imunitar al copilului.
Organismul unui bebeluș
poate suporta fără probleme mai multe vaccinuri simultan, iar
acestea nu-i slăbesc sistemul imunitar, ci, dimpotrivă, i-l
întăresc. Omul e construit în așa fel încât, atunci când e
sănătos, poate face față întâlnirii cu sute de mii, poate
milioane de germeni. Infecțiile sunt cele care slăbesc sistemul
imunitar. De exemplu, pe fondul unei infecții cu varicelă, un copil
devine foarte vulnerabil față de periculoasa bacterie a fasceitei
necrozante, care poate cauza infirmități grave sau poate fi fatală.
De asemenea, copiii cu rujeolă sunt mai sensibili la otite,
pneumonii, encefalite și tuberculoză.
6. Vaccinurile nu au
un efect real, multe boli dispăruseră înainte să apară
vaccinurile pentru ele, datorită îmbunătățirii condițiilor de
viață, a igienei și a nutriției.
Este adevărat că
igiena, salubritatea, nutriția de calitate și condițiile bune de
viață micșorează riscurile, însă nici una dintre ele nu are
puterea de protecție pe care o are un vaccin. Oricât de igienic ar
fi mediul în care trăiește, un copil expus la o infecție o va
contracta. Un exemplu concret se referă la infecția cu Haemophilus
influenzae de tip B, a cărei incidență a fost redusă cu 99% în
Statele Unite în urma campaniei de vaccinare din anul 1985. Până
la respectiva campanie, nicio măsură de igienă nu reușise să
reducă incidența bolii care cauza infecții grave la circa 20.000
de copii anual, provocând peste 400 de decese. O altă dovadă că
vaccinurile sunt cele care reduc incidența bolilor este faptul că,
de îndată ce sunt reduse programele de vaccinare, crește rapid
incidența bolii. Când Marea Britanie, Suedia și Japonia au redus
folosirea vaccinului anti-pertussis, efectul a fost dramatic și
imediat. În Anglia, rata vaccinării a scăzut în 1974, iar până
în 1978 s-au înregistrat 100.000 de cazuri de pertussis și 36 de
decese, iar Suedia și Japonia au avut experiențe asemănătoare. Pe
scurt, dacă oamenii nu se mai vaccinează în masă, boli dispărute
sau parţial eradicate vor reapărea în cel mai scurt timp.
7. Vaccinurile
provoacă exact boala pe care ar trebui să o prevină.
Acest mit este bazat pe
speculația că vaccinul conține germenul care provoacă boala,
deci… de ce nu ar provoca vaccinul însuși boala?
În realitate,
singurele vaccinuri care conțin virusul viu sunt cele vii
atenuate, celelalte conținând fie viruși morți, fie fragmente de
viruși sau bacterii, fie chiar gene ale acestora.
Vaccinurile vii
atenuate pot provoca, într-adevăr, simptome ușoare ale bolii,
însă acestea sunt extrem de rare și nu se compară ca gravitate cu
simptomele pe care le cauzează boala, în deplinătatea virulenței
ei, atunci când copilul nu e vaccinat.
Un vaccin mai special
care, în foarte rare situații (1 la 2,4 milioane de doze) poate
cauza infecția, este vaccinul oral împotriva poliomielitei (OPV),
compus din viruși atenuați. Din acest motiv a fost și retras de pe
piață și înlocuit cu vaccinul inactivat (VPI) care e compus din
viruși inactivați (morți) și nu poate provoca boala.
8. Vaccinurile
provoacă autism.
Este una dintre cele
mai vehiculate legende și se referă la vaccinul împotriva
rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR). “Bomba” a fost aruncată
acum 15 ani de medicul englez Andrew Wakefield, iar panica pe care a
generat-o nu a încetat nici astăzi, în ciuda faptului că
cercetători din întreaga lume au demontat, prin zeci de studii,
teoria lui. Mai mult decât atât, în februarie 2009, ziarul Times a
publicat o amplă anchetă prin care a demonstrat că
rezultatele cercetării lui Wakefield fuseseră măsluite. Medicul a
fost exclus din lumea academică și i-a fost retras dreptul de a mai
profesa. Cel mai nou studiu care probează siguranța
vaccinării, publicat pe site-ul instituției americane
guvernamentale Centre for Disease Control and Prevention, la
secțiunea “autism”, datează din martie 2013.
9. Vaccinurile
conțin mercur, care este foarte toxic, sau alte substanțe
periculoase, cu care copiii sunt otrăviți.
Toate substanțele care
alcătuiesc vaccinurile sunt în cantități conforme cu standardele
impuse de lege, care nu sunt periculoase pentru bebeluși. Aceste
substanțe sunt folosite, de exemplu, pentru a inactiva microbii
(formaldehina), pentru creșterea răspunsului imun (hidroxid de
aluminiu) sau pentru conservare (fenolul). Multe dintre ele au fost
reduse sau chiar eliminate din vaccinurile moderne.
În ce privește
Thiomersal, conservantul pe bază de mercur acuzat de provocarea
autismului (vezi mai sus), nu s-a putut stabili o legătură clară
între el și autism (însăși Organizația Mondială a Sănătății
a formulat clar acest lucru, încă din 2002).
10. Vaccinurile pot
provoca sindromul morții subite la sugari (SMSS)
Unii părinți cred că
vaccinurile pot provoca SMSS deoarece au existat cazuri de bebeluși
care au murit de SMSS la scurt timp după imunizări. În realitate,
numeroase studii au arătat că este la fel de probabil ca și copiii
nevaccinați să moară de SMSS. Singurul factor de legătură între
vaccin și SMSS este vârsta, însă presupusa legătură a fost
studiată amănunțit, fără a se putea stabili vreo relație
cauză-efect.
21.04.2015
Twitter
Google+
Facebook
LinkedIn
Pinterest
RSS Feed
