Eruptia dentara la bebelusi si copii

21:36

GINGII INMUGURITE - CAND APARE PRIMUL DINTISOR?

Primul dinte al bebelusului apare, de obicei, in jurul varstei de 6-8 luni, pe mandibula, si este unul dintre cei 4 dinti frontali numiti incisivi. Adesea, apar mai intai cei 2 incisivi inferiori centrali, urmati de cei 4 incisivi superiori. Pana la implinirea varstei de 1 an, majoritatea bebelusilor au deja acesti 6 dintisori.
Intre 18-24 luni apar urmatorii dinti: 2 incisivi inferiori, dintii ascutiti numiti canini si primii 4 molari, iar dupa implinirea varstei de 2 ani, apar restul dintilor de lapte.

CUM RECUNOASTEM ERUPTIA DENTARA ?

Semnul clasic de aparitie a dintilor este salivarea excesiva si muscarea obiectelor tari. Totusi, aceste semne pot precede chiar si cu 2 luni aparitia primului incisiv.

Pentru majoritatea bebelusilor, cresterea primilor dinti este dureroasa sau, cel putin, deranjanta. Prin urmare, procesul este insotit de iritabilitate crescuta si de episoade de plans aparent fara motiv. La examinarea guritei, puteti observa umflarea si inrosirea gingiei in locul in care urmeaza sa erupa un dintisor.

TREBUIE SA MA INGRIJOREZ ?

Cresterea dintilor este un proces care, de obicei, nu pune probleme. Totusi, trebuie sa stiti ca dintisorii de lapte se cariaza foarte usor, de aceea trebuie sa va ingrijiti de curatarea guritei bebelusului. Astfel, primii dintisori se curata cu o periuta cu peri foarte moi (ex: periuta Oral B Stages 1®), umezita cu apa (fara pasta de dinti) sau cu periuta de dinti precum Dentistar® - degetar din bumbac cu fibre zincate.

Pasta de dinti nu este necesara inaintea varstei de 2 ani, moment in care copilul invata sa scuipe pasta.

ESTE NECESAR CONSULTUL MEDICAL ?

Eruptia dentara poate fi insotita de scaune moi si febra, insa, de cele mai multe ori, febra apare din cauza unei infectii virale care se suprapune cresterii dintilor. Daca temperatura bebelusului creste peste 38 grade, administrati antitermic conform recomandarilor medicului.

CE PUTETI FACE ACASA ?

Masati gingiile bebelusului

Folositi degetul curat sau un material textil umed pentru masarea blanda a gingiei. Presiunea calmeaza disconfortul local si calmeaza, cel putin temporar, iritabilitatea micutului.

Asigurati-va ca are ce  “mozoli”

Cele mai potrivite obiecte pentru muscat sunt inelele gingivale special concepute in acest scop. Poti achizitiona de aici inele gingivale. Acestea sunt facute din cauciuc dur sau dintr-un material plastic cu lichid in interior. Atentie insa, cele cu lichid se pot fisura sub presiunea dintilor copilului.

Tetina biberonului se poate numara printre obiectele preferate de rontait. Daca este si cazul micutului dumneavoastra, oferiti-i biberonul umplut cu apa si nu cu lapte sau suc. Contactul prelungit cu zaharul conduce la carierea rapida a noilor dintisori.

Raciti gingiile

Pentru alinarea disconfortului local, raciti din cand in cand inelul gingival.

Nu tineti inelul in congelator. Contactul cu obiecte foarte reci, inghetate pot rani gingia copilului.

Daca micutul e deja diversificat, ii puteti oferi alimente usor mai reci precum iaurtul sau piureuri de fructe.

Mentineti barbia curata

Salivarea excesiva care insoteste eruptia dentara poate irita unghiurile gurii si barbia, de aceea este necesar sa stergeti din cand in cand saliva cu servetele igienice sau cu prosopele curate.

Apelati la medic

Daca micutul este foarte agitat si gingiile sunt umflate si rosii, poate fi necesara administrarea de medicamente cu rol antalgic si antiinflamator. Preparatele topice precum Anaftin gel gingival® sunt, de asemenea indicate in cazul eruptiilor dentare.

UIltima actualizare: 8.02.2015

Mai mult ...

Reflexele bebelusului

17:00

27

Acesta este numarul total al reflexelor cu care copilul se naste, fiecare cu rol deosebit de important pentru supravietuirea in lumea noua cu care micutul se confrunta dupa parasirea pantecului protector al mamei.

Reflexele sunt acte involuntare ale copilului la stimuli diversi precum: lumina, zgomot, diverse atingeri si chiar mirosuri.

Actele reflexe ale bebelusului sunt tranzitorii, deci dispar in timp, fiind inlocuite cu miscari voluntare coordonate de sistemul nervos central.

Iata care sunt cele mai importante reflexe ale micutilor:

REFLEXUL DE CAUTARE

Daca veti atinge usor coltul gurii sau obrazul bebelusului, acesta isi va roti capul catre stimul si va deschide usor gurita.

Acest reflex este de ajutor pentru gasirea mamelonului sau a tetinei biberonului. Reflexul dispare in jurul varstei de 4-5 luni.

REFLEXUL DE SUCTIUNE (DE A SUGE)

Interesant este faptul ca reflexul de succtiune se dezvolta inca din uter. La examinarea ecografica atenta, medicul poate surprinde uneori micutul sugandu-si degetul. Imediat dupa nastere, introducerea usoara in gurita a mamelonului, tetinei sau a degetului, declanseaza miscari involuntare de succtiune.

Desi actul este reflex, adesea este nevoie de putina practica pentru transformarea acestuia in abilitate.

Reflexul de succtiune se manifesta pana in jurul varstei de 1 an.

REFLEXUL DE APUCARE

Veti observa acest reflex daca veti pune degetul in palma bebelusului. Acesta va strange pumnul prinzandu-va degetul in palma si cu cat veti incerca sa-l retrageti, cu atat va va strange mai tare.

Acest act involuntar este inlocuit in jurul varstei de 2-3 luni cu miscari voluntare de prindere si mentinere a diferitelor obiecte.

REFLEXUL DE TARARE

Daca veti aseza bebelusul pe burtica, veti observa cum isi ridica putin funduletul, indoaie piciorusele si se sprijina pe manute in incercarea de a inainta. In jurul varstei de 3-4 luni reflexul dispare.

REFLEXUL DE A PASI

Daca tineti bebelusul in pozitie verticala, sustinandu-l de la nivelul axilelor, si ii lasati piciorusele sa atinga o suprafata plana (orizontala), el va ridica un piciorus, apoi pe al doilea , ca si cum ar merge.

Reflexul se mentine in primele 2 luni de viata, apoi dispare.

REFLEXUL DE TRESARIRE (REFLEXUL MORO)

In cazul unui zgomot puternic sau a unei miscari bruste care sperie copilul, acesta va reactiona prin intinderea bratelor si a picioarelor urmata de unirea mainilor.

Reflexul persista de obicei pana la maxim 6 luni.

REFLEXUL DE APARARE (REFLEXUL SPADASINULUI)

Atunci cand bebelusul isi intoarce capul intr-o parte, bratul si piciorul de aceeasi parte se vor intinde concomitent, in timp ce bratul si piciorul opuse se flecteaza, facandu-l sa arate ca un spadasin.

Reflexul este destul de subtil si nu-l veti observa de fiecare data. Dispare in jurul varstei de 4-7 luni.

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...

Icterul comun al nou-nascutului (Icterul fiziologic)

00:00

Icterul fiziologic este un fenomen tranzitoriu care apare la 85-90% din nou-nascuti si reprezinta colorarea in galben a pielii, albului ochiului si mucoasei bucale. De obicei, debuteaza in ziua 2-3 de viata si are o durata de 3-10 zile.

CAUZELE ICTERULUI FIZIOLOGIC

Coloratia icterica apare atunci cand bilirubina (rezultata din distructia normala a globulelor rosii) este produsa in cantitati mai mari decat poate prelucra ficatul imatur al nou-nascutului. In urmatoarele zile, ficatul isi intensifica procesele si produce enzimele necesare metabolizarii bilirubinei. Odata prelucrata, bilirubina poate fi eliminata din organism prin scaun. La prematuri icterul este mai frecvent si dureaza mai multe zile.

CONSULTUL MEDICAL

Orice nou-nascut icteric trebuie supravegheat medical si este externat din sectia de nou-nascuti a maternitatii doar atunci cand valoarea bilirubinei este in limitele permise. Totusi, daca  la domiciliu observati aparitia sau intensificarea coloratiei galbene a pielii si mucoaselor (albul ochilui) nou-nascutului trebuie sa va adresati medicului. Acesta va cere informatii in legatura cu momentul aparitiei icterului si evolutia acestuia, va consulta bebelusul si va indica teste de sange pentru evaluarea concentratiei serice a bilirubinei.

In cazul icterului fiziologic, starea generala a copilului este buna, ficatul si splina au dimensiuni normale, iar aspectul scaunelor si urinii nu este modificat.
Investigatiile de laborator vor decela valori crescute ale bilirubinei totale si a bilirubinei indirecte care poate atinge valori de 10-12 mg/dl. Hemoglobina, reticulocitele si probele hepatice sunt in limite normale.

Monitorizarea bilirubinei in cazul nou-nascutilor icterici este deosebit de importanta deoarece concentratii foarte crescute ale acesteia (bilirubina indirecta mai mare de 20 mg/dl) pot provoca leziuni cerebrale grave.

De obicei, in icterul fiziologic valorile bilirubinei indirecte nu sunt atat de mari incat se existe riscul afectarii cerebrale (icter nuclear). Totusi, trebuie sa va prezentati de urgenta la medic daca bebelusul cu icter prezinta manifestari ce pot fi legate de afectarea cerebrala precum:

• letargie
• hipotonie musculara
• refuzul alimentatiei
• tipat de tonalitate inalta
• iritabilitate
• febra
• convulsii

Netratata la timp, afectarea cerebrala poate conduce la leziuni ireversibile traduse prin paralizie cerebrala si retard mental.

TRATAMENTUL ICTERULUI

Formele moderate de icter nu necesita tratament, dar in cazurile cu valori foarte mari ale bilirubinei indirecte se recomanda spitalizarea pentru administrarea de medicamente care ajuta la metabolizarea bilirubinei si fototerapie.
Sfatuiesc mamicile nou-nascutilor icterici sa alapteze bebelusul mai des decat in mod obisnuit. In medie, se recomanda 8-10 mese/zi. Astfel, excesul de bilirubina se elimina mai usor prin scaun.

In 1-2 % din cazuri se pare ca de vina pentru aparitia icterului este chiar laptele matern care poate contine factori care interfera cu metabolismul bilirubinei. Icterul prin inhibitori din laptele matern debuteaza de obicei in ziua a 4-a de viata si se poate prelungi peste varsta de 14 zile. Chiar si in aceste cazuri, alimentatia naturala nu trebuie intrerupta decat la indicatia medicului!

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...

Ce trebuie sa stiti despre pielea si fontanelele nou-nascutului

00:00

FAT-FRUMOS CU STEA IN FRUNTE

Desi fiecare proaspata mamica este convinsa ca micutul ei este cel mai frumos din cati exista, adevarul este ca, la nastere copilasii nu au un aspect prea armonios.

Majoritatea nou-nascutilor prezinta pe corp vanatai cauzate de traumatismele suferite in timpul travaliului si nasterii, iar pielea usor vinetie este acoperita de o substanta alba, groasa, asemanatoare unei lotiuni de corp care poarta numele de vernix caseosa. Aceasta substanta este de obicei indepartata prin imbaierea nou-nascutului, in prima zi de viata. Totusi, o parte din aceasta poate fi trecuta cu vederea, asa ca nu trebuie sa va ingrijorati daca veti observa resturi de substanta alba, lipicioasa in spatele urechilor, sub brat sau in zona inghinala.

Echimozele (vanataile) pot fi uneori observate la nivelul capului, insotite sau nu de umflaturi si chiar de cucuie, toate dobandite in timpul expulziei. Daca pentru extractia fatului s-a folosit forcepsul, echimoze si zgarieturi pot fi observate si pe fata copilului. Nu va nelinistiti, acestea vor disparea in urmatoarele saptamani.

In primele saptamani de viata, pielea nou-nascutului se descuameaza. Acesta este un proces obisnuit, nedureros, care nu pune probleme.

ERUPTIILE NOU-NASCUTILOR

Eritemul toxic al nou-nascutului. Consta in aparitia unor pete albe sau galbene, usor proeminente, inconjurate de piele inrosita. Apare in special pe zonele expuse la atingeri repetate precum: torace, fata, spate si extremitati.

Eritemul toxic apare in primele zile de viata la aproximativ 50% dintre nou-nascuti, este nedureros sau usor sensibil si dispare fara tratament in 1-2 saptamani.

Eritemul de caldura. Se prezinta sub forma unor pustule mici, de culoare rosie la nivelul gatului, toracelui si pliurilor. Este cauzat de blocarea porilor glandelor sudoripare urmata de retinerea secretiei sudorale sub piele.

Pentru calmarea eritemului de caldura, asigurati micutului un mediu racoros, cu umiditate scazuta. Pudrarea tegumentelor nu ajuta prea mult in tratarea eritemului iar lotiunile sunt contraindicate pentru ca mentin caldura si contribuie la blocarea porilor.

Acneea miliara. Apare la aproximativ 40% dintre nou-nascuti si se prezinta sub forma unor mici proeminente albe localizate la nivelul nasului, barbiei si obrajilor. Dispare fara tratament in cateva saptamani.

Acneea neonatala. Apare de obicei in primele saptamani dupa nastere si se prezinta sub forma unor proeminente si pete asemanatoare celor pe care le dezvolta adolescentii pe fata, gat, torace si spate.

Acneea nou-nascutului este cauzata de expunerea la hormonii adulti ai mamei si dispare fara tratament in 6 luni, maxim 1 an.

Este contraindicata aplicarea tratamentelor cosmetice sau dermatologice destinate acneei adolescentilor.

Melanoza pustulara. Se prezinta sub forma unor pustule alb-galbui, asemanatoare cu semintele de susan, prezente la nivelul gatului, pe umeri si in partea superioara a pieptului.

Eruptia apare mai frecvent la copiii cu tenul inchis la culoare, la scurt timp dupa nastere si se vindeca foarte repede, fara tratament.

CONSULTUL MEDICAL

Eruptiile nou-nascutilor nu sunt cauzate de infectii si nu sunt insotite de febra.

Daca micutul prezinta febra sau o eruptie ce nu se incadreaza in niciuna dintre descrierile de mai sus, consultati medicul deoarece ar putea fi vorba despre o boala eruptiva sau dermatologica.

FONTANELELE

Palpand capul nou-nascutului veti simti superior si posterior doua zone mai moi. Acestea poarta numele de fontanele.

Fontanelele sunt, de fapt, zone cartilaginoase ce fac legatura intre oasele craniului care nu sunt inca unite.

Fontanela anterioara, numita si superioara, are forma romboidala si dimensiuni de aproximativ 2/2 cm, uneori mai mult. In mod obisnuit, cand copilul este linistit sau doarme, fontanela este plata. Cand copilul este agitat si plange, fontanela se bombeaza iar in cazul deshidratarii importante aceasta se deprima.

Fontanela anterioara se inchide treptat, astfel incat pana la varsta de 12-18 luni este complet inlocuita de tesut osos.

Fontanela posterioara, situata in zona occipitala, este mai mica, are forma triunghiulara si se inchide mai repede, de obicei pana la varsta de 6 luni.

Nu va temeti sa atingeti fontanelele micutului, palparea nu poate provoca leziuni cerebrale si nu este dureroasa.

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...

Infectia urinara la bebelusi si copii

00:00

Infectiile urinare predomina la sexul masculin in primele 3 luni de viata, apoi devin mai frecvente la fetite. Adesea, germenii care provoaca infectiile ajung in tractul urinar pe cale ascendenta din zona perineului, bacteriile cauzatoare provenind de cele mai multe ori din scaun.

La fetite, infectiile urinare au drept factor predispozant uretra mai scurta, iar in cazul baietilor, infectiile sunt mai frecevente la cei cu penisul necircumcis.

SA RECUNOASTEM INFECTIA URINARA

La bebelusi infectia urinara este destul de greu de descoperit. Deseori singurul simptom al infectiei este febra sau o stare subfebrila prelungita care nu poate fi atribuita unei boli respiratorii sau digestive. Alteori, pe langa febra, copilul este agitat sau, dimpotriva, letargic, refuza alimentatia si nu mai ia in greutate. Tulburarile digestive precum varsaturile, diareea si durerile abdominale pot fi manifestari insotitoare ale infectiei de tract urinar. Uneori puteti observa ca urina bebelusului este mai inchisa la culoare, tulbure, sau are mirosul modificat. In plus, bebelusul poate urina mai des, cantitati mai mici de lichid. 

In cazul copiilor mai mari infectia urinara se poate manifesta prin disconfort sau senzatie de arsura in timpul urinarii, nevoia frecventa si greu de controlat de a urina, dureri abdominale sau lombare, febra, enurezis nocturn sau diurn. Urina poate fi mai inchisa la culoare, tulbure, sau poate contine sange.

CE ESTE DE FACUT ?

Daca suspectati infectia urinara la micutul dumneavoastra, va sfatuiesc sa consultati medicul deoarece, in lipsa tratamentului adecvat, poate duce la afectarea mai mult sau mai putin severa a rinichilor.

CONSULTUL MEDICAL

Medicul va examina cu atentie copilul si va recomanda preluarea unor probe de urina pentru identificarea germenilor responsabili de aparitia infectiei. La bebelusi urina se recolteaza prin recipiente colectoare periferice, cateterizare sau punctie suprapubiana. Uneori se poate indica si efectuarea unei ecografii renovezicale pentru infirmarea unei anomalii de tract urinar.

Daca testele vor demonstra existenta infectiei urinare, se va prescrie tratament cu antibiotice. Medicul este singurul in masura sa stabileasca care este cel mai potrivit antibiotic, in ce doze trebuie administrat si pentru ce perioada de timp. Ingrijiti-va ca bebelusul sa primeasca medicatia conform prescriptiei medicale si nu intrerupeti tratamentul mai devreme, chiar daca starea micutului se imbunatateste si febra cedeaza. Altfel, riscati aparitia unor complicatii nedorite.

Ultima actualizare:17.12.2014

Mai mult ...

Mituri despre alaptare. Care sunt adevarate si care false?

00:00

Peste tot in lume pediatrii incurajeaza mamele sa-si alapteze micutii, alimentatia naturala avand beneficii inegalabile pentru copii atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

SA DARAMAM MITURILE !

Iata cateva dintre cele mai vehiculate mituri in legatura cu alaptarea:

Laptele matern este alimentul ideal pentru sugar.

Adevarat. Laptele mamei contine o combinatie echilibrata de proteine, grasimi, carbohidrati, vitamine si minerale care pot asigura cresterea si dezvoltarea armonioasa a bebelusului. Suplimentele de fier si vitamina D sunt singurele necesare ocazional sugarilor.

Bebelusii alaptati la san se imbolnavesc mai rar.

Adevarat. Pe langa bogatia de elemente nutritive, laptele matern contine proteine speciale produse de organismul mamei, numite anticorpi, care protejeaza micutul de bolile cu care vine in contact. Astfel, copii hraniti natural racesc mai rar si sufera mai putin de boli precum otita, infectii urinare, alergii, astm bronsic sau anemie (scaderea numarului globulelor rosii din sange).

Copiii alimentati natural sufera mai rar de obezitate.

Adevarat. Alaptarea scade semnificativ riscul copiilor si al viitorilor adulti de a suferi de obezitate si patologii asociate acesteia precum diabet zaharat tip II, hipertensiune arteriala, apnee in somn s.a..

Alimentatia naturala scade riscul aparitiei refluxului gastro-esofagian la bebelusi.

Adevarat. Laptele matern este mai usor digerabil decat formulele de lapte sau laptele de vaca. Se elimina mai usor din stomacul micutilor, deci problemele digestive precum refluxul gastro-esofagian, diareea si constipatia sunt mai putin frecvente decat la copiii alimentati cu lapte praf, lapte de vaca sau de capra.

Alaptarea ajuta refacerea uterului dupa nastere.

Adevarat. In timpul alaptarii are loc eliberarea unor hormoni cu rol in producerea unor contractii rapide ale uterului ajutand astfel la revenirea mai rapida a acestuia la starea de dinainte de nastere.

Sanii mici limiteaza eficienta suptului.

Fals. Alaptarea nu tine de marimea sanilor. Sanii mari contin in mare parte mai mult tesut adipos, adica grasime, care nu sporeste abilitatea de alaptare.

Alaptarea provoaca ingalbenirea nou-nascutului.

Fals. Ingalbenirea tegumentelor si mucoaselor nou-nascutului poarta denumirea de icter si este fiziologica, adica normala. Apare la majoritatea nou-nascutilor in primele zile de viata, dispare cel mai adesea fara tratament si nu are legatura cu alimentatia decat intr-un numar foarte mic de cazuri. Chiar si asa, icterul este tranzitoriu, deci nu intrerupeti alaptarea decat in cazul in care medicul recomanda acest lucru!

Alaptarea provoaca lasarea sanilor.

Fals. Alaptarea nu provoaca lasarea sanilor. Totusi, pentru un confort crescut, achizitionati-va sutiene speciale, cu suport adecvat pe perioada alaptarii.

Pe perioada alaptarii contraceptia nu este necesara.

Fals. Desi alaptarea suprima ovulatia, aceasta nu este considerata o metoda contraceptiva. Prin urmare, in cazul in care nu doriti sa va supuneti riscului unei noi sarcini, folositi protectie adecvata.

IN CONCLUZIE

Alaptarea aduce beneficii atat sugarilor cat si mamelor si este modalitatea ideala de hranire a bebelusilor. Totusi, daca anumite probleme constitutionale sau de natura sociala limiteaza sau impiedica alimentatia naturala, nu va culpabilizati prea tare. Indiferent de metoda de alimentatie folosita, transformati fiecare masa intr-un moment de relaxare, de intimitate si de consolidare a legaturii cu micutul.

Ultima actualizare:16.12.2014

Mai mult ...

De ce ma vaccinez si sustin vaccinarea?

00:00

Orice mamica stie ca e mult mai usor sa previi o boala decat sa o tratezi, iar una dintre cele mai bune metode de a-i proteja pe micuti este vaccinarea.

Multi parinti sunt ingrijorati de posibilele efecte adverse ale imunizarii prin vaccin, insa trebuie sa stiti ca riscurile sunt minime in comparatie cu riscurile bolilor pe care le previn.

Vaccinarea a salvat miliarde de vieti peste tot pe glob, este o metoda simpla si eficienta de protectie impotriva unor boli grave si contribuie la mentinerea sanatatii copiilor nostri, motive pentru care sustin si incurajez vaccinarea.

CUM ACTIONEAZA VACCINURILE ?

In principiu, vaccinurile contin doze mici de germeni modificati sau inactivati in laboratoare speciale.

Astfel, germenii modificati din vaccin nu cauzeaza boala, ci doar creeaza imunitate fata de respectivul agent infectios.

Daca micutul vine in contact cu boala impotriva careia a fost vaccinat, microorganismul responsabil este rapid distrus de sistemul imunitar pregatit prin vaccinare sa lupte impotriva sa.

In cazul vaccinurilor administrate in primul an de viata, este adesea necesara administrarea mai multor doze vaccinale pentru obtinerea unei protectii de durata.

In general, vaccinurile se adreseaza unei anumite afectiuni, dar exista si combinatii vaccinale care protejeaza impotriva a doua sau mai multe boli, asa cum este, de exemplu, vaccinul DTaP care protejeaza deopotriva impotriva difteriei, tetanosului si tusei convulsive.

Nu va temeti de vaccinurile combinate! Acestea nu sunt periculoase si au avantajul de a reduce numarul de injectii care trebuie administrate copiilor.

UMBLA VORBA PRIN TARG ...

De cativa ani incoace, mitul ca timerosalul continut de vaccinurile administrate bebelusilor ar putea avea efecte negative asupra acestora, a facut ca numerosi parinti sa se indoiasca de siguranta si necesitatea vaccinurilor.

Adevarul este ca timerosalul este un aditiv folosit drept conservant in vaccinuri inca din anul 1930. Astazi, doar unele vaccinuri il contin si doar in cantitati foarte mici.

Sfatul meu este sa nu va ingrijorati deoarece nici macar unul dintre studiile realizate pana in prezent nu a reusit sa evidentieze efecte negative ale timerosalului din vaccinuri asupra dezvoltarii fizice si intelectuale a copiilor.

VACCINURILE SI AUTISMUL

O alta temere a parintilor este ca unele vaccinuri, indeosebi vaccinul ROR, provoaca autism.

Desi cauzele autismului nu sunt pe deplin cunoscute, studiile au demonstrat si in acest caz ca este vorba despre un simplu mit.

IN CONCLUZIE...

Nu va lasati influentati de legende si nu supuneti copilasul la riscuri inutile! Vaccinurile pot fi salvatoare de vieti.

Ultima actualizare: 16.12.2014

Mai mult ...

Cum masuram temperatura bebelusului

17:46

Cand vine vorba de masurarea temperaturii, cele mai frecvente intrebari ale tinerelor mamici sunt:

Care este cel mai bun termometru pentru copii – cel cu mercur, cel digital sau cel tip suzeta ?

La bebelusi temperatura se masoara altfel decat la copiii mai mari ?

In ce conditii trebuie sa contactez pediatrul ?

Iata ce trebuie sa stiti:

ALEGEREA TERMOMETRULUI POTRIVIT

Termometrul din sticla cu mercur este unul dintre primele instrumente medicale intrebuintate in cabinete insa, in prezent, acesta este din ce in ce mai rar folosit. Utilizarea sa este chiar interzisa in multe tari deoarece, odata spart mercurul se evapora rapid iar prin inhalare poate afecta grav sistemul nervos al copilului.

Termometrele digitale prezinta senzori electrici pentru masurarea temperaturii si pot fi folosite pentru masurarea temperaturii orale, axilare si rectale. In prezent sunt cele mai utilizate atat in unitatile spitalicesti cat si de catre mamici, la domiciliu.

Termometrele timpanice sunt special concepute pentru masurarea temperaturii din interiorul urechii.

Pe piata veti mai gasi termometre tip suzeta si termometre pentru artera temporala. Cele din urma folosesc un scaner infrarosu prin care masoara temperatura arterei temporale (la nivelul fruntii).

Daca inca nu v-ati hotarat pentru care termometru sa optati, sfatul meu este sa achizitionati un termometru digital simplu. Daca intentionati sa folositi termometrul pentru masurarea rectala a temperaturii, cumparati un al doilea termometru pentru masurarea temperaturii orale si inscriptionati pe fiecare dintre ele modalitatea de utilizare. Nu folositi acelasi termometru pentru ambele situatii !

CUM MASURAM CORECT TEMPERATURA COPIILOR ?

In cazul copiilor cu varsta mai mica de 3 ani, temperatura se masoara cu termometrul digital, prin metoda rectala.

Termometrul auricular poate fi si el folosit la aceasta grupa de varsta, insa rezultatele pot fi eronate in cazul existentei dopurilor de ceara sau a unor defecte ale conductului auditiv extern. In plus, in cazul  infectiilor urechii externe, masurarea auriculara a temperaturii nu este indicata.

Masurarea axilara (sub brat) poate da rezulatate precise la copiii mai mari de 3 ani, care inteleg si accepta metoda.

In prezent, masurarea temperaturii cu dispozitivul tip suzeta este considerata cea mai imprecisa metoda. Inca nu s-a stabilit acuratetea cu care termometrul pentru artera temporala reda rezultatele.

Dupa fiecare utilizare a termometrului, spalati-i varful cu spirt sau apa si sapun.

TINEM CONT DE VARSTA !

De obicei, pana la varsta de 3 luni, se masoara temperatura rectala cu ajutorul termometrului digital. Pentru aceasta, porniti termometrul si lubrifiati varful cu un unguent. Intindeti copilul pe spate, ridicati-i coapsele de pe planul patului si introduceti atent termometrul lubrifiat aproximativ 1,5 cm in rect. Mentineti-l in aceasta pozitie timp de 30 de secunde sau pana la semnalul sonor al dispozitivului. Scoateti termometrul si cititi valoarea. Daca temperatura indicata este mai mare de 38ºC mergeti la pediatru.

Intre 3 luni si 4 ani puteti masura in continuare temperatura rectala sau puteti apela la termometrul auricular (atunci cand canalul urechii este suficient de larg, nu exista dopuri de ceara sau infectii ale urechii externe).

De regula, incepand cu varsta de 3 ani, se masoara temperatura la nivel axilar. Pentru aceasta, porniti termometrul digital si plasati-l sub bratul copilului. Aveti grija ca acesta sa fie in contact cu pielea si nu cu hainele. Mentineti termometrul nemiscat timp de 1 minut sau pana la semnalul sonor. Scoateti si cititi valoarea. Daca temperatura inregistrata este mai mare de 37,5ºC contactati medicul.

Dupa varsta de 4 ani copilul poate fi invatat sa mentina termometrul sub limba. Porniti instrumentul si plasati varful acestuia sub limba copilului. Termometrul va fi mentinut in loc prin presiunea buzelor. Indepartati termometrul dupa semnalul sonor si cititi valoarea. Temperatura orala nu trebuie masurata mai devreme de 15 minute dupa consumul de lichide sau alimente.

Ultima actializare: 16.12.2014

Mai mult ...

Rinofaringita acuta

13:49

Cunoscuta sub numele de raceala, rinofaringita acuta este cea mai frecventa boala acuta la copil, in special la sugar si copilul mic, categorie de varsta la care mucoasa nazala si cea faringiana se inflameaza concomitent. La varste mai mari, infectia se prezinta sub forma de rinita sau faringita.

Boala se manifesta mai ales in anotimpul rece, existand 3 varfuri de maxima incidenta: lunile septembrie, ianuarie si aprilie. Sugarii si copiii mici dezvolta intre 4 si 6 episoade de rinofaringita pe an, chiar mai multe in cazul copiilor care merg la crese si gradinite.

AGENTI CAUZALI 

In majoritatea cazurilor, rinofaringita acuta are etiologie virala, principalul agent fiind rhinovirusul, dar virusul sincitial respirator, virusurile gripale, paragripale, adenovirusurile, coronavirusurile si enterovirusurile pot, de asemenea, sa cauzeze boala.

In evolutie, se poate produce suprainfectia bacteriana a tesutului infectat viral. Bacteriile frecvent implicate sunt: streptococul grup A, pneumococul, H. influenzae si stafilococul.

SEMNE & SIMPTOME ALE RINOFARINGITEI ACUTE

Manifestarile clinice se instaleaza dupa o perioada de latenta de 1-2 zile si sunt reprezentate de:

• febra;        
  
• iritabilitate, agitatie;
• stranut;
• tuse;
• rinoree (secretie nazala) si obstructie nazala care obliga adesea la respiratie orala, ceea ce ingreuneaza alimentatia;
• tulburari digestive (varsaturi/diaree) pot insoti uneori rinofaringita acuta.

La copiii mai mari boala se manifesta prin:

• febra moderata (38-38,5°C);
• obstructie nazala;
• rinoree seroasa apoi mucoasa sau muco-purulenta;
• tuse;           
  
• cefalee (durere de cap);
• dureri musculare.

Boala dureaza in medie 5-7 zile, in forma necomplicata.

Rinofaringita acuta se poate complica cu otita medie acuta si sinuzita bacteriana.

TRATAMENTUL RINOFARINGITEI ACUTE

Fiind o boala de cauza virala, antibioticele nu sunt indicate in lipsa complicatiilor.

Masuri generale:

• repaus la pat in perioada febrila;
• prevenirea deshidratarii prin aport crescut de lichide (lapte, ceaiuri, supe, sucuri naturale de fructe);
• intreruperea diversificarii regimului alimentar pe perioada bolii;

Tratamentul simptomatic presupune combaterea febrei si a obstructiei nazale:

Combaterea febrei prin:

• administare de antitermice, antiinflamatoare (Paracetamol, Ibuprofen) in dozele recomandate de medicul pediatru;
• in caz de febra inalta, se recomanda asocierea metodelor fizice de scadere a febrei precum descoperirea partiala a tegumentelor, impachetari, bai hipotermizante (temperatura apei sa fie cu 2 grade mai scazuta decat temperatura corpului), stergerea tegumentelor cu un burete inmuiat in apa de 20-25 grade Celsius;

Combaterea obstructiei nazale se face prin:

• umidificarea aerului din camera copilului (cu ajutorul unui umidificator sau prin plasarea unui vas cu apa/prosoape ude pe calorifer);
• drenarea secretiilor prin plasarea sugarilor mici pe burta, sub stricta supraveghere;
• instilatii nazale cu solutii saline (ser fiziologic, apa de mare izotonica - Quixx Baby, Nosette Baby picaturi) urmate de aspirarea secretiilor folosind pompita de cauciuc sau aspiratorul nazal (Batista bebelusului) - inainte de masa si inainte de somn;
• cand scurgerea nazala este seroasa se pot utiliza dezinfectante argentice precum Colargol 0,1%, cate 1 picatura de 2-3 ori/zi in fiecare nara, maxim 5 zile.

In cazurile de rinofaringita acuta complicata cu otita medie acuta sau sinuzita bacteriana este necesara asocierea tratamentului antibiotic.

PROFILAXIE

Imbolnavirea poate fi prevenita prin respectarea catorva reguli simple de igiena:

• Adoptarea unei alimentatii echilibrate si variate, bogata in fructe si legume proaspete;
• Izolarea micutilor bolnavi la domiciliu timp de 1-2 zile;
• Spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun;
• Folosirea servetelelor nazale de unica folosinta in timpul stranutului/tusei.

Ultima actualizare: 05.06.2015

Mai mult ...