Dr. Francu Nicoleta
Se afișează postările cu eticheta Afec. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Afec. Afișați toate postările

Hepatita virala A la copii

19:34
simptome-hepatita,hepatita-a-simptome,vaccin-hepatita-a,tratament-hepatita-a,hepatita-virala,hepatita-a-transmitere


Hepatita A este o boala contagioasa cauzată de infectia ficatului cu virusul hepatitic A.

Virusul A este unul dintre cele 5 tipuri de virusuri hepatitice identificate pana in prezent, celelalte fiind B, C, D si E, fiecare tip avand caracteristicile sale in ceea ce priveste transmiterea, severitatea si abordarea terapeutica.
Spre deosebire de hepatitele B si C, hepatita A nu determina boala cronica. Desi in timpul bolii ficatul se inflameaza si isi mareste dimensiunile, se vindeca apoi complet fara a fi afectat pe termen lung. Odata ce o persoana a fost infectata cu virusul A, dezvolta imunitate de durata si nu mai poate contracta boala a doua oara.

Din cauza modului de raspandire, hepatita A are tendinta de a aparea sub forma de epidemii. Una din trei persoane au anticorpi pentru hepatita A, ceea ce insemna ca au fost infectati la un moment dat cu virusul A.


Transmiterea virusului hepatitei A

Virusul hepatitei A se elimina prin materiile fecale ale persoanelor infectate. Se transmite atunci cand o persoana ajunge in contact cu alimente sau  apa contaminate cu fecalele altei persoane (transmitere fecal-orala), de obicei in conditii de igiena inadecvata.Un copil nu poate contracta hepatita A doar prin simplul fapt ca sta langa o persoana infectata la locul de joaca sau la scoala.
Persoanele infectate incep sa transmita virusul la aproximativ 7 zile de la expunere, chiar daca boala este asimptomatica.


Simptomele hepatitei virale A

Multi copii infectati sunt asimptomatici sau au simptome usoare, greu de sesizat. Varstnicii au mai frecvent simptome evocatoare decat copiii.

Manifestarile apar la 2-6 saptamani de la contractarea virusului si de regula dispar de la sine, in timp. Cele mai frecvente sunt: greata, varsaturi, diaree (mai ales la copii), febra usoara, pierderea poftei de mancare, eruptii cutanate, oboseala, icter cu colorarea in rosu a urinei, durere in partea dreapta a abdomenului, sub coaste.
Daca varsaturile sunt severe, poate aparea deshidratare, manifestata prin: astenie fizica, confuzie, incapacitate de concentrare, puls rapid, dureri de cap, iritabilitate, scaderea cantitatii de urina.


Cand trebuie sa va adresati medicului

Consultul medical este necesar daca micutul prezinta greata si varsaturi care nu se amelioreaza dupa 1-2 zile, piele sau ochi ingalbeniti, urina inchisa la culoare sau durere abdominala. La fel se precedeaza si daca micutul a avut contact apropiat cu o persoana bolnava de hepatita A.


Diagnosticul hepatitei A

Medicul va adresa intrebari cu privire la simptome si la posibila expunere la hepatita si va recomanda analize de sange pentru a determina cum functioneaza ficatul copilului si daca a fost expus la hepatita A recent (anti-HAV IgM). Va fi probabil testat si pentru hepatitele B si C (simptomele acestor tipuri de hepatite fiind similare).


Tratamentul hepatitei A

Nu exista tratament specific pentru hepatita A. Majoritatea copiilor au nevoie de tratament simptomatic, hepatoprotectoare si vitamine. In plus, se recomanda odihna in perioada simptomatica si repaus la pat in perioada icterica.


Cum puteti preveni hepatita

Igiena personala stricta si spalatul mainilor cu apa si sapun dupa folosirea toaletei, dupa schimbarea scutecului la copii, precum si inainte de prepararea mancarii sau de luarea meselor va ajuta la impiedicarea transmiterii infectiei.

Incalzirea alimentelor si a apei la peste 85 grade Celsius determina distrugerea virusului. Evitati consumul de peste sau fructe de mare in stare cruda sau insuficient preparate termic. Fructele si legumele consumate in stare cruda trebuie spalate cu apa din abundenta.

Infectarea poate fi prevenita prin vaccinare. Vaccinul nu contine virusuri vii si este foarte sigur. Nu au fost raportate reactii adverse semnificative, cu exceptia inrosirii locului de injectie pentru cateva zile. Vaccinul se administreaza in 2 prize, cea de-a doua la 6-18 luni dupa prima (necesara pentru asigurarea protectiei pe termen lung, de pana la 20 de ani). Vaccinul trebuie administrat inainte de expunerea la virus, nu mai are efect dupa expunere.

Persoanele expuse la virus pot beneficia de un tratament cu imunoglobuline care sa impiedice declansarea bolii. Acestea se administreaza sub forma injectabila in interval de 2 saptamani de la contactul cu persoana infectata si poate oferi protectie impotriva infectiei timp de maximum 3 luni.





Mai mult ...

Infectia urinara la bebelusi si copii

00:00


Infectiile urinare predomina la sexul masculin in primele 3 luni de viata, apoi devin mai frecvente la fetite. Adesea, germenii care provoaca infectiile ajung in tractul urinar pe cale ascendenta din zona perineului, bacteriile cauzatoare provenind de cele mai multe ori din scaun.
La fetite, infectiile urinare au drept factor predispozant uretra mai scurta, iar in cazul baietilor, infectiile sunt mai frecevente la cei cu penisul necircumcis.


SA RECUNOASTEM INFECTIA URINARA

La bebelusi infectia urinara este destul de greu de descoperit. Deseori singurul simptom al infectiei este febra sau o stare subfebrila prelungita care nu poate fi atribuita unei boli respiratorii sau digestive. Alteori, pe langa febra, copilul este agitat sau, dimpotriva, letargic, refuza alimentatia si nu mai ia in greutate. Tulburarile digestive precum varsaturile, diareea si durerile abdominale pot fi manifestari insotitoare ale infectiei de tract urinar. Uneori puteti observa ca urina bebelusului este mai inchisa la culoare, tulbure, sau are mirosul modificat. In plus, bebelusul poate urina mai des, cantitati mai mici de lichid. 
In cazul copiilor mai mari infectia urinara se poate manifesta prin disconfort sau senzatie de arsura in timpul urinarii, nevoia frecventa si greu de controlat de a urina, dureri abdominale sau lombare, febra, enurezis nocturn sau diurn. Urina poate fi mai inchisa la culoare, tulbure, sau poate contine sange.


CE ESTE DE FACUT ?

Daca suspectati infectia urinara la micutul dumneavoastra, va sfatuiesc sa consultati medicul deoarece, in lipsa tratamentului adecvat, poate duce la afectarea mai mult sau mai putin severa a rinichilor.


CONSULTUL MEDICAL

Medicul va examina cu atentie copilul si va recomanda preluarea unor probe de urina pentru identificarea germenilor responsabili de aparitia infectiei. La bebelusi urina se recolteaza prin recipiente colectoare periferice, cateterizare sau punctie suprapubiana. Uneori se poate indica si efectuarea unei ecografii renovezicale pentru infirmarea unei anomalii de tract urinar.

Daca testele vor demonstra existenta infectiei urinare, se va prescrie tratament cu antibiotice. Medicul este singurul in masura sa stabileasca care este cel mai potrivit antibiotic, in ce doze trebuie administrat si pentru ce perioada de timp. Ingrijiti-va ca bebelusul sa primeasca medicatia conform prescriptiei medicale si nu intrerupeti tratamentul mai devreme, chiar daca starea micutului se imbunatateste si febra cedeaza. Altfel, riscati aparitia unor complicatii nedorite.

Ultima actualizare:17.12.2014

Mai mult ...

Dopul de ceara

00:00


Dopul de ceara se formeaza atunci cand cerumenul (ceara urechii) se acumuleaza in canalul auditiv extern si devine prea dur pentru a fi eliminat natural.

Ceara este secretata de glandele sebacee si ceruminoase si are rol protectiv prevenind acumularea mizeriei si inmultirea locala a bacteriilor. De obicei, cerumenul se usuca si se elimina natural, insa uneori acesta se acumuleaza din pricina unui canal auditiv ingust, a secretiei crescute de ceara sau chiar prin impingerea cerumenului in profunzime in timpul actului de curatare a urechii cu betisoarele speciale.


CUM RECUNOASTEM PREZENTA DOPULUI DE CEARA ?

Uneori simptomele acumularii de ceara sunt similare infectiei urechii (otita)Astfel, sugarul este adesea mai agitat, iritabil, poate tusi si duce frecvent mana la ureche.

Copilul mai marisor poate acuza durere auriculara de intensitate mica sau medie, senzatie de ureche infundata si diminuarea auzului.


CE ESTE DE FACUT ?

Daca suspectati formarea unui dop de ceara, cel mai bine este sa va adresati medicului. Incercarea de a inlatura ceara acasa, cu ajutorul betisoarelor, poate avea drept rezultat impingerea mai profunda a dopului format sau, mai rau, lezarea conductului auditiv si chiar perforarea timpanului.

Pe baza examenului clinic si cu ajutorul otoscopului - instrument special care lumineaza si permite vizializarea canalului auditiv extern si a timpanului - medicul va stabili daca este vorba despre un dop de ceara sau de o infectie a urechii.

In cazul decelarii unui dop, medicul va extrage cerumenul prin aspiratie ori spalaturi auriculare, sau va prescrie solutii speciale care fragmenteaza si inmoaie ceara astfel incat aceasta sa se elimine cu usurinta, in mod natural. Unul dintre cele mai folosite preparate in acest sens este sprayul auricular Acustivum care poate fi folosit atat la copiii mari, cat si in cazul sugarilor incepand cu varsta de 6 luni. Astfel, pentru dizolvarea dopurilor de ceara se recomanda cate o pulverizare intraauriculara de 3-5 ori pe zi, iar pentru igiena urechii 1-2 pufuri pe saptamana. 

Daca optati pentru curatarea urechilor cu ajutorul betisoarelor, va recomand sa le alegeti pe cele cu opritor special destinate bebelusilor si copiilor.

Ultima actualizare:17.12.2014

Mai mult ...

Alergia alimentara

00:00


Alergia alimentara este o reactie a sistemului imunitar la o componenta a alimentelor, frecvent o proteina.

Se estimeaza ca in Europa mai mult de 17 milioane de persoane sufera de alergii alimentare, acestea fiind mai frecvente la copii decat la adulti.



Unul din patru copii de varsta scolara sufera de alergie.


ALIMENTE CU BUCLUC

Cea mai mare parte a reactiilor alergice sunt date de alimente precum:

Laptele de vaca
Contine nu mai putin de 5 alergeni, iar 2 dintre acestia, cazeina si beta-lactoglobulina, persista in lapte dupa fierbere producand adesea reactii alergice la sugari. Ceilalti alergeni devin periculosi doar in cazul consumului de lapte crud.
Cu varsta, laptele devine mai bine tolerat si majoritatea copiilor nu mai fac alergii la lapte dupa varsta de 3 ani.

Ouale
Sursa nu are importanta, ouale de gaina, rata, gasca si prepelita sunt deopotriva alergizante. In special albusul are componente alergenice, insa si galbenusul le contine in cantitati mai mici.
Sensibilitatea la proteinele din ou este in general crescuta, astfel incat chiar si numai urmele de ou din alimente pot declansa manifestari severe.
Frecvent, persoanele alergice la proteinele din ou sunt alergice si la fulgi sau pene de pasare.

Hamsii, icre de peste, peste afumat si sarat
Alergenii pestelui provin din tesutul muscular si se pot regasi inclusiv in vaporii formati in procesul de fierbere si in miros.

Crustaceele
Alergia la crustacee nu este foarte frecventa, insa, atunci cand apare poate fi foarte severa.
Crevetii sunt cei mai alergizanti putand produce urticarie de contact, crize astmatice si chiar soc anafilactic.

Legumele si fructele
Sunt mai alergizante daca sunt consumate in stare cruda.
Legumele cel mai frecvent incriminate sunt: avocado, fasolea, conopida, vinete, castraveti, masline, broccoli, spanacul, ciupercile si rosiile, iar dintre fructe: curmalele, grapefruitul, mandarinele, portocalele, fructul pasiunii, ananasul, zmeura, capsunile, mandarinele, strugurii, prunele proaspete sau uscate si stafidele.

Carnea
Carnea de porc este cea mai alergizanta, iar alergenii continuti rezista la fierbere si prajire.
Majoritatea manifestarilor alergice sunt declansate de mezeluri si afumaturi.

Arahidele si untul de arahide
Pot declansa reactii severe, chiar soc anafilactic.

Glutenul
Proteina elastica din grau, secara si orz, continuta in produsele de panificatie precum biscuiti, paste, prajituri s.a., este un alergen destul de puternic.

Branzeturi, lactate
Cauza manifestarilor alergice in cazul consumului de branza este reprezentata de utilizarea unor fungi in cursul procesului de productie.

Ciocolata
Consumata abuziv, ciocolata este responsabila de provocarea sau intretinera urticariei si altor manifestari alergice.

Nuci, migdale, alune, fistic
Sunt puternic alergenice si pot duce la soc anafilactic.


CITITI ETICHETELE !

Colorantii, conservantii si aromele artificiale, intr-un cuvant aditivii alimentari, au potential alergenic. Cercetati etichetele produselor si evitati-le pe cele periculoase!

Aditivi alimentari frecvent incriminati:

Coloranti alimentari: E 102 (tartrazin), E 110 (galben-portocaliu), E 127 (eritrozin), E 122 (azorubin), E 124 (rosu ponceau), E151 (negru de briliant BN).

Conservanti: E 210 (acid benzoic), E 211-219 (benzoati), E 220-227 (sulfiti, sulfati si derivatii lor), E 249-252 (nitriti).

Aditivi gustativi: E 621-625 (glutamati).

Aromatizatori: B 550-553 (glutamati).


CARE SUNT SIMPTOMELE ALERGIEI ALIMENTARE ?

Simptomele alergiei pot varia mult de la o persoana la alta. Ele pot varia chiar si la acelasi individ, de la o expunere la alta la acelasi alergen.

In maxim 2 ore de la ingerarea alimentului incriminat, apar manifestarile alergiei:
  • Eruptii cutanate
  • Mancarimi ale pielii
  • Umflarea fetei, buzelor sau pleoapelor
  • Respiratie dificila, suieratoare
  • Paloare
  • Crampe abdominale
  • Greturi, varsaturi
  • Diaree


Unele persoane pot dezvolta reactii foarte severe - soc anafilactic - cu:
  • Ingustarea cailor aeriene (respiratie foarte dificila)
  • Scaderea dramatica a tensiunii arteriale
  • Ameteli
  • Pierderea constientei
  • Stop cardio-respirator.


ALERGIE SAU INTOLERANTA ?

Majoritatea persoanelor care au o sensibilitate crescuta la un aliment au, de fapt, intoleranta alimentara.
Intoleranta este o reactie mult mai frecventa si mai putin grava, si apare cand sistemul digestiv nu poate prelucra un anumit aliment. In cazul intolerantei, se pot consuma cantitati mici din alimentul cu pricina fara sa apara neplaceri, insa, cand vine vorba de alergie, cea mai mica farama din alimentul incriminat poate declansa reactia alergica. Din acest motiv, pe etichetele unor alimente veti gasi scris : "Poate contine urme de...", acestea fiind alimente cu potential alergen mare.


PUTEM TRATA ALERGIA ?

O buna solutie pentru evitarea alergiei este eliminarea alimentelor care o provoaca din dieta.
Daca totusi s-a intamplat sa mancati ceea ce nu trebuia, medicul va trata manifestarile aparute apeland, dupa caz, la antihistaminice orale, antiinflamatorii steroidiene si chiar la bronhodilatatoare in cazuri grave.
Pentru calmarea pielii uscate si iritate, pediatrul va poate prescrie lotiuni calmante.


CE PUTETI FACE ACASA ?

Daca bebelusului ii apar iritatii pe piele, spalati-l cu apa calduta si sapun cu pH neutru, apoi ungeti zonele rosii cu lotiuni pentru calmarea pielii.
Evitati sa imbracati copilasul cu haine aspre sau din lana care ii pot irita pielea.
Pentru calmarea mancarimilor si a iritatiilor, aplicati comprese umede si calde pe zona unde pielea este afectata.


SFATURI PENTRU MAME SI VIITOARE MAMICI

Daca vrei sa limitezi cat mai mult riscul ca micutul tau sa dezvolte alergii, tine seama de urmatoarele indicatii:


  • Daca esti alergica la vreun aliment, nu-l consuma sub nicio forma in perioada sarcinii sau alptarii.
  • Alapteaza bebelusul la san minim 6 luni.
  • Trateaza eficient si la timp infectiile virale ale copilului.
  • Introdu alimentele solide in alimentatia sugarului dupa varsta de 4-6 luni, initial gatite, apoi crude.
  • Nu alimenta micutul cu lapte de vaca inaintea varstei de 1 an.
  • Daca sugarul este alergic la proteinele laptelui de vaca iar alimentatia naturala (la san) nu este posibila, alimenteaza-l cu formule de lapte cu proteine partial hidrolizate (formule HA) sau total hidrolizate (Alfare).
  • Daca alaptezi, nu consuma lactate in exces. Proteinele din lapte, care sunt cauza alergiilor, trec in laptele matern si ajung astfel la sugar.
Ultima actualizare:17.12.2014

Mai mult ...

Boala sarutului (Mononucleoza infectioasa)

00:00


Mononucleoza infectioasa, cunoscuta de parinti sub numele de boala sarutului, este o boala infectioasa acuta cauzata de virusul Epstein-Barr, caracterizata clinic prin febra, faringo-amigdalita si limfadenopatie.

Sursa infectiei o constituie bolnavii, purtatorii faringieni cronici de virus Epstein-Barr sau persoanele aflate in perioada de convalescenta a bolii, iar calea de transmitere este frecvent aerogena - prin picaturi de secretie nazofaringiana vehiculate prin stranut sau tuse.

Transmiterea virusului la adolescenti, tineri si adulti se realizeaza cu usurinta prin sarut, motiv pentru care mononucleoza infectioasa se mai numeste si "boala sarutului".


MONONUCLEOZA INFECTIOASA - SEMNE SI SIMPTOME

La majoritatea copiilor mici (pana la varsta de 3-4 ani), infectia primara cu virusul Epstein-Barr este asimptomatica sau se manifesta prin simptome nespecifice precum: secretii nazale, congestie faringiana, dureri abdominale, diaree.
Simptomele clasice de mononucleoza infectioasa apar la copiii mai mari si adulti.

Primele manifestari ale bolii apar de obicei la 10-14 zile dupa contactarea virusului, iar debutul bolii este de obicei insidios, cu manifestari generale nespecifice precum: oboseala, dureri de cap, dureri musculare, lipsa poftei de mancare (4-5 zile).

Perioada de stare se caracterizeaza prin:
  • Febra (38-40ºC) - are caracter neregulat, atinge valori maxime in a doua parte a zilei (dupa-amiaza sau la inceputul serii) si poate dura 1-3 saptamani,
  • Angina - amigdalele palatine sunt marite de volum, rosii, acoperite de un exsudat inflamator sau cu depozite albicioase, cremoase,
  • Adenopatie (marirea de volum a ganglionilor limfatici) - este de obicei simetrica si poate afecta orice grupa ganglionara, insa, mai frecvent sunt mariti ganglionii cervicali anteriori, posteriori si submandibulari. Uneori adenopatia poate fi unica manifestare a bolii.
  • Hepatomegalie - ficatul marit de volum este nedureros sau putin dureros la palpare, are cinsistenta elastica, suprafata neteda si margine ascutita. Dimensiunile ficatului se normalizeaza in 2-3 luni.
  • Splenomegalie - splina marita de volum este neteda la palpare, nedureroasa, elastica.
  • Icter (coloratia galbena a tegumentului si mucoaselor) – apare la 1 din 4 bolnavi.
  • Eruptie tegumentara - necaracteristica, poate imbraca diferite forme. Apare mai frecvent la copiii tratati cu Ampicilina sau Amoxicilina.


COMPLICATIILE MONONUCLEOZEI INFECTIOASE

Complicatiile neurologice includ:
  • Encefalita (inflamatie acuta a creierului, potential fatala)
  • Convulsii
  • Meningita (inflamarea foitelor care invelesc creierul)
  • Paralizii de nervi cranieni
Complicatiile hematologice sunt, de obicei, autolimitante si includ:
  • Anemia hemolitica (distrugerea globulelor rosii)
  • Trombocitopenie (scaderea numarului de trambocite)
Alte complicatii:
  • Ruptura de splina
  • Complicatii respiratorii (infiltrate pulmonare)
  • Complicatii hepatice – includ cresteri ale transaminazelor (TGO, TGP) de 2-3 ori fata de valorile normale, cu normalizare in 2-4 saptamani.


INVESTIGATII PARACLINICE IN MONONUCLEOZA INFECTIOASA


Diagnosticul de laborator presupune de obicei efectuarea hemoleucogramei complete, a testelor hepatice si evidentierea prezentei anticorpilor anti-VEB de tip IgM.
Hematologic, se evidentiaza adesea limfocitoza (cresterea numarului limfocitelor), monocitoza, trombocitopenie (scaderea numarului trambocitelor in sangele periferic).
Biochimic, se pot decela cresteri moderate ale transaminazelor (TGO,TGP), uneori si ale bilirubinei.
Ecografia abdominala poate evidentia splenomegalie si hepamomegalie omogena.


TRATAMENTUL MONONUCLEOZEI INFECTIOASE

Masuri generale:
  • Repaus la pat in timpul fazei acute. Se reia activitatea cand febra, faringita si starea de rau general dispar;
  • Alimentatie libera, cu alimente semisolide (supe pasate, piureuri s.a.);
  • Aport crescut de lichide (apa minerala plata, sucuri naturale de fructe, ceaiuri, compoturi) pentru evitarea deshidratarii;
  • Igienizarea cavitatii bucale prin gargarisme cu ceai de musetel;
  • Evitarea ridicarii de obiecte grele si practicarea sportului pana la vindecarea splenomegaliei pentru prevenirea rupturii de splina.

Tratamentul medicamentos include, in functie de severitatea formei de boala, una sau mai multe dintre urmatoarele metode terapeutice:
  • Combaterea febrei si durerii faringiene prin administrarea de Paracetamol;
  • Combaterea inflamatiei locale cu ajutorul AINS - Ibuprofen;
  • Dezobstructie nazala cu solutie salina (ser fiziologic sau apa de mare), aspirarea secretiilor nazale - la nevoie - cu Batista bebelusului sau pompita nazala;
  • Antibioticoterapie in cazul suprainfectiei bacteriene;
  • Administare de vitamina C pentru intarirea sistemului imunitar;
  • Antivirale in cazuri severe.
Ultima actualizare:6.11.2018
Mai mult ...

Pneumonia la copii - Cauze, simptome & tratament

00:00


Pneumonia se caracterizeaza prin leziuni ale parenchimului pulmonar  produse prin actiune unor factori infectiosi (bacterii, virusuri, fungi, protozoare), fizici (iradiere, soc termic), chimici (inhalare de lichide, pulberi, substante volatile) sau imunologici.


CAUZELE PNEUMONIEI LA COPII

Streptococcus pneumoniae (pneumococul) este cea mai frecventa cauza a pneumoniei bacteriene, iar VSR (virusul sincitial respirator) cea mai frecventa cauza virala.

Principalii agenti cauzali ai pneumoniei in functie de varsta copilului:
  • Nastere – 3 saptamani: Streptococi de grup B, Listeria monocytogenes, bacili gram-negativi, citomegalovirus.
  • 3 saptamani – 3 luni: Streptococcus pneumoniae, virusuri (virusul sincitial respirator - VSR, parainfluenza), Bordetella pertussis, Staphylococcus aureus, Chlamydia trachomatis.
  • 4 luni – 4 ani: Streptococcus pneumoniae, virusuri (VSR, parainfluenza, influenza, adenovirus, rhinovirus), Mycoplasma pneumoniae (la copiii mai mari), streptococi de grup A.
  • 5 – 15 ani: Streptococcus pneumoniae, M. Pneumoniae, Chlamydia pneumoniae.

Pneumonia este mai frecvent intalnita la copiii care indeplinesc unul sau mai multe din urmatoarele criterii:
  • Varsta sub 1 an
  • Greutate corporala sub normalul varstei
  • Prematuritate
  • Sistem imunitar slabit
  • Infectie virala recenta a tractului respirator superior 
  • Copii aflati in centre de plasament
  • Statut socio-economic precar
  • Fumat activ sau expunere la fum de tigara (parinti fumatori)


SEMNELE SI SIMPTOMELE PNEUMONIEI ACUTE

Urmatoarele manifestari clinice sunt sugestive pentru diagnosticul de pneumonie:
  • Febra - prezenta in mod constant, poate fi insotita sau precedata de frison,
  • Tuse - la sugari poate lipsi, este de obicei seaca sau semiproductiva la copiii mici si productiva la cei mai mari,
  • Frecventa respiratorie crescuta, senzatie de lipsa de aer,
  • Efort respirator crescut,
  • Durere toracica de tip pleuritic (cu caracter de junghi toracic) - adiacenta zonei afectate, frecventa la adolescentii cu penumonie pneumococica,
  • Cianoza (coloratie in albastru a pielii cauzata de scaderea concentratiei oxigenului din sange) - in cazurile grave.


TRATAMENTUL PNEUMONIEI

Masuri generale:
  • repaus la pat in periada febrila;
  • aport lichidian crescut (supe, ceaiuri, sucuri de fructe prospete) pentru combaterea deshidratarii si fluidifierea secretiilor;
  • oxigenoterapie in cazurile cu saturatie scazuta a oxigenului in sange;

Tratament simptomatic:
  • combaterea febrei si a durerii toracice prin administrare de Paracetamol;
  • combaterea inflamatiei cu ajutorul antiinflamatoarelor precum Ibuprofenul;
  • fluidifierea secretiilor cu mucolitice;

Tratament etiologic:
  • Tratamentul antibiotic se adreseaza pneumoniilor de cauza bacteriana si se va administra conform recomandarilor medicului.


CUM PUTEM PREVENI PNEUMONIA?

Metode nespecifice de profilaxie:
  • plimbari zilnice in aer liber, somn la orele pranzului, gimnastica, evitarea oboselii prin reducerea vizionarii televizorului si a jocurilor pe calculator;
  • prevenirea starilor de stres la copil: pedeapsa fizica sau excesul de pedepse pot cauza scaderea rezistentei organismului la infectii;
  • evitarea locurilor aglomerate si a contactului cu persoane cu infectii respiratorii;
  • reducerea riscului de imbolnavire prin aerisirea zilnica a incaperilor;
  • alimentatie rationala si bogata in vitamine (fructe si legume proaspete bogate in vitaminele C si A: mar, agris, catina alba, coacaze negre si rosii, zmeura, capsuni, portocale, merisor, morcov, patrunjel, dovleac, varza etc.);
  • tratamentul unor boli de fond precum: anemie, rahitism, alergii;
  • profilaxia helmintiazelor;
  • fortificarea organismului prin masuri de calire.

Unele forme de pneumonie pot fi prevenite prin vaccinare impotriva celor mai frecventi agenti cauzeli:
  • vaccin antigripal
  • vaccin pneumococic 
  • vaccin anti-H. Influenzae tip B 
Ultima actualizare:18.07.2015




Mai mult ...

Tuberculoza pulmonara la copii

00:00


Tuberculoza, cunoscuta in vechime sub denumirea de oftica sau ftizie, este o boala infectioasa care afecteaza mai frecvent plamanii (tuberculoza pulmonara), insa poate avea si alte localizari precum os, rinichi, aparat urogenital s.a..

Se estimeaza ca 1/3 din populatia planetei este infectata cu bacilul tuberculozei si in fiecare an, pe glob, din cauza acestei patologii decedeaza 3-4 milioane de persoane, 500.000 dintre acestea fiind copii. Netratat, un bolnav poate imbolnavi anual 10-15 persoane - in special membrii familiei.


TUBERCULOZA PULMONARA LA COPII - CAUZE

Tuberculoza este cauzata de un microb numit bacil Koch (Mycobacterium tuberculosis), dupa numele savantului care l-a descoperit. Bacilii Koch isi gasesc cele mai prielnice conditii de viata in plamani, dar boala poate sa apara si la alte organe precum: rinichi, oase, articulatii, creier si chiar ochi.

Tuberculoza nu mai este considerata o boala a saraciei, oricine poate contacta bacilul Koch. Totusi, copiii sub 3 ani, varstnicii si persoanele cu sistem imun slabit contacteaza mult mai usor boala.

Atentie! O persoana infectata cu bacilul tuberculozei nu este neaparat bolnava.

Bolnavul de tuberculoza sau purtatorul de bacili Koch, raspandeste germenii cand tuseste, stranuta, vorbeste sau rade. Persoanele din jur inspira fluxul de aer cu microbi si astfel se infecteaza. Tuberculoza nu se transmite prin mancare, vase sau tacamuri, sarut ori act sexual.

Transmiterea este favorizata de contact intim si prelungit cu sursa de infectie. Astfel, in 75% din cazuri, copiii se infecteaza de la membrii familiei (parinti, bunici, unchi etc.), si doar 25% intamplator (prieteni de familie, transport public s.a.).


DE LA INFECTIE LA BOALA...

Din momentul primului contact cu microorganismul pana la infectare trec aproximativ 11-12 saptamani. 
Testul cutanat la tuberculina ( IDR cu PPD) este metoda uzuala de evidentiere a  infectiei cu Mycobacterium tuberculosis.
Testul se realizeaza prin injectarea intradermica a 0,1 ml tuberculina pe fata interna a antebratului stang. Citirea se face la 72 de ore, iar reactia este considerata pozitiva daca la 48-72 de, ore la locul injectarii, apare o induratie cu diametrul mai mare de 10 mm, de culoare roz-pal pana la rosu inchis. 


TUBERCULOZA PULMONARA LA COPII - SEMNE SI SIMPTOME

Tuberculoza este o boala care se instaleaza pe tacute (asimptomatic), nu doare si nu deranjeaza in mod particular. Adesea simptomatologia include:
  • subfebrilitate
  • tuse cu durata mai mare de 3 saptamani
  • inapetenta (lipsa poftei de mancare)
  • scadere in greutate
  • fatigabilitate (oboseala)
  • transpiratii nocturne
La copiii de varsta mica, tuberculoza pulmonara se manifesta uneori doar prin incetinirea cresterii. Celelalte semne depind de localizarea bolii. 

Pentru diagnosticul pozitiv sunt necesare: contact infectant in antecedente, test cutanat la tuberculina pozitiv si radiografie toracica cu semne evocatoare.


COMPLICATIILE BOLII 

Tuberculoza slabeste rezistenta organismului, fapt care predispune la contactarea altor boli sau agravarea celor existente.


TUBERCULOZA PULMONARA LA COPII - TRATAMENT

Tratamentul tuberculozei dureaza minim 6 luni, este gratuit si implica o schema cu mai multe tipuri de medicamente. Se recomanda ca tratamentul sa fie inceput la spital, pe perioada cand bolnavul este contagios. Dupa faza intensiva a tratamentului (primele 2-3 luni), cand bacilii nu se mai gasesc in sputa, urmeaza faza de continuare (4-6 luni).

Tratamentul incorect sau intreruperea tratamentului pot duce la dezvoltarea unei forme mai grave de tuberculoza, care poate deveni incurabila.

Tuberculoza tratata corect de la inceput si pe toata durata necesara, se vindeca fara sechele la majoritatea bolnavilor.
Dupa inceperea tratamentului, bolnavii incep sa se simta din ce in ce mai bine, astfel incat dupa 1-2 luni de tratament se simt perfect sanatosi. Unii nu inteleg de ce trebuie sa mai continue tratamentul cand ei se simt bine si in putere si nu se mai prezinta la medic. Din pacate, simptomele reapar dupa cel mult un an, bolnavul se interneaza din nou, reia tratamentul, de data aceasta obligatoriu cu 5 tipuri de medicamente si cu sanse mai mici de vindecare. 



TUBERCULOZA PULMONARA - PREVENTIE

Intr-un fel sau altul, fiecare individ se intalneste inevitabil in timpul vietii cu persoane infectate cu tuberculoza. Fiecare organism reactioneaza insa diferit la acest fapt. Unii se imbolnavesc, altii se opun activ infectiei, iar o a treia categorie nici macar nu observa agresorul. Totul depinde de rezervele interne, de competenta sistemului imunitar, de capacitatea de a se opune agentului patogen al bolii. Un mod de viata sanatos poate sa va protejeze de imbolnavire.

Vaccinul BCG (antituberculos) protejeaza copiii impotriva tuberculozei.

O alimentatie echilibrata, bogata in vitamine, evitarea fumatului, a abuzului de alcool, precum si respectarea normelor de igiena pot preveni imbolnavirea.

Reguli generale:
  • Evitati incaperile aglomerate, prost ventilate !
  • Cand tusiti acoperiti gura cu o batista sau un servetel de hartie, recomandati si altora sa faca acest lucru!
  • Nu permiteti nimanui sa va tuseasca in fata !
  • Atunci cand o ruda sau o persoana apropiata prezinta semnele de boala sfatuiti-l sa consulte cat mai curand medicul de familie !

Ultima actualizare:12.07.2015



Mai mult ...

Astmul bronsic la copii

00:00


Astmul bronsic este o boala inflamatorie traheobronsica caracterizata printr-o ingustare recurenta a cailor respiratorii, reversibila spontan sau dupa tratament, ce se exprima clinic prin triada: respiratie suieratoare (wheezing), dificila (dispnee) si tuse.

Astmul bronsic este cea mai frecventa boala cronica a copiilor, avand o incidenta in crestere in Romania, la acest moment fiind (sub-)estimata la 4%. Boala debuteaza frecvent in perioada prescolara si este mai frecventa la baieti.


FACTORI FAVORIZANTI PENTRU ASTMUL BRONSIC

Factorii predispozanti reprezinta acele conditii care cresc riscul de aparitie a bolii la persoanele care le indeplinesc. Printre factorii predispozanti ai astmului se numara:
  • Factori genetici. Un copil care are unul sau ambii parinti suferinzi de astm, rinita alergica sau eczema are risc mai mare de a dezvolta boala;
  • Obezitatea;
  • Sexul. Inainte de pubertate, astmul bronsic este mai frecvent la baieti, dar la maturitate raportul se inverseaza;
  • Fumatul activ/ pasiv/ in timpul sarcinii afecteaza dezvoltarea plamanilor copiilor si predispune la astm, dar si la infectii respiratorii repetate;
  • Alimentatia artificiala. Sugarii hraniti cu lapte de vaca, lapte praf sau lapte de soia sunt mai susceptibili la wheezing (respiratie suieratoare) decat cei care primesc lapte matern;
  • Infectiile respiratorii frecvente in primul an de viata cresc cu 40% riscul de aparitie a astmului;
  • Dieta dezechilibrata, bogata in alimente procesate si saraca in fibre vegetale (fructe, legume, cereale integrale) poate favoriza astmul si alergiile.


TABLOUL CLINIC AL ASTMULUI BRONSIC

Manifestarile astmului bronsic variaza in functie de stadiul bolii, cu anumite particularitati legate de varsta. Clasic, criza de astm bronsic se caracterizeaza prin:
  • Respiratie suieratoare (wheezing) care traduce ingustarea bronhiilor. La unii copii wheezingul e singura manifestare a astmului;
  • Respiratie dificila (dispnee), cu efort respirator mai mult sau mai putin important;
  • Tuse - apare adesea noaptea, dimineata devreme, la trezire, sau in timpul orelor de sport. Este de obicei seaca, dar uneori la sfarsitul acceselor de tuse copilul poate elimina o cantitate mica de sputa alba, vascoasa, lipicioasa;
  • Senzatie de apasare toracica.

Aceste manifestari au relevanta pentru diagnostic in situatia in care apar in contextul expunerii la factori de risc (posibil declansatori ai astmului) precum:
  • alergeni domiciliari (praf de casa, mucegai, gandaci de bucatarie, parul animalelor de companie);
  • alergeni de mediu (polen, fum de tigara, poluanti industriali, parfumuri, detergenti);
  • infectia cu virus sincitial respirator (VSR) si cea cu virus paragripal - la copiii mici;
  • infectii de tract respirator superior si pneumonii - la copiii mari si adulti;
  • exercitiul fizic (mai ales in aer rece sau uscat);
  • boala de reflux gastro-esofagian - posibil pe calea unei constrictii bronsice reflexe induse de prezenta acidului in esofag sau prin microaspiratii de acid;
  • stres emotional (mersul la gradinita sau la scoala);
  • medicamente (aspirina, ibuprofen);
  • perioada nocturna – in jurul orei 4 dimineata;
  • aditivi alimentari (sulfiti, tartrazina, salicilati, glutamat monosodic, benzoat), coloranti.

Astmul are caracter episodic evoluand in accese separate de perioade asimptomatice. Crizele de astm au durata variabila, de la cateva minute la cateva ore, dar exista si astm cu dispnee continua.


STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE ASTM BRONSIC

In astm, diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei si examenului clinic, completate de explorari functionale pulmonare:
  • Spirometria - se poate realiza la copii incepand cu varsta de 6 ani. Testul confirma obstructia bronsica prin determinarea volumelor si fluxurilor pulmonare si demonstreaza reversibilitatea bronsica. Reversibilitatea este dovedita prin cresterea VEMS (volum expirator maxim in prima secunda) cu peste 12% dupa administrarea unui beta 2 agonist inhalator (ex: salbutamol - Ventolin).
  • Peakflowmetria - cresterea PEF (flux expirator de varf) cu 20 % dupa administrarea de bronhodilatator sau o variatie diurna a PEF de peste 20% sugereaza diagnosticul de astm bronsic. Peakflowmetria se poate efectua la copiii cu varsta mai mare de 3 ani.

Alte investigatii adjuvante in stabilirea diagnosticului de astm bronsic:
  • Dozarea Ig E serice totale, respectiv Ig E specifice pentru anumite alergene - dovedesc prezenta atopiei;
  • Formula leucocitara poate evidentia eozinofilie, existand o corelatie intre hiperreactivitatea bronsica si gradul eozinofiliei. Prezenta eozinofiliei in secretie nazala si bronsica sustin diagnosticul, insa absenta nu exclude alergia daca a intervenit infectia respiratorie;
  • Teste cutanate alergologice - sunt orientative si se efectueaza dupa varsta de 3 ani;
  • Teste de provocare bronsica - nu se efectueaza in mod curent.


TRATAMENTUL ASTMULUI BRONSIC

Tratamentul crizei de astm bronsic la domiciliu consta in administrarea de beta 2 agonisti inhalatori cu actiune rapida (ex: Ventolin) la care se pot asocia, la nevoie, antiinflamatoare steroidiene administrate oral (ex: Prednison).

Tratamentul astmului in spital se realizeaza conform protocolului, in functie de gravitatea crizei de astm, si presupune adesea administarea unor medicamente pe cale intravenoasa.

Tratamentul de fond al astmului bronsic are drept scop prevenirea simptomelor si crizele de astm.


PREVENIREA CRIZELOR DE ASTM

Preventia poate fi realizata prin evitarea eventualelor situatii sau factori declansatori precum:
  • Fumatul pasiv - este deosebit de nociv pentru copilul astmatic. Nu fumati in casa, nici in masina si evitati pe cat posibil locurile publice in care se fumeaza!
  • Animalele de companie. Daca se demonstreaza sensibilitatea copilului la puful sau parul de animale, nu permiteti animalelor sa intre in casa sau macar restrictionati accesul acestora in dormitor!
  • Praful de casa - este un factor declansator frecvent al crizelor astmatice. Indepartati din camera copilului obiecte care retin praful precum jucarii de plus, draperii groase, covoare pufoase! Aspirati frecvent si spalati lenjeria de pat saptamanal, la temperatura crescuta!
  • Exercitiul fizic - se poate realiza cu moderatie, sub tratament medicamentos administrat inaintea inceperii orei de sport.
  • Polenul - impune evitarea iesirilor in aer liber la primele ore ale diminetii primavara si la inceputul verii.
  • Aerul rece - impune evitarea iesirii din casa cand vremea este foarte rece.
  • Raceala si gripa sunt infectii ale cailor respiratorii care pot declansa simptomele de astm.
  • Stresul invita crizele de astm. Nu e intamplator ca cel mic face o criza atunci cand este poftit la tabla sau cand urmeaza sa recite poezia la serbare, ci este consecinta emotiilor.
  • Refluxul gastro-esofagian poate cauza crize de astm mai ales la copiii mici.

Ultima actualizare:2.01.2015


Mai mult ...